1 - Modelul de referinta OSI (ISO) PENTRU RETELELE MARI
La aparitia retelelor de calculatoare, fiecare producator de echipamente de calcul avea propriile sale protocoale de comunicatie, ceea ce facea imposibila interconectarea calculatoarelor de proveniente diferite. Pe de alta parte, subretelele de comunicatie care isi ofereau serviciile pentru WAN erau si ele destul de diferite, de la companii private de telecomunicatii publice - ca, de pilda, American Telephone and Telegraph (AT&T) si Bell Communications Research (Bellcore) din S.U.A., desemnate prin termenul generic "common carriers " - si pana la societatile de stat pentru posta, telegraf, telefon, adesea si pentru radio si televiziune - cunoscute sub acronimul PTT.
Pentru ca utilizatorii sa poata sa-si conecteze intre ele calculatoarele de orice productie, prin intermediul oricarui serviciu public de telecomunicatie, a rezultat necesitatea coordonarii activitatilor de proiectare, realizare si exploatare a mijloacelor de comunicatie, precum si a unei standardizari a acestora ca si a metodelor de transmisie a informatiilor. Pentru astfel de actiuni de coordonare a fost infiintata o agentie a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU), numita Uniunea Internationala de Telecomunicatii [International Telecommunication Union (ITU)]; aceasta agentie are trei organisme, unul din ele - numit Comitetul Consultativ International pentru Telegrafie si Telefonie [Consultative Committee for International Telegraph and Telephone (CCITT)], azi redenumit International Telecommunication Union - Telecommunication Standards Division (ITU-T) - ocupandu-se de sistemele de comunicatie telefonice si de date, iar celelalte doua ocupandu-se respectiv de emisiunile radiofonice din intreaga lume si de problemele de dezvoltare a comunicatiilor. CCITT - avand ca membri cu drept de vot societatile nationale de PTT si ca membri consultativi: companii private de telecomunicatii, organizatii stiintifice si industriale, diverse organizatii internationale de profil - are sarcina de a face recomandari privind interfetele pentru comunicatii telefonice, telegrafice si de date (numerice), recomandari care devin, adesea, standarde cu caracter international.
Standardele internationale sunt elaborate de catre Organizatia Inter-nationala pentru Standardizare [International Standards Organization (ISO)] - creata in anul 1946 si avand ca membri organizatii nationale de standardizare (precum: American National Standards Institute (ANSI) in S.U.A.; British Standards Institute (BSI) in Marea Britanie; Agence Française de Normalization (AFNOR) in Franta; Deutsche Industrie Normen (DIN) in Germania; etc.). CCITT este membru consultativ (adica fara drept de vot) al ISO.
In incercarea sa de standardizare a protocoalelor de comunicatie, ISO a propus un model de retea, structurat pe sapte niveluri ierarhice - model cunoscut sub numele de modelul de referinta ISO pentru interconectarea sistemelor deschise [ISO Open Systems Interconnection (OSI) reference model] sau, mai pe scurt, modelul de referinta OSI (ISO) [ISO - OSI reference model].
Prin sisteme deschise [Open System (OS)] se inteleg sisteme care fac publice conceptul si toate detaliile lor de implementare, permitand atasarea de noi entitati care ii respecta regulile (deci extinderea sa cu usurinta) dar si participarea specialistilor la perfectionarea sa.
Observatie: In 1985 a luat fiinta Corporatia pentru Sisteme Deschise [Corporation for Open Systems] , la care s-au afiliat mari firme producatoare de echipamente de calcul, precum: Control Data , Digital Equipment Corporation (DEC) , Hewlett-Packard , Honeywell , International Business Machines (IBM) , Tandem , Unisys , Wang , Xerox s.a., in scopul cresterii compatibilitatii produselor lor.
Numarul de 7 niveluri pentru modelul de referinta OSI (ISO) a fost stabilit (prin negocieri al caror rezultat nu a intrunit o adeziune generala) avand in vedere urmatoarele considerente:
un numar prea mic de niveluri implica necesitatea gruparii unui numar excesiv de functii (servicii) intr-un acelasi nivel, rolul fiecarui nivel ne mai fiind astfel clar definit;
un numar prea mare de niveluri obliga la existenta unui numar mare de interfete intre ele, complicand excesiv circulatia informatiei utile in retea.
Modelul de referinta OSI (ISO) este reprezentat in fig. 3 - 6 , unde sunt indicate si denumirile unitatilor de informatie vehiculate (fizic sau virtual) la fiecare nivel ierarhic.
Observatie: Modelul de referinta OSI - conceput pentru WAN - nu reprezinta un adevarat model de arhitectura de retea, caci el nu descrie exact serviciile si protocoalele ce trebuie utilizate la fiecare nivel, ci doar sarcinile pe care ar trebui sa le indeplineasca fiecare din ele; este drept ca CCITT a emis recomandari iar ISO a elaborat standarde internationale pentru protocoalele si serviciile de la toate nivelurile, dar ele nu fac parte din modelul propriu-zis.
In cele ce urmeaza, prezentam succint rolul fiecarui nivel ierarhic al modelului de referinta OSI (ISO).
Nivelul fizic [physical layer] reprezinta interfata calculatorului sau terminalului cu canalul fizic / mediul de transmisie. Are sarcina de a transmite siruri de biti, convertindu-le in semnale care sa poata fi transmise eficient pe canalul fizic dintre doua IMP - in cadrul WAN - sau intre doua statii - in cadrul LAN.. Problemele ce trebuie rezolvate la acest nivel sunt de natura electrica, mecanica, procedurala si functionala:
conversia bitilor in semnale electrice, optice sau electromagnetice - in functie de tipul canalului fizic (mediului) de transmisie utilizat - la emisie si reconversia acestora in siruri de biti la receptie;
alegerea nivelurilor de tensiune corespunzatoare valorilor logice 1 si 0 (in caz ca bitii informationali sunt transmisi ca atare) sau a parametrilor formelor de unda aferente combinatiilor unui anume numar de biti (in caz ca se utilizeaza metode de modulatie a semnalelor pe canalul fizic), tinand cont de atenuarea introdusa de linia fizica;
