EMBRIOLOGIE - A doua si a treia luna

Evolutia morfologiei externe.

Embrionul ia progresiv o forma umana. Cu ocazia cresterii in lungime la sfarsitul stadiului somitic, adica in saptamana a 5-a embrionul are o forma recurbata in axul craniocaudal dar si in axul transversal. Extremitatea cefalica devine mult mai voluminoasa in urma dezvoltarii apreciabile a polului cefalic prin veziculele cerebrale. Pe linia mediana prezinta o umflatura corspunzatoare vertexului numita proeminenta mezencefalica , iar anterior proeminenta frontala. Lateral de proeminenta frontala se diferentiaza fosetele si vezicula cristalinului din ectoderm. Lateral in prelungirea extremitatii cefalice si dorsal de umflatura cardiaca se gaseste regiunea branhiala in care proemina la suprafata in directie ventrodorsala arcurile branhiale ce delimiteaza in interior faringele primitiv. Ele sunt separate de depresiuni ale ectodermului numite santuri branhiale. Initial apar arcurile branhiale 1 si 2 apoi alte 4 ultimele 2 la om fiind intr-un stadiu rudimentar. La om prin invaginarea ectodermului intre proeminenta frontala si primul arc branhial se formeaza stomodeumul sau gura primitiva in fundul caruia se situeaza membrana bucofaringeana. Arcurile branhiale au existenta temporala si prin transformari profunde la nivelul lor se vor forma gatul si organele cervicale. Datorita dimensiunilor reduse ale ultimelor arcuri branhiale si a cresterii pronuntate a acrului 2 intre acesta si urmatorul in saptamana a 6-a se formeaza o depresiune transversala a ectodermului numita sinus cervical. Din extremitatile doresale ale arcurilor 1 si 2 se formeaza tuberculii auriculari din care se va forma conductul auditiv extern si pavilionul urechii. Din primul arc ventral ia nastere procesul maxilar si mandibular sub forma de muguri ce participa la formarea fetei in regiunea inferioara imediat deasupra umflaturii cardiace. Deasupra mugurilor maxilari si mandibulari superior gurii primitive din procesul frontal se dezvolta procesul frontonazal din care se formeaza muguri nazali ce vor forma piramida nazala si buza superioara. In ultima perioada a arcurilor branhiale care dupa cum am vazut se transforma in saptamana a 6-a la limita dintre somite si somatopleura apar intai mugurii membrelor superioare, cam in ziua 28-a, iar ulterior la aproximativ 48 de ore apar mugurii membrelor inferioare.

Mugurii sunt inveliti de ectoderm in care patrunde mezenchimul somatopleurei din care se diferentiaza scheletul, articulatiile, muschii si vasele membrelor.

In saptamana a 6-a prin aparitia unor santuri circulare se individualizeaza la nivelul membrelor un segment proximal cilindric si altul distal latit.

In saptamana a 7-a la sfarsitul acesteia prin aparitia unui nou sant circular segmentul proximal se divide in brat si antebrat iar la membrul inferior in coapsa si gamba. Segmentul distal latit reprezinta mana primitiva si respectiv piciorul primitiv. Initial dispozitia mugurilor este perpendiculara pe trunchi, dar in saptamana a 9-a ei se inclina si se roteaza in jurul axului longitudinal astfel incat genunchiul ajunge in pozitie ventrala si cotul in pozitie dorsala. La nivelul mainii apar initial primordiile degetelor, separate prin santuri radiare iar apoi prin membrane interdigitale purtand numele de degete conjuncte sau unite. Separarea acestora si individualizarea lor la degetele definitive se face prin procese de vacuolizare si resorbtie mezenchimala cu formarea concomitenta a articulatiilor astfel incat la sfarsitul celei de-a 10-a saptamani, atat membrele superioare cat si cele inferioare sunt intr-un stadiu final. Mugurii membrelor au un sistem propriu de autodiferentiere numit autodiferentiant (tine de mezenchimul mugurilor dar participa si ectodermul existand o interrelatie intre acestea). S-a ajuns la concluzia ca exista o creasta ectodermala apicala a mugurelui din ectodermul ingrosat care difera de restul ectodermului ce inveleste mugurele in care s-a invaginat mezenchim. Aceasta creasta ectodermala apicala influenteaza diferentierea mezenchimului de dedesubt. Se considera ca exista un factor de mentinere a ectodermului apical care la randul lui este dependent de mezenchim. Acest factor apartinand mezenchimului este distribuit in acesta asimetric ceea ce duce la asimetria normala a regiunilor membrului. Absenta acestui factor de mentinere a ectodermului apical duce la polidactilie, amelie, sindactilie, etc.

