Depozitul neregulat

Depozitul neregulat

I.1.1.       Notiune, obiect si efecte

Depozitul neregulat se caracterizeaza prin faptul ca are ca obiect lucruri fungibile si consumptibile, care nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemanatoare.

Obiectul depozitului neregulat trebuie sa fie nu numai fungibil (inlocuibil in executarea obligatiei de restituire), dar si consumptibil dupa natura sa, intrucit lucrurile neconsumptibile (certe) dupa natura lor nu pot constitui obiectul unui depozit neregulat. Daca, de exemplu, bicicleta predata se inlocuieste - in executarea obligatiei de restituire - cu alta sau cu un lucru de alta natura (bani sau alt lucru), contractul dintre parti nu mai poate fi calificat depozit neregulat, ci un alt contract (vinzare-cumparare sau schimb) rezulta ca, asemanator imprumutului de consumatie, depozitul neregulat poate avea ca obiect numai lucruri fungibile si consumptibile dupa natura lor, spre deosebire de imprumutul de folosinta (comodat) si depozitul regulat - care pot avea ca obiect si lucruri consumptibile dupa natura lor, dar privite de parti ca nefungibile.

Intrucit lucrurile depozitate nu trebuie sa fie pastrate si restituite in individualitatea lor, ci prin alte lucruri, depozitarul devine proprietarul lor, putind folosi, culege fructele si dispune de ele, dar in calitate de proprietar suporta si riscul pieirii sau degradarii fortuite. La cerere, depozitarul este obligat sa restituie lucruri de acelasi gen, de aceeasi calitate si cantitate, inclusiv fructele percepute, deponentul fiind titularul unei creante.

Fata de actiunea in restituire a deponentului, depozitarul nu poate invoca in compensatie creanta pe care o are impotriva deponentului, chiar daca aceasta ar avea ca obiect lucruri fungibile de aceeasi specie (art. 1147 pct. 2 Cod civil). Nici dreptul de retentie, de care se bucura depozitarul dintr‑un depozit regulat, nu este aplicabil depozitului neregulat, caci depozitarul, in calitate de proprietar, suporta eventualele cheltuieli de conservare. Teoretic, s‑ar putea recunoaste acest drept in privinta pagubelor suferite de depozitar din cauza depozitului (art. 1618-1619 Cod civil), dar lucrurile consumptibile, de regula, nu sint susceptibile de a cauza o paguba.

Deoarece depozitul neregulat este translativ de proprietate, deponentul trebuie sa fie proprietarul lucrurilor depozitate sau sa fi actionat cu imputernicire din partea proprietarului; in caz contrar proprietarul poate revendica lucrurile depozitate daca reuseste sa le individualizeze si daca au fost furate sau pierdute. Depozitarul de buna credinta se poate apara invocind exceptia trasa din art. 1909 Cod civil intrucit - spre deosebire de depozitarul dintr‑un depozit regulat, care devine un simplu deterntor precar - el este, prin definitie, in calitate de proprietar, si posesorul lucrurilor depozitate.

Codul civil cuprinde citeva dispozitii privitoare la depozitul de bani:

depozitarul, indreptatit sa foloseasca suma (cum se intimpla, de regula, in cazul depozitului neregulat), trebuie sa restituie suma depusa indiferent de sporirea sau scaderea valorii banilor (art. 1604 al. 2 Cod civil);

depozitarul poate fi obligat la plata dobinzilor numai dupa ce a fost pus in intirziere in privinta obligatiei de restituire (art. 1608 al. 2 Cod civil) printr‑o actiune in justitie.

I.1.2.       Dovada caracterului neregulat al depozitului

Avind in vedere efectele speciale ale depozitului neregulat si faptul ca lucrurile fungibile si consumptibile dupa natura lor pot forma si obiectul depozitului obisnuit (iar in cadrul acestuia depozitarul este obligat sa restituie "tot acel lucru ce a primit" - art. 1604 al. 1 Cod civil - nefiind indreptatit, de regula, sa se serveasca de el - art 1602 Cod civil), cel care invoca caracterul neregulat al depozitului este obligat, in caz de indoiala, sa‑l dovedeasca: nu dovada depozitului insusi (care se poate face numai prin inscrisuri, afara daca depozitul este necesar), ci dovada faptului ca lucrurile fungibile si consumptibile dupa natura lor au fost considerate de parti nefungibile (individualizate - de exemplu prin impachetare) pentru a constitui un depozit obisnuit (regulat); se admit orice mijloace de proba, inclusiv prezumtia rezultind din profesia depozitarului.

I.1.3.       Delimitarea fata de imprumutul de consumatie

Exista puternice asemanari intre depozitul neregulat (mai ales daca are ca obiect o suma de bani) si imprumutul de consumatie: primitorul devine proprietar (cu toate consecintele ce decurg de aici) si nu este obligat sa restituie lucrurile primite in individualitatea lor.

In principiu, delimitarea se face in functie de scopul principal urmarit de parti: pastrarea lucrurilor in interesul deponentului (dreptul de folosinta al depozitarului avind carcater accesoriu) sau facerea unui serviciu pentru cel imprumutat (care are nevoie sa foloseasca lucrurile in cauza in interes propriu). Drept criteriu suplimentar se are in vedere stipularea in contract sau lipsa stipularii termenului la expirarea caruia se poate cere restituirea: daca s‑a stipulat un termen de restituire (cu caracter obligatoriu pentru predator) se prezuma ca partile au avut in vedere un imprumut; dimpotriva, daca predatorul poate cere restituirea oricind ("la prima cerere"), prezumtia este ca partile au convenit un depozit, pentru care caracteristic este dreptul deponentului de a cere restituirea inainte de termen, chiar daca depozitul este facut pe timp determinat.

In general, fiind vorba de o chestiune de fapt (contractul dintre parti fiind dovedit), se pot administra orice fel de probe admise de lege, lasate la aprecierea instantei.