Evolutia gandirii manageriale: scoli de management

EVOLUTIA GANDIRII MANAGERIALE: SCOLI DE MANAGEMENT

Principalele scoli de management pot fi clasificate astfel:

1. Scoala clasica (Managementul stiintific)

2. Scoala relatiilor umane (Psihologica sau Behaviorista)

Scoala cantitativa

4. Scoala sistemica si contingentiala

5. Scoala japoneza

6. Scoala excelentei in conducerea afacerilor

Scoala clasica (Managementul stiintific)

Are ca principali reprezentanti pe:

Frederic W. Taylor (1856 - 1915)

Henri Fayol (1841 - 1925)

Harrington Emerson (1853 - 1931)

Frank Gilbreth (1868 - 1924)

Lilian Gilbreth (1878 - 1972)

Max Weber (1864 - 1920)

1.1. Frederic Winslow Taylor

Frederic Winslow Taylor a fost unul dintre primii care au incercat sa creeze o stiinta a managementului. Datorita rapidei cresteri si diversificari a mijloacelor de productie, aparute in urma descoperirii fortei aburului, a dezvoltarii nemaiintalnite a fluxului de materiale, populatie si informatie, ca urmare a aparitiei caii ferate, vechile tehnici de conducere nu mai faceau fata. Taylor a incercat sa sistematizeze comportamentul uman la locul de munca, luand ca model masina, la care fiecare parte are o functiune specifica. El a studiat activitatile umane, de la locul de munca, pentru a le rationaliza. A descompus fiecare activitate in partile ei elementare, le-a analizat, iar apoi le-a recompus, gasind cea mai buna metoda de a efectua fiecare activitate. Dupa gasirea variantei optime, "inginerii" (respectiv managerii) au invatat fiecare muncitor sa indeplineasca o activitate specifica, pentru care a fost specializat, astfel ca s-o efectueze cu maximum de randament, fara sa cunoasca scopul intregii activitati.

Taylor a analizat stiintific fiecare aspect al activitatilor de productie, incercand sa micsoreze, pe cat posibil, efectul rezultatelor muncii prestate de diferiti oameni prin studierea interactiunilor posibile dintre caracteristicile umane, mediul social, activitatile efectuate, modul de lucru, volumul productiei, viteza de lucru si costul productiei.

Rezultatele studiilor sale au influentat profund activitatea de productie prin cresterea spectaculoasa a productivitatii, prin aparitia de noi departamente: inginerie industriala, departamentul de personal, departamentul de control al calitatii, prin aparitia separarii si planificarii activitatilor, prin eliminarea erorilor cu ajutorul unor metode rationale de analiza etc., care au dus la o eficientizare a managementului. Metodele sale au provocat si o serie de critici, cele mai importante fiind: dezumanizarea procesului de productie, minimizarea importantei talentului in activitatea de management, simplificarea exagerata a situatiilor posibile etc.

Totusi, metoda sa de cronometrare, inregistrare, supraveghere continua si masurare a fiecarei parti a activitatii muncitorilor, a ajuns rapid sa fie urata de acestia, fapt care a dus la sabotaje si formarea de grupuri de rezistenta. In ciuda acestora, metoda managementului stiintific nu a disparut. Ea a fost continuu revazuta, imbunatatita si adaptata la noile conditii.

Taylor isi expune ideile in lucrarea "Principiile managementului stiintific" (1911). Conceptia sa, expusa in lucrare, poate fi sintetizata astfel:

1. inlocuirea metodelor traditionale de munca bazate pe experienta cu metode stiintifice moderne (rationale), fundamentate pe analiza tuturor elementelor productiei, structurilor, proceselor si mecanismelor;

2. selectarea salariatilor dupa aptitudinile cerute de locul respectiv de munca, antrenarea si instruirea lor;

separarea muncii de conceptie de munca de executie;

4. sprijinirea angajatilor prin planificarea activitatii lor si prin inlaturarea piedicilor ce pot aparea pe parcurs;

5. analiza procesului de munca prin descompunerea lui in elementele componente si incercarea de rationalizare;

6. evidenta stricta a timpului de munca si normarea muncii;

7. repartizarea uniforma a muncii intre toti angajatii;

8. armonia si intelegerea la locul de munca;

9. controlul tehnic al operatiilor tehnologice;

10. necesitatea introducerii a doua trepte de salarizare: salariul obisnuit pentru norma de baza si plata suplimentara: pentru depasirea normei, pentru ore suplimentare sau pentru inovatii;

11. necesitatea formarii unei echipe manageriale in cazul dezvoltarii firmei.

