Porolissum

Porolissum

Porolissum (Moigrad, jud. Salaj), situat pe limes, in extremitatea de nord-vest a provinciei, si-a luat numele de la o importanta asezare dacica (Porolisson), care, mentionata de Ptolemeu si ipotetic localizata arheologic pe dealul ,,Magura" Moigradului, a incetat sa mai existe dupa cucerirea romana.

Localitatea romana, ca geneza, se leaga direct de un vicus sau chiar doi vici militares, infiintati aici imediat dupa cucerire in apropierea celor doua caster auxiliare, unul mai mic pe dealul ,,Citera" si altul mult mai mare, pe ,,Pomet". Puternic centru militar, Porolissum a avut o dezvoltare lenta sub raport social-economic si urbanistic, fiind nevoie de circa un secol pentru a fi investit cu titlul de municipium, abia sub domnia lui Septimius Severus.

Inscriptiile arata ca el se numea municipium Septimium Porolissense, pe treapta de colonia nu a ajuns niciodata, desi adapostea, la fel ca Tibiscum, importante forte militare, de care se lega o numeroasa populatie civila. (Istoria Romanilor, 2001, p. 65).

Dupa cum Slavenii de pe Olt, Angustia din gura Oituzului transilvan si Micia din valea Muresului constituiau puncte-cheie in sistemul de aparare a hotarelor respective, la fel centrul strategic de la Porolissum avea misiunea de a fi un puternic bastion defensive pentru granita nord-vestica a Daciei.

Etomologia toponimicului Porolissum este neinteleasa in partea intaia a cuvantului, insa clara ca traco-getica in a doua parte - lissos, lissum

Localitatea este mentionata in multe izvoare antice sub denumirea de Porolisso si Porolissum, ultimele documente romane de la Porolissum sunt inscriptiile din vremea lui Decius si monedele de la Gallienus, dar este sigur ca acest punct strategic a fost parasit numai in vremea lui Aurelian, cand populatia nu s-a mai imprastiat.

Asezarea militara si civila romana de la Porolissum ia fiinta inca din timpul lui Traian, ca un mare nod strategic, dar si ca loc de legatura al unor drumuri comerciale si punct de schimb cu triburile barbare de peste frontiera.

(D. Tudor, 1968, p. 243-244).

Importanta asezarii, inca inainte de a ajunge municipiu, rezulta intre altele din stirea epigrafica privitoare la recladirea in anul 157, pe timpul lui Antoninus Pius, a unui amfiteatru mai vechi, distrus de vreme (amphitheatrum vetustate dilapsum).

Prin sapaturile arheologice din 1959, s-a reutit sa se identifice pe teren, la vreo 200 m. sud de marele castru de pe Pomet, ruinele amfiteatrului, stabilindu-se si ca inaintea celui de piatra a existat in acelasi loc, unul de lemn, pentru soldatii din castru, cu prilejul trifurcarii Daciei, Porolissum da numele provinciei nordice. (Istoria Romanilor, 1960, p. 366).

Probabil ca, initial, resedinta guvernatorului Daciei Porolissensis a fost stabilita la Porolissum, dar la scurt timp ea a fost mutata la Napoca, in proaspatul municipiu hadrianic, devenit si capitala provinciei.

Fiind asezat pe frontiera, orasul a fost protejat spre barbaricum de puternice ziduri de aparare, valuri de pamant, turnuri si burguri, iar in rest, spre interiorul provinciei, se pare ca a avut si o incinta de zid imprejmuitoare. Aceeasi pozitie expusa atacurilor externe dinspre vest si nord vest a necesitat aici o mare aglomeratie de trupe.

Urme ale stationarii mai indelungate sau numai ale activitatii lor temporare au lasat aici cohortele V Lingonum, I Brittonum, I Augusta Ituraeorum, I Hispanorum quingenaria, numerus Palmyrenorum Porolissensium sagittariorum si detasamentedin legiunile XIII Gemina, VII Claudia, VII Gemina, III Gallica.

