Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere.

Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere.

I.1.1.       Notiune

In unele cazuri, desi mandatarul lucreaza in interesul mandantului, incheie totusi actul in numele sau personal, fara a‑l reprezenta pe mandant. In aceste situatii, contractul incheiat intre mandant si mandatar se numeste mandat fara reprezentare. Intrucit reprezentarea nu este de esenta, ci numai de natura contractului de mandat, alaturi de mandatul fara reprezentare din dreptul comercial (contract de comision, de consignatie, de expeditie), poate exista si un contract civil de mandat fara reprezentare, cunoscut sub numele de contract de interpunere (prête-nom, imprumut de nume).

Contractul de interpunere este de fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane, un caz particular de interpunere de persoane. Se recurge la aceasta formula juridica cind o persoana (mandantul) vrea sa incheie un act juridic, dar in asa fel incit persoana sa sa nu fie cunoscuta de terti, cum ar fi cocontractantul mandatarului ocult si alti terti (creditori chirografari, rude cu vocatie eventuala la mostenire, succesori cu titlu particular etc.) sau numai acestia din urma (cocontractantul fiind partas la simulatie). In acest scop mandantul da un mandat unei alte persoane, care insa contracteaza in nume propriu, si nu in calitate de mandatar.

I.1.2.       Natura juridica a contractului de interpunere

Conventia de prête-nom este considerata, dupa o opinie, un caz particular de simulatie prin interpunere de persoane; intr‑o alta opinie, simulatia prin interpunere de persoane este considerata diferita de conventia de prête-nom, intrucit in acest din urma caz cocontractantul mandatarului ocult (tertul cu care contracteaza) nu este partas la simulatie; or, o veritabila simulatie presupune o conventie secreta intre partile actului aparent (deci intre aceleasi persoane).

Diferentierea nu este justificata:

Nu se poate afirma ca in cazul conventiei de prête-nom cocontractantul mandatarului ocult nu este (niciodata) partas la simulatie. Sint situatii in care nu numai mandantul si mandatarul ocult sint partasi la simulatie, ci si persoana cu care acesta din urma contracteaza[1]. In asemenea situatii, numai fata de alte persoane interesate - care, cu buna credinta, se bazeaza pe aparenta creata prin simulatie (si care vor avea calitatea de terti) - situatia juridica reala (consacrata prin actul secret) va fi inopozabila (art. 1175 Cod civil).

Mandatul simulat prin interpunere de persoane este o realitate care nu poate fi contestata, chiar daca cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie (nu cunoaste faptul ca persoana cu care contracteaza este in realitate un simplu mandatar). In aceasta ipoteza va avea si el calitatea de tert fata de actul secret, cu toate consecintele care rezulta din aceasta calitate.

Daca conventia de prête-nom se deosebeste de simulatia prin interpunere de persoane (deci este altceva), deoarece cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie, se pune intrebarea: ce natura juridica va avea o asemenea conventie si, mai ales, ce reglementare va guverna raporturile dintre parti, dintre parti si terti si intre acestia din urma? - In lucrarile autorilor care neaga calificarea de simulatie a conventiei de prête-nom nu se gaseste un raspuns clar la aceste probleme.

In realitate, conventia de prête-nom este o simulatie prin interpunere de persoane, indiferent ca persoana care contracteaza cu mandatarul ocult este sau nu este partas la simulatie; in ambele cazuri, actul public consfinteste o situatie juridica necorespunzatoare realitatii, deci este simulat, supus regimului juridic prevazut de art. 1175 Cod civil. Numai ca in prima ipoteza cocontractantul mandatarului ocult va avea calitatea de parte (fiind obligat, printre altele, sa‑si procure o proba scrisa - contrainscris - pentru dovada simulatiei), iar in a doua ipoteza va fi un tert care - alaturi de alte terte persoane - va avea cistig de cauza daca isi intemeiaza pretentiile, cu buna credinta, pe actul aparent (cel incheiat cu mandatarul ocult).

I.1.3.       Regim juridic

Conventia de interpunere nu este prin ea insasi ilicita, dar daca a fost intrebuintata in scopuri ilicite, pentru incalcarea sau eludarea unor dispozitii legale imperative sau prohibitive (frauda la lege), atit conventia dintre mandant si mandatarul ocult, cit si actul incheiat cu tertul cocontractant vor fi nule (de exemplu daca mandantului personal ii era interzisa incheierea actului respectiv).

Daca nu sintem in prezenta fraudei la lege, in cazul contractului de interpunere, raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) se reglementeaza potrivit regulilor de la mandat. Ca si mandatarul cu reprezentare, persoana interpusa este obligata sa predea mandantului tot ce a primit in executarea mandatului. Daca tertul este partas la simulatie, actul incheiat cu mandatarul va produce efecte si fata de el in conditiile regulilor aplicabile mandatului cu reprezentare.

In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pentru a inlatura aparenta creata prin actul public (dar nereal), in conditiile art. 1175 Cod civil. In acest scop, este necesar sa faca dovada simulatiei prin actul juridic secret (real) - act scris sau inceput de dovada scrisa (art. 1197 Cod civil) - fiind aplicabile si dispozitiile art. 1198 Cod civil, care permit utilizarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o imposibilitate (fie si morala) de a‑si procura o dovada scrisa.

Fata de tertii de buna credinta (care nu cunosc realitatea, inclusiv cocontractantul care n‑a fost partas la simulatie), mandatarul apare ca adevaratul contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Intre terti si mandant nu se stabilesc raporturi juridice; ei pot actiona unul impotriva altuia numai pe calea actiunii oblice (subrogindu‑se in drepturile mandatarului) sau pot cere ca mandatarul sa le cedeze actiunea sa.

Cu conditia dovedirii simulatiei, tertul va putea actiona impotriva mandantului si in baza actului secret; insa acest act nu poate fi invocat impotriva lui, daca n‑a participat la simulatie si a fost de buna credinta (art. 1175 Cod civil).

Raporturile dintre mandant si mandatar, pe de o parte, si raporturile lor cu tertii, pe de alta parte, se reglementeaza conform regulilor de la mandatul simulat si in ipoteza in care - desi mandantul n‑a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti - totusi mandatarul nu comunica tertilor contractanti calitatea sa de reprezentant.

I.1.4.       Inaplicabilitate

In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, regulile care guverneaza contractul de interpunere de persoane nu sint aplicabile. Contractul incheiat (valabil) in considerarea persoanei mandatarului fara reprezentare (de exemplu cumparare de case din fondul de stat, de arme, contractul de societate civila etc.) produce efecte numai fata de acea persoana, care devine titulara drepturilor si obligatiilor rezultind din actul incheiat. Astfel fiind, mandantul nu devine proprietarul bunului dobindit, insa ca efect al mandatului (si daca nu exista impedimente legale) poate cere transferarea dreptului de proprietate asupra sa printr‑un nou act de instrainare valabil, iar daca, independent de vointa mandatarului ocult, retransmiterea nu este posibila, el poate fi obligat numai la restituirea sumelor platite de mandant.

In schimb, s‑a hotarit ca in cazul incheierii contractului in calitate de dobinditor de catre doua persoane, desi contractul s‑a incheiat intuitu personae, se admite dovada simularii cumpararii de catre unul dintre semnatari, pretul fiind platit in realitate de catre celalalt. Dovada se poate face prin contrainscris, iar daca actul a fost incheiat prin frauda, dol sau violenta, ori daca partile au un inceput de dovada scrisa, se admite si proba testimoniala, precum si prezumtiile.