Spre sfarsitul activitatii sale, Taylor ajunge la concluzia ca gradul de atasament si de participare al muncitorului in procesul de productie este direct proportional cu increderea sa in faptul ca va fi apreciat si recompensat dupa aportul sau la realizarea obiectivelor.

1.2. Henry Fayol

A studiat intreprinderea in intreaga ei complexitate tehnica si social economica. Conceptia sa asupra managementului este expusa in lucrarea "Administrarea industriala si generala. Planificarea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul" pe care a publicat-o la Paris in 1916.

A pus bazele principiilor generale de administrare a intreprinderilor. In conceptia sa, operatiile manageriale se impart in:

• operatii de productie;
• operatii comerciale;
• operatii financiare;
• operatii contabile;
• operatii de asigurare;
• operatii administrative (de management).

Functiile managementului stiintific, dupa Fayol sunt: planificarea, organizarea, conducerea, coordonarea si controlul.

Fayol a sustinut ca pentru a fi eficient, managementul trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

1. diviziunea si specializarea muncii;
2. corespondenta dintre autoritate si responsabilitate;
3. disciplina;
4. unitate de comanda;
5. unitate de directie;
6. subordonarea interesului individual fata de cel general;
7. corespondenta intre recompensa si efort;
8. centralizare;
9. principiul ierarhic al liniei de comanda;
10. principiul ordinii (un loc pentru fiecare si fiecare la locul sau);
11. echitatea;
12. stabilitatea posturilor personalului;
13. importanta initiativei;
14. importanta spiritului de organizatie.

1. Harrington Emerson

A avansat de la vanzator la director. Contributia lui Emerson in domeniul managementului are un pronuntat caracter aplicativ. Dezvoltand si aplicand unele principii ale managementului stiintific la "Compania Eastern Rate" din S.U.A., el a reusit sa aduca firmei profituri de milioane de dolari.

In conceptia sa, principiile managementului stiintific, in numar de 12, sunt urmatoarele :

enuntarea unui scop clar, bine determinat si orientarea intregii activitati pentru atingerea acestuia;

utilizarea rationala, economica si cu pricepere a tuturor categoriilor de resurse;

organizarea unui consiliu (stat major) competent in conducerea firmei;

disciplina;

executarea la timp a obligatiilor si atributiilor de catre fiecare salariat si atitudinea echitabila a managerilor fata de subordonati;

organizarea unei evidente sistematice, eficiente si exacte;

conducerea operativa a proceselor de productie;

normarea tuturor elementelor procesului de productie;

conditii de munca corespunzatoare si adaptarea masinilor la posibilitatile muncitorilor;

10. instructajul precis al muncitorilor;

11. stimularea materiala si morala pentru ridicarea productivitatii;

12. metode de munca elaborate (rationalizate).

1.4. Frank si Lillian Gilbreth

S-au ocupat de simplificarea procesului de munca, de imbunatatirea eficientei si performantelor muncitorilor.

Domeniile de cercetare ale sotilor Gilbreth au fost:

studiul timpului de munca;

studiul motivatiei;

studiul metodelor de munca;

cercetari operationale;

studiul psihologiei industriale.

Contributiile cele mai importante la dezvoltarea teoriei managementului sunt:

• demonstrarea importantei recompenselor in obtinerea performantei;
• initierea studiilor privind obiectivele posturilor de munca;
• demonstrarea importantei selectarii si instruirii personalului.

Limitele conceptiilor sotilor Gilbreth sunt:

• nu au luat in considerare contextul social al muncii;
• nu au acordat importanta diferentelor profesionale intre indivizi, considerand muncitorii egali, ignorand ideile si sugestiile acestora.

Frank Gilbreth ramane in istoria managementului pentru ca a continuat studiile lui Taylor privind rationalizarea miscarilor in vederea cresterii productivitatii muncii. A introdus metode de cronometrare cu stenografierea miscarilor ajungand la "cea mai buna modalitate de a efectua un lucru". Spre deosebire de F. Taylor, a fost preocupat de starea de oboseala a muncitorilor si de conditiile de munca. A publicat "Stiinta conducerii si cea mai buna maniera de a efectua un lucru" in 192

Lillian Gilbreth a dezvoltat domeniul psihologiei industriale si a adus contributii substantiale in domeniul managementului personalului. Dupa moartea sotului ei, a devenit profesor universitar la Universitatea Purdue (S.U.A.). Cea mai importanta lucrare a ei este "Psihologia managementului" publicata in 1912.

