La inceput, invatamantul se facea sub ceruli liber ; mai tarziu el avea loc intr-o incapere modesta (pergula, taverna) din Forul Roman, dand sper potice, spre care era deschisa si numai arareori despartita printr-o perdea (velum). Ca mobilier, scoala n-avea decat un scaun inalt cu speteaza (cathedra), ridicat pe o estrada, pe care statea invatatorul ; in jurul lui stateau scolarii pe niste scaunele simple, tinand pe genunchi tablitele cerate si celelalte instrumente de scris cu ajutorul carora isi insemnau cele invatate.
La scoala se invatau inainte de toate cititul si scrisul. Cititul incepea cu alfabetul, ale carui litere era invata pe dinafara inainte de a fi cunoscute dupa forma lor, la inceput litee izolate in ordine alfabetica, apoi grupate in silabe, pana se ajungea la cuvinte intregi si la lectura unui text continuu. Scrisul se invata abia dupa ce scolarii se aflau in faza a cititului, ei scriind pe tablite cuvintele sau textele pe care urmau sa le citeasca. Textele citite si scrise erau apoi invatate pe dinafara.
Dupa ce isi insuseau cititul si scrisul, scolarii erau initiati in primele elemente de calcul ; ei invatau mai intai terminologia sistemului de numarare, ajutandu-se uneori in acest scop de pietricele (calculi). Dupa aceea treceau la invatarea terminologiei mult mai complicate a fractiilor duodecimale, care constituiau bazele sistemului metric roman.
Brutalitatea cu care era asigurata disciplina precum si variatele ei forme de manifestare aveau de obicei urmari negative si daunatoare asupra formatiei elevilor, familiarizandu-i cu ipocrizia si lasitatea.
In scoala de grad mediu invatamantul era mai complex, disciplinele de baza erau limba si literatura, iar studiul lor sa facea mai ales pe textele operelor poetice, se mai predau si notiuni de istorie, geografie , fizica, astronomie, dar nu cas cop in sine, ci indeosebi pentru ca elevii sa poata intelege mai bine textele literare.
