Criterii de analiza privind suportul dentoparodontal

Criterii de analiza privind suportul dentoparodontal

Suportul dento-parodontal asigura:

- posibilitatea sau nu a realizarii tratamentului prin punte;

- durata in timp a lucrarii;

- prevenirea imbolnavirii dintilor si parodontiului;

- prevenirea rezorbtiei osoase;

- prevenirea infectiilor, dizarmoniilor ocluzale.

Sprijinul dento-parodontal

- punctiform (stalp la o singura extremitate, corp de punte in extensie);

- linear (dintii stalpi sunt pozitionati intr-un singur sector de arcada);

- poligonal sau in suprafata(dintii stalpi sunt pozitionati in doua sectoare de arcada); Important pentru stabilirea numarului si topografia dintilor stalpi este si valoarea lor parodontala.

Elaborarea planului terapeutic al unui edentat partial

Valoarea functionala a dintilor stalpi este decisiva si se evalueaza prin analiza urmatorilor factori:

a)   Morfologia radiculara care cu cat este mai complexa, cu atat confera o rezistenta mai mare dintelui;

b)   Implantarea dintilor depinde de "aria radiculara utila' (lungimea radacinii inclusa in osul alveolar), in functie de varsta si de anumite stari patologice, raportul coroana clinica - radacina clinica (normal 1/2); cand raportul se schimba in detrimentul bratului de rezistenta (radacina clinica) se instaleaza starea de insuficienta parodontala

c)   Aprecierea calitatii suportului parodontal se face prin examen clinic coroborat cu o investigatie radiologica, care ne indica implantarea reala a radacinii si particularitatile ei topografice, anume: structura osului alveolar, grosimea si continuitatea laminei dura, inclinarea axiala radiculara si eventual semne radiologice ale unei traume ocluzale (resorbtii radiculare si/sau osoase, ingrosari radiculare apicale etc.);

d)   Utilizarea dintilor mobili ca stalpi ai restaurarii este o problema care a suscitat unele discutii in literatura de specialitate. Paradoxal, dinti cu atrofii alveolare avansate se prezinta bine fixati in alveolele lor, datorita unui proces de anchiloza, iar alti dinti cu atrofii moderate sunt mobili si durerosi la presiune. Tehnici moderne de terapie parodontala  permit implante de aditie osoasa, si transfixatii dentare, care modifica decizia de utilizare ca stalpi a dintilor cu insuficienta parodontala;

e)   Depulparea dintilor contribuie la diminuarea mobilitatii acestora, ceea ce creeaza premise favorabile dintelui pentru utilizarea lui ca stalp.

f)   Directia de implantare a dintilor si ocluzia dentara. Ca o regula generala ocluziile functionale permit alegerea unui numar mai redus de dinti, in timp ce disfunctiile ocluzale primare necesita suplimentarea acestora.

g)   Calculul coeficientilor de rezistenta parodontala a fost facut de catre diversi autori (Duchange, Leriche), dintii fiind notati cu valori crescande de la cei mai slabi (incisivii mandibulari) la cei mai putemici (molarii secunzi). Calculul rezistentei dintilor stalpi se face astfel: suma valorilor lor de rezistenta trcbuie sa fie cel putin egala cu suma valorilor dintilor ce urmeaza a fi inlocuiti. Calculele sunt relative, deoarece fiecare dinte natural cu parodontiu sanatos dispune de o forta de rezistenta suplimentara, de obicei rezerva fiind egala cu valoarea rezistentei lui.

Valorile parodontale 
Suma valorii de suport a dintilor stalpi sa fie cel putin egala cu suma valorii de suport a dintilor care sunt inlocuiti.
(Alti autori iau in consideratie valoarea relatiei: suprafata parodontala-suprafata radacinilor )

h)   Profesia, varsta, sexul sunt factori care influenteaza alegerea dintilor stalpi.

Implantarea dintilor la un tanar permite de obicei diminuarea numarului stalpilor unei restaurari fixe.

Barbatii, beneficiind de o forta mai mare de masticatie, necesita augmentarea suportului dento-parodontal.

Diverse profesii solicita preponderent anumite zone ale arcadelor (de exemplu instrumentistii suflatori solicita mai ales zona frontala), situatie cand stalpii trebuie suplimentati.

Aprecierea reactivitatii parodontale se face prin examen clinic si radiologic

Important pentru parodontiu este realizarea contactelor ocluzale in sensul transmiterii presiunilor masticatorii in axul lung al dintelui

Examenul radiologic pune in evidenta:

raportul real coroana/radacina;

pungi osoase;

spatiul periodontal;

grosimea si continuitatea laminei dura;

procese periapicale;

aprecierea reala a valorii de suport a dintilor;

ingrosari ale treimii apicale a radacinii, rezorbtii radiculare, osoase;

inclinari exagerate a dintelui.