1.5. Max Weber

Introduce conceptul de "organizare birocratica" in sensul bun al unei conduceri impersonale, bazate pe regulamente, reguli scrise si disciplina. Caracteristicile conceptiei lui Weber sunt:

• diviziunea muncii;
• ierarhie autoritara: servicii organizate ierarhic;
• selectarea fiecarui membru al organizatiei pe baza de calificare;
• reglementarea activitatii angajatilor prin reguli organizationale bine precizate;
• aplicarea uniforma a regulilor si controalelor;
• transformarea managerilor in profesionisti oficiali care functioneaza ca salariati.

2. Scoala relatiilor umane (psihologica sau behaviorista)

Are ca principali reprezentanti pe:

Elton Mayo (1880 - 1949)

Abraham Maslow (1908 - 1970)

Frederick Herzberg (1923 - 2000)

Dale Carnegie (1888 - 1955)

Douglas McGregor (1906 -1964)

2.1. Elton Mayo

A investigat comportamentul uman in timpul muncii si factorii care influenteaza performantele muncitorilor. Alaturi de o serie de factori generali precum: buna iluminare a locului de munca, marirea salariului, marirea perioadei de odihna etc. a constatat ca muncitorii lucreaza mai bine daca:

- participa la gandirea actiunilor;

- sunt supravegheati, iar rezultatele lor sunt inregistrate;

- atmosfera de lucru este placuta si relaxanta;

- au sentimentul ca apartin echipei.

2.2. Abraham Maslow

Este cunoscut ca fondator al teoriei motivatiei. El a introdus termenul de ierarhie a nevoilor pentru a explica radacinile si geneza motivatiei umane. In lucrarea sa "Motivatie si personalitate" (1970), arata ca odata ce sunt satisfacute nevoile elementare (hrana, locuinta, securitate personala), se trece la nevoi de tip superior (amicitie, stima) care motiveaza individul si ii intregesc personalitatea si potentialul.

2. Frederick Herzberg

In lucrarea sa "Motivatia muncii"(1959) Herzberg imparte factorii care influenteaza motivatia in factori igienici (factori legati de relatia angajatului cu mediul de munca, cu remunerearea) si factori motivatori (legati de relatia angajatului cu ceea ce face, cu sarcinile sale, de relatiile cu colegii etc). In opinia sa, satisfactia in munca se datoreaza factorilor motivatori, iar insatisfactia datorita factorilor igienici. Factorii igienici sunt legati de nevoile materiale ale angajatului, iar factorii motivatori de nevoile sufletesti. Datorita lui Herzberg s-a introdus sistemul de munca cu "timp flexibil" si automatul cu gustari de la locul de munca, care au contribuit la cresterea productivitatii muncii.

2.4. Dale Carnegie

Carnegie considera ca secretul unui manager consta in cooperarea cu ceilalti. Pentru aceasta e nevoie:

- sa-i faci pe cei cu care colaborezi sa se simta importanti;

- sa apreciezi sincer efortul lor;

- sa te straduiesti sa creezi de la inceput o impresie buna ;

- sa asculti oamenii aratandu-le simpatie ;

- sa eviti sa-i apostrofezi cand gresesc;

- sa incerci sa schimbi oamenii laudandu-le calitatile si ajutandu-i sa-si corecteze defectele.

2.5. Douglas McGregor

Este autorul teoriei X si Y.

Conform teoriei X:

- munca este neplacuta pentru majoritatea oamenilor si de aceea cauta sa o

evite;

- majoritatea oamenilor nu sunt ambitiosi, ei preferand sa li se dea ordine decat

sa-si asume responsabilitati;

- cei mai multi oameni nu au aptitudinile necesare rezolvarii problemelor

organizationale;

- motivatia apare doar la nivel fiziologic si al sigurantei personale;

- cei mai multi oameni trebuie controlati indeaproape si deseori constransi pentru

a efectua activitatile necesare obtinerii de catre firma a scopurilor propuse.

