Spre sud, Depresiunea Cheia, continuata spre nord-vest de cursul superior al Teleajenului (Valea Berii), culoarul Bratocei si apoi paraul Ramura Mica (afluent al Tarlungului) separa Ciucasul de Muntii Grohotis si de prelungirile nord-estice ale acestora Bobu Mare si Babes.
La vest, limita propriu-zisa este formata de vaile paraielor Ramura Mica, Tarlung, Testla si a unui parau de obarsie al Zizinului. Acestea il despart de prelungirile sudice ale Muntilor Intorsurii.
Valea Dalghiului este cea care, in unduirea ei catre est formeaza limita nordica a masivului, tot spre Muntii Intorsurii, lasand de o parte si de alta mici terase, cu pasuni si fanete sau plopi si salcii.
Privit de aproape,
Masivul Ciucas este bine delimitat prin vai sau culoare depresionare - Telejenelul, Buzaul, Dalghiul, Babarunca si Ramura Mica, la care se aduga depresiunile Cheia si Poiana Valea Stanei.Numai spre sud-vest Muntii Grohotis, cu promotoriul Muntelui Babes, par sa-l concureze prin inaltime, insa aspectul domol al culmilor il deosebesc clar de Masivul Ciucas.
II Relieful si alcatuirea geologica
In regiunea muntoasa de la est spre Valea Prahovei , Masivul Ciucas reprezinta unul din cele mai frumoase si atragatoare tinuturi, o personalitate geografica marcanta, care il detaseaza net fata de regiunile inconjuratoare.
Privit dinspre sesul Brasovului sau dinspre Depresiunea Intorsura Buzaului, Ciucasul pare o veritabila cetate de piatra, dominand culmile ondulate, mai scunde, ce staruie in jur de 1 400 - 1 500 m. Dinspre sud, aspectul sau este mai putin masiv, dar crestele crenellate ale Zaganului sau proeminenta Varful Ciucas si al Tigailor apar aproape tot atat de impunatoare.
Conturarea masivului este strans legata de constitutia lui litologica si de structura. El corespunde unui synclinal de conglomerate, cu axul situate in partea de est, fapt care ii confera individualitate prin inaltimi de peste 1 700 m, prin abrupturile ce taie capetele de strat, prin relieful ruinfor si suprafetele structurale localizate cu precadere in partea de nord-nord-vest si in cea de est.
Ca si Bucegii si Ceahlaul, Ciucasul este alcatuit din conglomerate de varsta albiana-conomaniana - care formau in cretacic o arie cu mult mai intinsa - roci dure dispuse pe formatiuni mai moi ale flisului sistos-marnos-greznos de varsta cretacit inferior si cretacic superior.
Conglomeratele, a caror grosime atinge in Ciucas pana la 600 m, sunt alcatiute din elemente rotunjitede roci cristaline, sedimentare (calcare) sau eruptive bazice, legate intre ele printr-un ciment calcaros-grezos. Dimensiunea lor variaza de la blocuri de cativa metri cubi pana la cativa centimetri diametru. Eroziunea a fragmentat in timp masa de conglomerate, asa incat la mica departare de culmile proeminente ale Ciucasului au ramas massive isolate ca Tesla (1 613 m)si Dungu (1 502)m, in partea de vest, si mici maguri cu inaltime de 1 100 -1 300 m la nord, in apropiere de Vama Buzaului.Modul de comportare a conglomeratelor la eroziune, mai ales cand au intercalatii de gresii, a generat un relief specific de turnuri, stalpi, ciuperci, stanci in forma de "capatani de zahar", forme ce se datoreaza unui ansamblu de procese de modelare, intre care inghetul si dezghetul, vantul si apa din precipitatii au jucat un rol insemnat.
Urmare a constitutiei geologice, Masivul Ciucas inmagazineaza apele meteorice, care, ajungand la baza conglomeratelor, pe patul impermeabil, se descarca prin numeroase resurgente (reaparitii la zi a unui curs de apa care, pe un sector oarecare a circulat subteran) situate la 1 300- 1 400 m.Ciucasul devine astfel un adevarat "castel de ape" din care izvorasc Teleajenul cu Telejenelul, Buzaul cu Dalghiul, Ramura Mica cu Babarunca.
Calcarele sunt dispuse ca blocuri isolate, implantate in masa conglomeratelor spre baza acestora, unde apar la suprafata prin eroziune si se inscriu in peisaj prin mici proeminente cu lapiezuri si doline sau prin chei si vai seci.
Masivul Ciucas nu depaseste altitudinea de 1 850 - 1900 m decat in Varful Gropsoarele (1 883 si 1 853 m) si Varful Ciucas (1954 m).
