Ovarele sunt organele principale ale aparatului genital al femeii.
Pe sectiune ovarul apare constituit in felul urmator: la suprafata este acoperit de un epiteliu, sub care se gaseste un invelis conjuctiv. Sub aceste invelisuri se gasesc cele doua zone caracteristice ale ovarului: una centrala, medulara si alta periferica, corticala.
1.Epiteliul este simplu, cubic sau turtit si se opreste brusc la nivelul hilului; de aici se continua cu mezoteliul mezovarului. Linia de separatie dintre epiteliu si mezoteliu e foarte neta (linia lui Farre). Dedesuptul epiteliului se gaseste o patura subtire, albicioasa, rezistenta, formata din fire conjuctive - albugineea ovarului, care se continua fara delimitare neta cu stroma corticalei.
2.Sustanta medulara are o culoare rosiatica si e caracterizata printr-o structura intens vascularizata.
Este formata din tesut conjunctiv lax si fibre musculare netede provenite din parametru.
Intre aceste elemente se gasesc numeroase vase sanguine si limfatice. Se mai afla si fibre nervoase, precum si mici grupuri de celule nervoase simpatice dispuse in regiunea hilului. In vecinatatea mezovarului se gaseste o rudimentara retea ovariana.
3.Substanta corticala are o culoare galbena-cenusie si contine foliculii ovarieni in diferite faze de evolutie sau involutie.
Cea mai mare parte a corticalei este formata dintr-un tesut conjunctiv, extrem de bogat in celule, unele cu caractere embrionare si care are semnificatia de stroma.
Stroma corticalei contine foliculii ovarieni in diferite faze de evolutie. Forma initiala o constituie foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi sferoidali plini. Urmeaza o lunga gama de forme evolutive: foliculii primari, asemanatori insa ceva mai tari decat cei primordiali; foliculii secundari plini si care devin apoi cavitari si foliculii tertiari maturi de Graaf.
Dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformari succesive pe care le sufera ovogoniile (celulele sexuale) si celulele foliculare (celule stelite), pana la eliminarea unui ovul prin fenomenul ovulatiei.
Dupa ovulatie, evolutia folocului ovarian este incheiata. In cavitatea foliculara se va organiza o noua structura numita corpul galben.
Atat foliculul ovarian cavitar cat si corpul galben au si o importanta functie endocrina. In timp ce foliculul ovarian cavitar are o dubla functie: la nivelul sau se desfasoara procesele ovogenezei, dar unele structuri ale sale elaboreaza si hormoniisexuali feminini sau estrogenii, corpul galben are numai functie endocrina: el produce progesteronul.
Dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni sunt procese ritmice, periodice, care in mod normal se desfasoara intr-un interval de 28 de zile si constituie in totalitatea lor ciclul ovarian.
Raportate la un ciclu menstrual, succesiunea este urmatoarea: dezvoltarea si maturarea folicului ovarian se petrece intre zilele 1-a si a 13-a; ovulatia se produce in ziua a 14-a; constituirea si evolutia corpului galben au loc intre zilele 15-25; iar intre zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care va fi inlocuit cu un tesut cicatricial - corpul albicans.
Fenomenele care caracterizeaza ciclul ovarian se gasesc sub control hipotalamo-hipofizar. La nivelul hipotalamusului sunt elaborati factorii eliberatori. Acestia sunt transportati la hipofiza anterioara si aici regleaza producerea hormonilor gonadotropi. Nucleii neutro-secretori ai hipotalamusului sunt influentati de concentratia sanguina a hormonilor ovarieni, dar se gasesc si sub influenta nervoasa centrala.
Folicului matur, tertiar, sau foliculul ovarian veziculos constituie stadiul de dezvoltare completa a folicului secundar cavitar. Peretele folicului veziculos este format din 4 straturi concentrice care de la interior spre exterior sunt: 1)membrana granuloasa, formata din celule foliculare dispuse pe 2-3 randuri; 2)membrana bazala foliculara; 3)tunica interna si 4)tunica externa. Foliculul cuprinde in interiorul sau lichid folicular. Celulele foliculare din imediata apropiere a ovocitului devin prismatice, inalte, se dispun radiar si constituie coroana radiata.