Conform teoriei Y:

pentru alta categorie de oameni, efortul fizic si intelectual este tot atat de natural ca distractia sau odihna;

munca poate fi o sursa de satisfactii cand se desfasoara in conditii favorabile;

controlul extern amenintarea cu pedeapsa nu sunt necesare; omul poate exercita autoconducere si autocontrol pentru realizarea obiectivelor care i-au fost incredintate;

angajarea fata de obiective este in functie de recompensele asociate indeplinirii acestora;

omul normal invata in conditii adecvate nu numai sa accepte, dar si sa caute sa-si asume responsabilitati;

ingeniozitatea si creativitatea in solutionarea problemelor companiei este o caracteristica a acestei categorii;

oamenii au initiativa si creativitate daca sunt motivati corespunzator;

motivatia apare si la nivelul asocierii, stimei si autopregatirii, nu numai la nivel fiziologic si al sigurantei personale;

in conditiile vietii moderne, potentialul intelectual al fiintei umane este numai partial utilizat.

Scoala cantitativa (matematica)

Initierea acestei abordari manageriale apartine armatei engleze care, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a organizat echipe interdisciplinare formate din oameni de stiinta (in special matematicieni) chemati sa rezolve problemele operationale (de ex. determinarea sistemului optim de inarmare necesar stoparii atacurilor germane). Succesul militarilor a facut ca managerii civili sa preia metodele matematice in management, pentru aplicarea acestora in luarea deciziilor. Dintre metodele utilizate se pot aminti:

programarea liniara;

programarea in numere intregi;

programarea dinamica;

programarea neliniara;

simulari pe calculator;

teoria grafurilor;

teoria cozilor (teoria asteptarii);

arbori de decizie;

teoria jocurilor strategice etc.

4. Scoala sistemica si contingentiala (contextuala)

Principalul reprezentant al acestei scoli este Peter Druker.

Abordarea sistemica porneste de la teoria generala a sistemelor (1972). Intreprinderea este tratata ca un sistem, iar functiile manageriale ca subsisteme. Managementul este functia integratoare. Managerul priveste intreprinderea ca un ansamblu integrat si complex de elemente interdependente. Intrarile sunt reprezentate de fluxul informatiilor, banilor si materiilor prime, iar iesirile sunt reprezentate de fluxul produselor finite.

Abordarea contingentiala, denumita si abordare contextuala sau situationala, este o extensie a abordarii sistemice. Se tine seama de interconexiunile sistemului cu elementele mediului extern. Apare o noua coordonata: coordonata situationala sau contingentiala. Exemple de variabile contingentiale sunt:

- marimea organizatiei;

- schimbarile din mediul de afaceri;

- diferentele de motivatie dintre angajati;

- schimbarea operatiilor tehnologice.

5. Scoala japoneza

Wiliam Ouchi (1981), combinind conceptele manageriale americane si japoneze elaboreaza teoria Z. Conform acestei teorii, intr-o organizatie de tip Z:

elaborarea deciziilor se face in consens;

exista o incredere reciproca intre manager si angajati;

responsabilitatea este individuala;

personalul este angajat pe termen lung;

cariererele sunt specializate;

periodic se face o evaluarea a performantelor;

promovarea este rapida;

exista mecanisme de control si autocontrol.

6. Scoala excelentei in conducerea afacerilor

Thomas Peters si Robert Waterman jr. publica cartea "Cautarea excelentei" (1982). Bazata pe studierea cauzelor succesului la companiile cele mai bine conduse din S.U.A., autorii constata urmatoarele atribute ale excelentei:

inclinatia managerului spre actiune, spre experiment;

satisfacerea clientului;

incurajarea creativitatii salariatilor;

cultivarea entuziasmului si a spiritului de familie;

coexistenta tolerantei cu exigenta;

liderii sunt modele de competenta;

structura simpla, conducerea la varf - minima;

se promoveaza fidelizarea managerului la firma.

Toate aceste atribute ale excelentei sunt din domeniul relatiilor umane si comportamentale.

O privire asupra gandirii manageriale ne arata o evolutie fireasca:

- inceputurile managementului stiintific (Taylor) cu studii pentru cresterea eficientei muncii si cautarea celor mai bune variante de executare a operatiilor;

- teoria administrarii intreprinderilor (Fayol);

- intelegerea comportamentului salariatilor (scoala psihologica);

- managementul sistemic;

- managementul contingential;

- managementul japonez;

- excelenta in afaceri.