Alfabetul latin
Alfabetul latin este al doilea sistem de semne dupa
cel grec, care noteaza foneme, adica sunete prin care se reliefeaza sensul intr-un
complex sonor dat. Romanii au imprumutat alfabetul de la etrusci cu aproximativ sase secole a.Chr., care, la randul lor, s-au inspirat din
alfabetul grec intrebuintat in vreuna din coloniile grecesti ale
Italiei sudice. Faptul acesta a fost stabilit pe baza descoperirii de curand a
vechiului alfabet etrusc, care cuprinde literele folosite in vechile
inscriptii romane, avand aceeasi forma si la etrusci
si la romani. Cel mai vechi document latin scris cu aceste insemne este o
inscriptie pe o agrafa de aur datand din anul 600 a.Chr., care a fost
gasita in orasul italian Praeneste, de unde si
denumirea: Fibula de la Praeneste.
Alfabetul latin cuprinde douazeci si trei de
litere: A, B, C, D, E, F, G, H, I, K, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, V, X, Y, Z.
