Dermatita atopica

DERMATITA ATOPICA

Definitie: "Dermatita atopica este o afectiune cutanata care apare la indivizii cu predispozitie genetica si care clinic se caracterizeaza prin: prurit, eritem,  papule, zemuire, cruste si suprainfectii care determina in final lichenificarea (ingrosarea) pielii."

Epidemiologie

Incidenta bolii variaza in functie de regiune. S-a constatat  o crestere a numarului de cazuri de dermatita atopica in zonele temperate. De asemenea, dermatita atopica este mai frecventa in tarile industrializate. Astfel, in Danemarca, frecventa dermatitei atopice este situata in jurul cifrei de 12%, in SUA in jurul cifrei de 14%. Se constata predominenta afectiunii la sexul masculin.

Boala apare mai frecvent in jurul varstei de 3 luni si prevalenta afectiunii scade odata cu varsta, leziunile disparand in majoritatea cazurilor in jurul varstei de 5 ani. La 50-60 % din pacienti leziunile pot persista in perioada de adult.

Fiziopatologie

Se presupune ca mecanismul de producere al dermatitei atopice este cel de hipersensibilitate de tip IV.

Morfopatologie

Trasatura histologica caracteristica leziunilor este infiltratul inflamator limfo-histiocitic la nivelul dermului asociat cu spongioza epidermala si diverse grade de acantoza: ingrosarea epidermului, modificari ale fibrelor de colagen si proliferarea terminatiilor nervoase.

Manifestari clinice

Asa cum am mai amintit afectiunea debuteaza cel mai frecvent in jurul varstei de  3 luni si se manifesta clinic printr-un mare polimorfism al leziunilor tegumentare. Simptomul dominant si suparator este pruritul. Boala poate evolua in trei stadii: acuta, subacuta si cronica.

In faza acuta, la debut apar leziuni de tip edematos, eritematoase, apoi vezicule, leziuni care sunt extrem de pruriginoase si care afecteaza calitatea vietii pacientului. Datorita gratajului pot aparea suprainfectii cutanate de etiologie virala sau bacteriana.

In stadiul subacut intensitatea leziunilor scade, iar in faza cronica apare uscarea si ingrosarea pielii si modificari de culoare.   

Factori care exacerbeaza leziunile din dermatita atopica sunt:

anotimpul rece;

efortul fizic;

transpiratia;

caldura excesiva;

alimentele puternic alergizante;

infectiile cutanate;

factori psiho-emotionali, in special la adulti si adolescenti;

infectiile concomitente cum ar fi infectiile cu Staphyloccocus aureus datorita superantigenelor sale.

Localizarea leziunilor in dermatita atopica este caracteristica si variaza in functie de varsta. Astfel, la sugari leziunile apar pe obraji, pe trunchi, pe scalp si pe zonele extensorii ale membrelor.

La varste mai mari leziunile se localizeza predominant la nivelul zonelor flexorii ale membrelor, ceafa, zonele laterocervicale, fata dorsala a mainii si picioarelor, regiunile periorbitale. La adult cele mai afectate sunt fata, gatul si zonele flexorii.

Diagnostic

Grupul britanic de studiu al dermatitei atopice a elaborat un algoritm de diagnostic al dermatitei atopice pe baza prezentei unui criteriu major si a trei criterii minore.

Tabelul 4. Criterii de diagnostic al dermatitei atopice (dupa Grupul britanic de studiu al dermatitei atopice)

Diagnosticul diferential se face cu:

pityriazis rosea;

infectii cu candida albicans;

psoriazis;

scabie;

sifilis secundar;

reactii alergice la medicamente;

erizipel;

ichtioza;

histiocitoza X.

Tratamentul dermatitei atopice

1. Tratamentul igieno-dietetic:

locuinte corespunzatoare din punct de vedere termic (temperatura in jur de 18-20°C), cu umiditate redusa, reducerea pe cat posibil a cantitatii de acarieni din incaperi, sau cel putin din dormitor (curatenie cat mai des posibil, spalarea saptamanala a lenjeriei de pat la o temperatura peste 60°C, invelirea saltelelor, a plapumei, a pernelor cu materiale impermeabile pentru acarieni, renuntarea la covoare, mochete, draperii, carti, jucarii de plus - obiecte care acumuleaza praf);

evitarea alimentelor puternic alergizante: lapte de vaca, arahide, ciocolata, cacao, oua, fructe de mare;

interzicerea animalelor de companie cu par: pisica, caine, cobai, etc;

se recomanda utilizarea unor sapunuri crema, a unor substante emoliente in cursul si dupa baie care sa creasca hidratarea pielii pacientului;

evitarea schimbarilor bruste de temperatura si umiditate;

interzicerea fumatului in interiorul locuintei;

evitatea hainelor din nylon, lana - materiale iritante.

2. Tratamentul medicamentos consta din:

Topice cutanate pe baza de corticosteroizi care au ca scop reducerea inflamatiei cutanate. Principalul efect secundar de care trebuie sa se tina seama la administrarea pe suprafete extinse si durata indelungata a acestui tip de tratament este posibilitatea supresiei axului hipotalamo-hipofizar care determina perturbari de crestere la copii, riscul aparitiei atrofiei cutanate, a teleangiectaziilor.  Din acest tip de preparate amintim: hidrocortizon acetat, triamcinolon acetonid, flumetazon pivalat, fluocinolon acetonid, mometazona furoat, clobetazol propionat. Relativ recent se utilizeaza ca medicatie topica un produs derivat de macrolide "Protopic" - tacrolimus cu rezultate incurajatoare.

Corticosteroizii orali pe perioade scurte de timp se asociaza celor cu efect topic in cazurile mai grave.

In cazuri de suprainfectie a leziunilor cutanate se administreaza tratament antibacterian care sa fie activ si pe stafilococul aureus, sau antiviral, dupa caz, cu aciclovir.

In scopul combaterii pruritului se administreaza si un antihistaminic nesedativ.

Alte masuri in curs de evaluare sunt:

Fotochemoterapie si ulterior expunere moderata la radiatii ultraviolete (PUVA) cu efect de modulare a raspunsului imun. Acest tip de terapie este de lunga durata, cu eficienta variabila ceea ce necesita o motivare puternica a pacientului.

Administrarea orala de acizi grasi nesaturati (ulei de peste) a adus unele ameliorari inconstante.

Tratamentul cu Thymopentin - un polipeptid cu efecte asemanatoare cu al timopoetinei care este un   hormon timic cu efect pe limfocitele T. Studiile efectuate au aratat ameliorari limitate dupa 6 saptamani de tratament si cu recaderi frecvente la intreruperea tratamentului.

Administrarea subcutanata de  interferon gamma recombinat este eficienta in dermatita atopica, dar efectele secundare locale si recaderile sunt frecvente.

Imunoterapia specifica cu acarian (Der p) amelioreaza leziunile cutanate.

Prognosticul dermatitei atopice este bun, leziunile remitandu-se odata cu inaintarea in varsta, dar copii cu dermatita atopica au un risc crescut de a dezvolta ulterior alte afectiuni atopice.