Prezenta masiva de trupe a determinat si un cuantum demografic ridicat, mai cu seama in perioada municipala, cand populatia orasului, civili si militari, putea atinge circa 20 000 25 000 de suflete. In conducerea municipala, alaturi de ordinul decurionilor, un rol insemnat a avut aici adunarea cetatenilor, respublica municipii Septimii Porolissensium, atestata epigrafic. (Istoria Romanilor, 2001, p. 65-66).

Pentru apararea complexului militar si civil de la Porolissum se ridicase un fel de limes spre barbaricum, la o distanta de 600 m. catre nord, lund de cativa kilometri, acest cordon defensiv se compunea dintr un val de pamant cu un sant in fata, intrerupt la satul Brebi de doua burguri de aparare, departate intre ele cu 500 m. Din loc in loc, pe valul limesului se ridicau turnuri de piatra pentru observatii si aparere, elemente defensive care se intalnesc in fata tuturor castrelor de pe granita nordica a Daciei.

In fata orasului Porolissum exista o alta centura de aparare, formata dintr-un zid de piatra fara turnuri, mai indepartate se ridicasera, in jurul bastonului de aparare militar de la Porolissum, multe turnuri de paza si semnalizare.

Exista la Porolissum si asa-zisa "terasa" a sanctuarelor situate[ pe culmea dintre dealurile Ferice si Pomet, pe aceasta terasa s-a descoperit un sacellum al lui Liber Pater, de forma rotunda, in jur cu gropi umplute cu resturi ramase de la diferite ceremonii religioase.

Intr-una din aceste gropi s-a gasit gatul unei amfore romane, cu o stampila ce indica numele imparatului Nerva (96-98), vas produs in peninsula Istria si adus la Porolissum de catre primii colonisti de pe coasta dalmata. Alte urme de cladiri au aparut pe asa-zisa "terasa a palestrelor , se pare, locul unor terme ale garnizoanei construite de o cohorta auxiliara locala.

Pentru inhumatii si incineratii se folosea marele cimitir de la Ursoies, situat pe dealul cu acelasi nume, la sud de castru si oras, necropola s a extins pe marginile drumului pietruit care lega poarta de sud-est a castrului Pomet cu valea Pometului, pana langa primele case ale satului Jac. In majoritate, apar morminte de incineratie, cu arderea cadavrului si ingroparea pe loc a cenusii, langa care se punea un modest inventar vase, monede, lampi, cercei, opaite din bronz.

Negustorii din Porolissum treceau granitele provinciei si ajungeau cu marfurile lor pana departe, unul dintre acestia ajunsese cu afacerile sale negustoresti pana in oraselul Nedinum din Dalmatia, unde a lasat inscriptia ce-i aminteste numele si cursus honorum: Cocceius Umbrianus, decurio augur et pontifex civitatis Paralissensium.

In prima jumatate a secolului al III-lea i. Chr., s-au inaltat cele mai de seama constructii publice si private la Porolissum, din carierele din comuna Creaca, din locul "Piatra lata", se extragea trahit bun pentru inscriptii si monumente sculpturale, dintr-o stanca de forma conica, intens exploatata din patru parti.

Pana la 1842, aici se putea vedea sculptata pe un perete stancos o statuie a unei femei imbracata cu haine in falduri, cu un cos pe cap si pe care romanii localnici o botezasera "Ileana".

Panteonul local prezinta mai putin interes decat in alte parti ale Daciei, numarul mic de inscriptii (circa 30), nun e ingaduie o cunoastere demografica amanuntita a atezarii civile de la Porolissum, unde in majoritate, se intalnesc tot numele romane.

Descoperirile de obiecte marunte au fost numeroase si ne ajuta a aprecia inflorirea economica a orasului, mai importante sunt un inel, o placa de argint cu o frunza, cercei si aplice din aur, statuete de bronz, lucernae, vase cu inscriptii, iar multimea monedelor romane culese de la Porolissum arata inflorirea economica in contactul de schimb cu lumea barbara.

(D. Tudor, 1968, p. 244