Functia endocrina a ovarului se instaleaza la pubertate si dureaza pana la climacteriu. Aceasta functie se desfasoara sub dependenta hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH, LH, sau ICSH si LTH), controlati prin factorii eliberatori hipotalamici. Hormonii secretati de ovar sunt estrogenii si progesteronul.
Estrogenii sunt elaborati de tunica interna a tecii foliculilor.
Progesteronul este secretat de corpul galben. Progesteronul are urmatoarele actiuni: 1)regleaza ciclul menstrual; 2)pregateste mucoasa uterina pentru nidarea oului si are rol important in mentinerea sarcinii; 3)determina modificari ciclice ale epiteliului vaginal; 4)cantitatile mari de progesteron inhiba producerea LH-ului antehipofizar, impiedicand ovulatia.
Ovarul mai secreta in mod continuu si cantitati mici de hormoni androgeni, necesari pentru echilibrul hormonal.
TUBELE UTERINE
Tubele sau trompele uterine sunt doua conducte musculo-membraboase care se intind de la coarnele uterine pana la ovare.
Tubele au un rol important in captarea ovulului, apoi in vehicularea acestuia si a spermiilor. In treimea sa laterala se petrece fecundatia. Ea ofera apoi conditii favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului si migrarea acestuia spre cavitatea uterina.
Forma - portiunile tubei. Tuba are o lungime de 10-12 cm; ea prezinta 4 segmente: 1.infundibilul; 2.portiunea ampulara; 3.istmul si 4.portiunea uterina.
1.Infundibilul compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii care masoara in medie 10-15 mm.
2.Portiunea ampulara sau ampula tubei e segmentul cel mai lung al ei. Masoara 7-9 cm si reprezinta aproape doua treimi din lungimea totala a tubei.
3.Istmul patrunde in cornul uterului, intre ligamentul rotund si ligamentul propriu al ovarului. Masoara 3-4 cm lungime si are 3-4 mm diametru.
4.Portiunea uterina strabate peretele uterului. Este scurta (1 cm) si ingusta (1 mm). O teaca de tesut conjunctiv o separa de peretele uterin.
Orificiile tubare sunt doua: ostiul abdominal se gaseste in centrul infundubilului; ostiul uterin are 1 mm diametru si se deschide in unghiul superior al cavitatii uterine.
In raport cu traiectul pe care-l urmeaza i se descriu tubei doua segmente:
1)Portiunea transversala se intinde de la uter pana la extremitatea inferioara a ovarului. Ea este formata de catre istmul tubei si e situata in marginea superioara a ligamentului larg.
2)Portiunea ansiforma e formata de catre ampula tubulara si inconjoara ovarul in felul urmator: porneste de la extremitatea lui inferioara, urca pe marginea mezovarica, ii ocoleste extremitatea superioara si descinde pe marginea lui libera.
Situatie. Mijloace de fixare. Tubele uterine sunt in continuare cu uterul. Ele sunt situate in marginea superioara a ligamentelor largi in mezosalpinge. Situatia lor depinde deci de cea a uterului si a ligamentelor largi. Tuba e mai fixa in portiunea mediala decat in portiunea laterala.
Conformatie interioara. La interior, tuba e strabatuta de un canal ingust de 1-2 mm in portiunea uterina; el se largeste pana la 5 mm la nivelul ampulei.
STRUCTURA
Peretele tubei este format din trei tunici: seroasa, musculara si mucoasa.
a)Tunica seroasa - provine din ligamentul larg. Inveleste suprafata exterioara a tubei inclusiv a infundibilului.
Sub peritoneu se gaseste patura subseroasa, un strat subtire de tesut conjunctiv lax in care calatoresc principalele ramificatii vasculare si nervoase.
b)Tunica musculara este formata dintr-un sistem spiralat de fibre musculare netede. Pe sectiune transversala se deosebesc trei paturi musculare: exterioara, longitudinala; mijlocie, circulara; interioara, longitudinala. In realitate cele trei paturi se continua intre ele realizand un sistem unitar.
c)Tunica mucoasa e formata din lamina proprie (corion) si dintr-un epiteliu unistratificat cilindric. Acest epiteliu e constituit din celule ciliate si celule secretorii. Celulele secretorii elaboreaza un produs de aspect mucos, care impreuna cu lichidul absorbit din cavitatea peritoneala, formeaza secretia sau lichidul tubar care serveste la nutritia zigotului si a blastocistului.