Dupa cum s-a arata in a II-a luna regiunea cefalica se mareste rapid, mai multe decat restul corpului si se precizeaza prin muguri viscerele fetei. Intre extremitatea cefalica si zona mijlocie arcurile branhiale se estompeaza in timp ce se formeaza gatul. Extremitatea caudala se modifica prin aparitia primordiilor si organelor genitale externe in forma lor rudimentara si aparitia membranei anale.

Cateva organe interne au inceput sa se dezvolte la inceputul primei luni dar cea mai mare parte se dezvolta in luna a doua. In cursul acestei luni toti mugurii organici ocupa raporturi definitive si o dezvoltare care ii apropie cel mai adesea de structura definitiva.

Patologia perioadei de la 4-a la o 8-a saptamana.

Este o perioada caracterizata printr-o sensibilitate deosebita a embrionului la actiunea factorilor externi toxici. Cea mai mica perturbare in mecanismele foarte complexe de inductie si diferentiere va sfarsi prin anomalii. Teratogeneza la actiunea factorilor externi este conditionata de foarte multe elemente: momentul actiunii agentului teratogen, afinitatea preferentiala a diversilor agenti pentru anumite organe, perioada de actiune a factorului teratogen.

Medicamentele reprezinta un risc foarte important la embrionul uman in aceasta perioada.

Luna III-a

Organogeneza

La sfarsitul lunii a III-a placenta este formata atat anatomic cat si functional. Vezicula alantoidiana este atrofiata, lichidul amniotic si membranele oului sunt evidente. Fatul masoara 9 cm si are o greutate pana la 55 gr., capul este format, degetele sunt diferentiate, organele genitale sunt diferentiate pentru fiecare sex.

La sfarsitul lunii a 4-a placenta este complet dezvoltata fatul masoara 16 cm si o greutate de 270 gr. Partile corpului fetal sunt foarte bine diferentiate incepe sa schiteze miscari este acoperit cu o piele subtire pe suprafata careia se gasesc firisoare de lanugo.

La sfarsitul lunii a cincia, (saptamana 21-22) fatul are o lungime de 25 cm si cantareste 650 gr. Glandele sebacee incep sa secrete, pielea fiind acoperita cu vermix caseosa. Se percep bataile cordului fetal, miscarile membrelor devin active si puternice. Intestinul contine meconiu, rezultat al secretiilor intestinale, rinichiul isi incepe functia in vezica gasindu-se urina.

La sfarsitul luni a VI-a (saptamana 26) fatul are o lungime de 35 c, si o greutate de 1000 de grame, toate organele sunt in stare sa functioneze, dar nu sunt definitivate. Sistemul nervos este insuficient dezvoltat, circumvolutiile cerebrale sunt incomplete. Fatul este considerat viabil insa cu un mare grad de imaturitate, adaptarea la viata extrauterina fiind foarte dificila.

La sfarsitul lunii a VII-a (saptamana 30-31) fatul masoara 40 cm si cantareste 1700 gr. Este viabil dar imatur. Are aspect de batran cu pielea de culoare inchisa, rosietica, testicolele coboara spre canalul inghinal iar la fetite clitorisul si labiile mici proemina intre labiile mari.

La sfarsitul lunii a VIII-a (saptamana 36) fatul are o lungime de 45 de cm si o greutate de 2500 gr. Aspectul pielii se apropie de acela al noului nascut si incepe osificarea in epifize. Fatul se adapteaza mai bine la viata extrauterina numai este socotit imatur ci subponderal.

La sfarsitul lunii a IX-a (saptamana 40) are toate caracteristicile cunoscute la nasterea la vreme: lungimea este de cca 48-50 cm, 3000-3500 gr, cu lanugo pe corp, testiculele trebuie sa fie coborate in scrot, labiile mari acopera labiile mici, unghiile trebuie sa depaseasca pulpa degetelor, iar insertia cordonului ombilical trebuie sa fie la jumatatea distantei intre apendicele xifoid si pubis.

Pentru memorizarea lungimii fatului la diferite luni de sarcina exista diverse scheme de calcul dintre care una cu mai multe implicatii medico-legale poarta numele de "Schema lui Haase":

pentru primele 5 luni de sarcina se considera luna de sarcina la patrat.. De ex.

luna I: 1X 1cm=1cm

luna II: 2X2cm = 4 cm

luna III: 3X3cm= 9 cm

luna IV: 4X 4cm = 16 cm

luna V : 5X 5cm = 25cm

Dupa luna V-a formula de calcul este lunaX5+5 (se inmulteste si se aduna coeficientul 5)

Luna VI-a 6X5+5=35

Luna VII-a 7X5+5=40

Luna VIII-a 8x5+5=45

Luna IX-a 9X5+5=50

Calculul greutatii se ia dupa luna VI-a cand se considera ca in mod normal fatul are 1000 de gr. greutate necesara pentru a considera fatul ca viabil. La fiecare luna se adauga 700 gr.cifra cu care creste lunar fatul.

