Ecostructura diferitelor componente tisulare

Ecostructura diferitelor componente tisulare

Ca tehnica imagistica, ecografia ofera date privind conturul organelor si leziunilor, precum si imaginile tisulare. Pentru aprecierea si evaluarea imaginilor ecografice trebuie avute in vedere si detaliile privind forma, marimea, pozitia, ecostructura si omogenitatea formatiunilor investigate.

Forma structurilor organice investigate are o importanta deosebita in succesiunea obiectivelor examenului ecografic. Pentru a inlatura eventualele erori trebuie avuta in vedere incidenta sub care se realizeaza abordarea ecografica. Se impune astfel aprecierea cel putin sub doua incidente diferite sau folosind abordarile standard, caracteristice pentru fiecare formatiune. Pentru aprecierea obiectiva a formei structurilor investigate se recomanda aplicarea cu fermitate a sondei pe suprafata corporala (mediata de gelul ecografic), dar cu presiune constanta. Exemplul edificator in acest sens este examinarea vezicii urinare, unde aplicarea sondei pe suprafata abdominala cu o presiune diferita, ii modifica forma.

Marimea structurilor investigate poate fi apreciata si masurata, folosind programul de masurare a distantelor (existent in fiecare ecograf), cu ajutorul cursorului, dupa marcarea celor doua axe (longitudinala si transversala). In situatiile in care organele de interes depasesc cadrul imaginii ecografice se poate recurge la aprecierea dimensiunilor prin folosirea unor repere anatomice, evident avand in vedere raporturile dintre organe (asa cum este cazul ficatului), aspect mai valid cu cat se lucreaza pe animale din rase si respectiv talii diferite.

Pozitia organelor poate fi detectata prin vizualizare directa, cunoscandu-se ecoanatomia pentru fiecare in parte. Probleme apar la aprecierea organelor ce pot suferi modificari topografice, in special in cazul presiunilor realizate prin manipularea sondei ecografice si in special in cazul existentei formatiunilor patologice de la nivel abdominal.

Ecostructura normala a organelor si formatiunilor proprii organismului animal este de obicej specifica. Structurile pot fi lipsite de ecou (anecogene), cu ecogenitate uniforma sau neuniform ecogena. In general se apreciaza ca organele au o ecogenitate caracteristica, ceea ce permite identificarea si aprecierea lor. Astfel se apreciaza ca rinichiul este hipoecogen, iar splina hiperecogena, daca se ia ficatul drept element de comparatie.

Totusi, definitorii in aprecierea unei imagini ecografice si cu deosebita relevanta in diagnosticul diferitelor entitati morbide (din punct de vedere ecografic) sunt urmatoarele aspecte: pozitia, forma, dimensiunea, conturul si datele de ecostructura.

Imaginea de contur

Imbraca mai multe aspecte:

-imaginea de perete care poate fi descrisa ca o linie de margine distincta, ce separa doua medii alaturate spre exepmlu imaginea peretelui vascular

-imaginea de perete despartitor ce poate fi descrisa prin existenta unui perete ce separa 2 colectii lichide distincte

-imaginea de interfata, care apare ca o linie continua fara perete propriu, care separa 2 medii cu impedanta diferita (ex: limita dintre un mediu lichid si un mediu solid)

Imaginile canaliculare

Numeroasele structuri canaliculare din organism apar in imaginea ecografica sub forma unei benzi anecogene marginite de 2 pereti liniari cu ecogenitate crescuta.

-arterele au peretele mai vizibil decat venele, conturul mai circular, iar in cazul arterelor mari (aorta) pulsul este vizibil

-venele, in sectiune transversala, au un aspect ovalar, peretii sunt fini dar evidenti

Imaginile tisulare

Se clasifica in:

-imagini de ecostructura lichida

-imagini caracteristice structurilor solide

-imagini de ecostructura semisolida

Imaginile tisulare lichide: sunt caractesristice si se prezinta sub forma unor zone omogene anecogene prin care ultrasunetele trec fara a opune rezistenta. Dupa parcurgerea acestui mediu lichid se inregistreaza fenomenul de intarire posterioara.

Imaginile tisulare solide

se caracterizeaza dpdv ecografic prin realizarea unor ecouri obisnuit disseminate

Imaginile tisulare semisolide: se caracterizeaza prin existenta unor zone apparent lipsite de ecouri si se intalnesc obisnuit in situatii patologice: abcese, chisturi, hematoame