Criterii psihologice in selectia sportiva

Criterii psihologice in selectia sportiva

Ca scop, selectia psihologica constituie demersul prin care se realizeaza cunoasterea particularitatilor psihologice ale copiilor si tinerilor si corespondenta acestora cu cerintele precis delimitate ale activitatii sportive de performanta.

Implicarea factorilor psihologici in selectie este confirmata de faptul ca modelul campionului sportiv nu poate exista in afara unei anumite configuratii a structurii personalitatii acestuia (aptitudini generale, fond atitudinal, structuri senzorio-perceptive, motivatii, nivel de aspiratie, insusiri ale SNC, disciplina, constiinciozitate, caracteristici ale analizatorilor, calitati de vointa, capacitate de invatare motrica, capacitate de daruire in efort), precum si a factorilor psiho-sociali (familie, societate, standard de viata, traditie, experienta, nr. de membrii, cadrul conceptional, sistem de pregatire sportiva, mediul social, moda, traditia sportiva, mass-media, opinia publica).

Selectia psihologica urmareste sa asigure corespondenta dintre aptitudinile si atitudinile individului, pentru ca pe aceasta baza sa se asigure adaptarea la efort si eficienta in antrenamente si competitii.

Se considera ca existenta unei consonante intre aptitudini si atitudini constituie una din conditiile fundamentale ale succesului sportiv. Pentru activitatea de mare performanta, actul selectiei sportive trebuie sa urmareasca depistarea potentialitatilor de exceptie, a sportivilor superdotati sub raportul unor cerinte si particularitati specifice fiecarei discipline sportive (dupa ce in prealabil s-au definitivat selectia motrica si cea biologica).

Din acest punct de vedere trebuie subliniat faptul ca, indiferent de ramura de sport practicata, unele procese sau activitati psihice se impun a fi dezvoltate (initial) cel putin la un nivel mediu, pentru ca pe aceasta baza, prin educare si antrenament, sa apara consolidarea si perfectionarea lor. In aceasta categorie sunt incluse unele cerinte psihologice de baza (primare), care reunesc intr-un tot unitar comportamentul adecvat al unui viitor performer. Este ceea ce se cheama capacitatea psihica de start (motivatie pentru succesul sportiv, rezistenta psihica, disciplina, constiinciozitate, daruire in efort, ambitie, perseverenta, tenacitate).

Capacitatea psihica a sportivului presupune: reglaj afectiv, capacitatea de invatare motrica, capacitate mentala (reprezentare, memorie, gandire), capacitate prosexica (atentie), psihomotricitate, aptitudini speciale, deprinderi, reglaj volitiv, motivatie, temperament, caracter, atitudini, adaptare sociala.

Practica sportiva de mare performanta a dovedit ca sportivii dotati din punct de vedere al capacitatii psihice obtin succese intr-un ritm ascendent, spre deosebire de cei care manifesta carente in pregatirea psihologica. Trebuie subliniat inca de la inceput faptul ca factorul psihologic nu poate suplini inadvertente motrice, antropologice sau biologice (decat partial), in schimb, potenteaza si permite valorificarea calitatilor motrice in concordanta cu solicitarile endo sau exoceptive.

Capacitatea psihica implica unele caracteristici cu variabile grade de determinare ereditara. Cu cat coeficientul de ereditate a unui caracter psihic este mai mare, cu atat trebuie pus un accent sporit pe selectie. De exemplu, gradul de inteligenta exprimat prin coeficientul de inteligenta, aflat intr-o puternica corelatie (coeficient de evolutie 3,85) cu capacitatea de a rezolva sarcini motrice, temperamentul, flexibilitatea mintala s.a. sunt parametri psihici cu rol important in selectie. Dupa Paul Popescu-Neveanu, contributia ereditatii este mai mare in ce priveste insusirile de sistem nervos ale analizatorilor si structurilor senzoriomotorii, in timp ce pentru aptitudini ce implica organizare intelectuala si adaptare sociala, decisive sunt exercitiile si educatia.

Faptul ca selectia se realizeaza la varsta de crestere, pentru unele sporturi chiar la 6-8 ani, face ca psihodiagnoza (cunoasterea stiintifica a caracteristicilor psihocomportamentale) sa fie in foarte mare masura numai orientativa. Este drept ca unele calitati (aptitudini) manifeste in copilarie se mentin si se afirma apoi plenar in adolescenta si tinerete; altele insa nici nu pot fi depistate de timpuriu, asteptandu-si "momentul" evidentierii in pragul si pe durata adolescentei.

De aceea, in actiunea concreta a selectiei, "ochiul" antrenorului (adica experienta si maiestria lui) va dubla si inlocui chiar tehnicile de testare psihologica de laborator.

Selectia psihologica nu reprezinta un scop in sine, ci doar o etapa in complexul si dificilul proces de selectie si pregatire a performerilor. Ca atare, se impune o anumita strategie din partea selectionerilor in urmarirea si realizarea progresiva a unei dezvoltari psihice armonioase a sportivilor angrenati in procesul de instruire, stiut fiind faptul ca legile acestei dezvoltari trebuie cunoscute si aplicate.

Ca solutii viabile si concrete, se poate recomanda urmatoarea strategie de abordare a actiunii de selectie:

- depistarea timpurie a sportivilor care prezinta o capacitate psihica "de start", compatibila cu exigentele actuale; caracteristicile acesteia sunt observabile in procesul de initiere, iar pentru precizarea diagnosticului se pot solicita specialisti din zonele teritoriale aferente;

- paralel cu actiunea de depistare, se recomanda orientarea copiilor si juniorilor talentati in directia in care potentialul genetic permite acumulari de mare eficienta si productivitate (potentialitati explozive - pentru sporturi de viteza, aruncari, sarituri; potentialitati de anduranta - pentru sporturile ciclice; potentialitati creative - pentru jocurile sportive, lupte, scrima, judo etc.; potentialitati introvertite - pentru tir, sah);

- un loc important in evaluarea capacitatii psihice trebuie sa-l ocupe fondul aptitudinal, constand din caracteristicile greu perfectibile, a caror expresie calitativa ofera un spatiu de siguranta cu privire la succesul sportiv (tip de sistem nervos, structurile senzorio-motorii, finetea analizatorilor);

- actiunea de selectie si orientare psihologica se desfasoara stadial, pe trepte de varsta si de maiestrie, in corelatie cu aceea educogena, exercitata de antrenor, familie, scoala, organizatiile de copii si tineret, societate, ceea ce implica un mare grad de responsabilitate si competenta psiho-pedagogica.