COMPLETARE LA MEZOBLAST

Mezoblastul intermediar se va ingrosa si va suferi o ingrosare in nefrotoane, cu exceptia fetei sale caudale care va ramane nesegmentata. Acesta va constitui cordonul nefrogenic care impreuna cu nefrotoanele vor participa la constituirea celor trei rinichi embrionari: pronefros, mezonefros, metanefros si a celui definitiv.

Mezoblastul lateral sau lama laterala prin clivaj va da nastere la splanhnopleura intraembrionara care va dubla endoblastul si somatopleura intraembrionara care va dubla epiblastul Somatopleura intraembrionara se continua cu somatopleura extraembrionara care acopera amniosul. Cavitatea formata de cele doua foite este celomul intern care comunica cu celomul extern. Dupa delimitare el va fi izolat si va constitui marea cavitate celomica comuna toracelui si abdomenului cavitate care ulterior va fi impartita prin aparitia diafragmului si a pericardului in trei componente: cavitate pericardica, pleurala si peritoneala.

Evolutia endoblastului

Evolutia sa este mai simpla deoarece ramane o formatiune unistratificata care va da nastere intraembrionar intestinului primitiv iar in teritoriul extraembrionar da nastere la vezicula ombilicala. Evolutia endoblastului este cunoscuta ca ansamblul de modificari ce poarta denumirea de "delimitare" Delimitarea este un proces complex si are loc in sens transversal si in sens longitudinal. Delimitarea in sens transversal priveste regiunea ombilicala, supraombilicala si subombilicala. In regiunea ombilicala inchiderea ramane incompleta pana la nastere fiind locul de trecere al elementelor cordonului ombilical. Inainte de delimitare embrionul este situat intre cavitatea amniotica si lecitocel. Apoi marginile laterale se incurbeaza ventral, vezicula ombilicala se individualizeaza, intestinul se delimiteaza inconjurat de celomul intern. Deasupra si dedesubtul ombilicului in cazul delimitarii se produce o inchidere completa a peretelui embrionar. Delimitarea in sens longitudinal se face prin faptul ca exista diferente de crestere intre regiunea ventrala si cea dorsala, embrionul incurbandu-se practic in jurul regiunii ombilicale. Extremitatea craniala rezulta din dezvoltarea encefalului si din miscarile de basculare ale mugurelui cardiac care din pozitia initiala craniala devine ventrala contribuind la delimitarea intestinului anterior.

In continuare formarea tubului neural si somitele.

Delimitarea antreneaza si modificarea anexelor.

-Lecitocelul este strangulat in doua parti una intraembrionara care este intestinul primitiv, cealalta extraembrionara, vezicula ombilicala comunicarea intre ele facandu-se prin canalul vitelin.

-Amniosul urmeaza miscarea de incovoiere si acopera tot mai mult embrionul. Pediculul embrionar continand alantoida trece din pozitia caudala in pozitie net ventrala.

FORMAREA VASELOR VITELINE

Are loc in gramezile de insule de celule mezenchimale provenite din mezenchimul extraembrionar numite si insule sanguine. Initial acestea se leaga intre ele formand o retea, dupa care urmeaza diferentierea celulelor endoteliale ale capilarelor. In reteaua capilara patrunde lichid interstitial formand plasma sanguina iar celulele centrale devin celule sanguine. Reteaua capilara vitelina se continua ulterior cu cele doua vene si cele doua artere viteline diferentiate in sacul vitelin. Venele viteline duc sangele din peretele sacului vitelin catre sinusul venos al primordiului cardiac strabatand mugurele hepatic. In mugurele hepatic venele viteline se pun in legatura cu reteaua de capilare hepatice primitive formate din mezenchim la locul respectiv. In final venele viteline vor contribui la dezvoltarea sistemului porthepatic. Arterele viteline vor participa la formarea arterei celiace si mezentericei superioare. Odata cu procesul de vasculogeneza din insule mezenchimale si formarea retelei viteline se formeaza vase si in pediculul de fixatie. In final iau nastere ele doua artere si cele doua vene ombilicale. Mezenchimul sacului vitelin definitiv este primul loc de formare a elementelor figurate ale sangelui. Eritroblastele sunt la acest nivel celule nucleate. Hematii fara nucleu nu exista inainte de luna a III-a de viata intrauterina. Pierderea nucleului inseamna o specializare pronuntata in transportul oxigenului. Specializarea hematiilor are o semnificatie dubla: stopeaza diviziunea si scurteaza viata hematiilor care in medie este de 100 de zile. Hemoglobina este sintetizata inca din eritroblastele primitive. De aceea se considera ca in primele etape ale dezvoltarii vezicula vitelina are cel mai important rol in absorbtia fierului proces legat de sinteza de hemoglobina. Hemoglobina fetala difera de cea postnatala. Leucocitele apar in ziua 46 in mezenchimul hepatic, iar limfocitele in ziua a 5-a. Se considera ca eritrocitele se diferentiaza intravascular, iar limfocitele extravascular. Pentru diferentierea limfocitelor este necesar mediul tisular specific, adica prezenta timusului, ganglionilor limfatici si a altor organe limfoide periferice (timodependente) iar pentru leucocite este necesara prezenta maduvii rosii a oaselor. Functia hematopoetica este preluata din extraembrionar in luna a III-a de catre ficat si tine pana in luna a VIII-a de viata intrauterina. Din luna a V-a splina devine si ea organ hematopoetic, iar din luna a VI-a maduva rosie a oaselor incepe sa produca celule sanguine pastrand aceasta functie in tot restul vietii.

