Arabii, ca popor, isi au originea in peninsula Araba. La inceputul sec. VII, ei erau nomazi organizati in triburi, insa cu o viata urbana incipienta. In sudul peninsulei exista deja o civilizatie agricola, care avea orase si drumuri, insa nordul era populat doar de beduini nomazi. In acest context a aparut islamul, religia intemeiata de profetul Mahomed. In jurul anului 610, Mahomed a inceput sa predice ceea ce i-a fost revelat. Invataturile sale au fost respinse in Mecca, orasul sau natal, asa ca, in 622, a plecat la Medina. Acesta fuga, hegira, marcheaza inceputul erei islamice. Cuvantul islam inseamna supunere, iar credinciosii se numesc musulmani, de la un derivat al cuvantului islam. Mahomed si-a creat o comunitate islamica, care a inceput Djihadul, razboiul sfant. Mahomed a cucerit Mecca in anul 630 si apoi a murit in 632. Urmasul sau a fost Abu Bakr, socrul sau, care a devenit primul calif. Incepand cu el, arabii au cucerit intinse teritorii in Orientul Mijlociu: Siria, Palestina, Egiptul si Persia, pana in anul 655. In acest timp, in cadrul islamului au aparut conflicte intre doua variante ale religiei: sunnismul si siismul. Siiti il sustineau in functia de calif pe Ali, ginerele lui Mahomed, insa el a fost ucis si s-a instaurat o noua dinastie, dinastia Omeiazilor, fondata de Moawija I (661-680). Acesta si-a stabilit capitala la Damasc. In timpul omeiazilor, califatul arab s-a extins ajungand sa se intinda de la Indus la Oceanul Atlantic. Un rol important a avut flota, care a inlesnit cucerirea nordului Africii si era comparabila cu cea a Imperiului Bizantin. Expansiunea califatului a fost insa oprita la Talas, in 751, de catre chinezi, la Constantinopol, in 718 si in Galia, la Poitiers, in 732, dupa ce cucerisera Spania in anul 711. In Spania s-a infiintat Emiratul Andaluziei, insa in nordul peninsulei au mai ramas cateva state crestine. In cadrul imperiului, crestinii si everii aveau un statut inferior musulmanilor, insa nu erau persecutati. Multi nearabi s-au islamizat pentru a avea acces la pozitii superioare.
Au aparut tensiuni intre arabi si musulmanii de alta etnie. S-a declansato o revolta, in urma careia in anul 750, a fost proclamat calif Abu al-Abbas, fondatorul dinastiei Abbaside, care a mutat resedinta la Bagdad. Aceasta dinastie s-a ocupat de consolidarea stapanirii si de completarea dominatiei politice cu una economica si culturala. Institutia de califat a suferit influente persane, califul devenit un despot oriental, iar birocratia sporind in administratie. Califatul isi cunoaste apogeul intre anii 786 si 809, sub domnia lui Harun al-Rasid. Economia era infloritare, iar cultura a fost sprijinita de califi. Incepand cu a doua jumatate a secolului IX, califatul arab a intrat in declin. Luptele pentru putere din cadrul sau si prezenta in armata a unor straini impreuna cu atacurile imperiului Binzantin au inlesnit luarea sa in stapanire de catre turcii selgiucizi, in anul 1055. In secolul al X-lea, califatul arab se destrama, din cauza ca era prea mare pentru a fi guvernat de un singur suveran. Au aparut alte doua califate. Un omeiad supravietuitor, Abd ar-Rahman, fondase deja un stat independent in Spania, cu capitala la Cordoba, oras care a devenit unuol dintre marile centre urbane ale lumii. Abd ar-Rahman al III-lea a transformat acest stat intr-un califat. La sfarsitul sec XI, regatele spaniole din nord vor incepe ofensiva impotriva musulmanilor, ofensiva care se va termina in 1492, odata cu cucerirea Granadei. In anul 969, adeptii unei secte, numiti fatimizi, au cucerit Egiptul si au format un califat cu capitala la Cairo, care a devenit cel mai important stat arab. Turcii selgiucizi veniti in sec. XI au recunoscut autoritatea califilor fatimizi, nu insa si din punct de vedere militar. Ei ataca Asia Mica si Imperiul Bizantin. Acest lucru provoaca cruciadele. Dupa o perioada in care cruciatii au castigat tere, musulmanii i-au invins, condusi fiind de emirul Saladin. Acesta a preluat conducerea Califatului de Cairo in anul 1174 si a restaurat dominatia islamica asupra teritoriilor cucerite de cruciati. Saladin a intemeiat dinastia Ayyubida, care a domnit la Cairo pana in 1250, cand puterea a fost luata de un grup de militari de elita, de origine cumana, denumiti mameluci. Sultanul mameluc Baibars(1260-1277) a fost un dusman al mongolilor, care distrusesera califatul din Bagdad in 1258, si s-a aliat impotriva lor cu imparatul bizantin Mihail al VIII-lea(1258-1282).
Din Asia a sosit un nou grup de turci, care si-au format state dependente de cele ale selgiucizilor. La inceputul secolului XIV au ocupat teritorii in apropierea Constantinopolului, sub conducerea lui Osman I(1281-1324). In 1326 au cucerit Brusa, care a devenit capitala lor, pana in 1354, cand, dupa intrarea lor in Europa, capitala devine Adrianopol. Otomanii isi extind teritoriul cucerind pamanturi ale bizantinilor. Sultanul Murad I (1359-1389) este cel care transforma armata otomana in cea mai puternica armata a lumii islamice. Eficienta sa era data de soldatii profesionisti: ienicerii. Cavaleria era constituita din timarioti, soldati care primeau pamant. Otomanii au continuat sa se extinda in Peninsula balcanica, iar, in anul 1453, au cucerit Constantinopolul.