Circulatia fetala

In viata intrauterina fatul trece succesiv prin mai multe tipuri de circulatie ajungand la tipul definitiv de circulatie la nastere.

Circulatia omfalo-mezenterica

Acesta este primul tip care dureaza pana in saptamana a 6-a a vietii intrauterine.

Aceasta circulatie se realizeaza prin legatura dintre embrion si vezicula ombilicala.

Cordul fatului este ca un tub umflat si curbat din care pleaca doua arcuri aortice care se unesc dand aorta toracica din care pleaca doua artere omfalomezenterice. Acestea se ramifica pe vezicula ombilicala intr-o retea capilara din care pornesc apoi venele omfalomezenterice. Prin ele sangele incarcat cu substante nutritive cine spre embrion si se varsa in extremitatea inferioara a tubului cardiac.

Circulatia alantoidiana sau fetoplacentara

Este a doua circulatie si dureaza din saptamana a 6-a pana la nastere. Din tubul umflat ia nastere cordul cu cele patru incaperi: doua auricule si doua ventricule. Din arterele hipogastrice se nasc arterele ombilicale care trec in cordonul ombilical, ajung in placenta si se ramifica in micile arteriole din vilozitatile coriale. Din reteaua celor doua artere iau nastere doua vene care se unesc si formeaza vena ombilicala. Vena ombilicala se incarca cu substante nutritive si sange oxigenat luat din sangele matern la nivelul placentei strabate cordonul ombilical, intra in abdomenul fatului, ajunge la ficat unde se imparte in doua ramuri: canalul venos al lui Arantius care duce sangele oxigenat direct in vena cava inferioara si vena porta care patrunde cu sange oxigenat in ficat. Din ficat sangele este colctat de venele suprahepatice care trec tot in vena cava inferioara. Prin vena cava inferioara si cea superioara sangele ajunge in auriculul drept, trece in cea mai mare parte prin orificiul lui Botalo in auriculul stang, din auriculul stang trece in ventriculul stang si este pompat in artera aorta si de aici in tot organismul fetal. O parte din sange va trece din hipogastrice in arterele ombilicale si va fi readus placentei pentru oxigenare. Alta parte din sangele venit in auriculul drept din venele cave nu trece prin gaura lui Botalo ci trece in ventriculul drept si de aici este pompat in artera pulmonara ajungand la plaman iar restul de sange printr-un canal arterial trece direct in aorta (canalul arterial este un mic canal care in viata intrauterina leaga artera pulmonara stanga de crosa aortei). In viata intrauterina circulatia mica pulmonara fiind foarte redusa sangele nu va fi atras in acest circuit. El este deviat prin orificiul lui Botalo si canalul arterial spre circulatia mare, deci sangele este oxigenat numai intre placenta si ficat de la ficat incolo sangele este amestecat oxigenat si venos.

Concluzii

Spre deosebire de circulatia definitiva de dupa nastere in circulatia fetoplacentara este exclusa circulatia pulmonara adica mica circulatie deoarece functia de respiratie a fatului se realizeaza prin intermediul placentei. Circulatia definitiva se stabileste dupa nastere cu prima inspiratie a nou nascultului si se caracterizeaza prin instalarea la nou nascut a micii circulatii sau circulatia pulmonara. Consecintele aparitiei acestei circulatii determina o serie de modificari anatomice si fiziologice in organismul fatului. Canalul lui Arantius si vena ombilicala se obtureaza iar canalul arterial si orificiul lui Botalo se inchid.