Masuri de prim ajutor acordate persoanei asistate

MASURI DE PRIM AJUTOR ACORDATE PERSOANEI ASISTATE

1. Hemoragii

Prim-ajutor

Hemoragiile pot fi oprite prin presiune digitala si prin aplicarea garoului.

In primul caz, pana la oprirea hemoragiei (hemostaza) se apasa direct pe rana folosind un pansament curat. Garoul poate fi improvizat dintr-un tub de cauciuc, o curea sau o fasa de tifon (putand fi mentinut maxim o ora si jumatate).

Garoul se aplica in cazul hemoragiilor membrelor, la o distanta de rana, deasupra cotului sau a genunchiului, prin strangere treptat. Garoul se desface la fiecare 15-20 minute pentru a permite sangelui sa circule.

Se transporta persoana accidentata la cel mai apropiat spital.

Epistaxisul - este hemoragia exteriorizata prin cavitatea nazala

Prim-ajutor - se deschide bluza bolnavului pentru a usura circulatia de intoarcere si a impiedica congestia venoasa a extremitatii cefalice. Daca starea generala a bolnavului permite acesta este asezat pe scaun cu barbia in piept, aplecat usor inainte pentru ca sangele sa se scurga in afara, impiedicand formarea cheagurilor de sange. Daca hemoragia nu se opreste, se face compresiune digitala externa timp de 10 minute.

Hemoptizia - este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile aeriene situate sub laringe. Eliminarea de sange este precedata de senzatia de gadilatura a laringelui urmata de tuse nestapanita si eliminare de sange rosu, cu mici bule de spuma.

Prim-ajutor - repaus  absolut la pat, repaus vocal absolut, punga cu gheata pe toracele anterior ce va fi tinuta cate 15-20 minute, urmate de pauze de 10-15 minute.

Hematemeza - este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenite din tubul digestiv. Eliminarea sangelui se face prin varsaturi (nu prin tuse), sange negru, amestecat cu cheaguri de sange, cu mucus si eventual cu alimente nedigerate: scaunul din zilele urmatoare este negru.

Persoana care ingrijeste batranul bolnav:

- il ajuta sa bea lichide reci cu lingurita in primele 24-48 de ore, apoi lapte si ceai (bolnavul aflandu-se in repaus absolut la pat);

- va aplica o punga cu gheata pe regiunea epigastrica;

- va sustine capul bolnavului atunci cand acesta varsa;

- ajuta bolnavul sa pastreze o igiena adecvata.

2. Asfixiere

Simptome: incetarea respiratiei, fata vanata, maini si picioare reci, batai slabe ale inimii, imperceptibile.

Prim ajutor:

- se indeparteaza persoana de locul unde s-a produs asfixia;

- persoana se aseaza pe spate, cu capul intr-o parte;

- se apeleaza la Serviciul de Ambulanta.

- se asigura libertatea miscarilor respiratorii;

- se incearca respiratia artificiala pana cand persoana incepe sa respire.

3. Fractura, luxatia, entorsa

Simptome:

fractura - ruptura oaselor (fracturi inchise) sau a oaselor si a pielii (fracturi deschise);

entorsa - indoirea, rasucirea sau intinderea fortata a ligamentelor fara deplasarea oaselor din articulatie;

luxatia - intinderea sau ruperea ligamentelor si deplasarea osului in articulatie.

Prim-ajutor:

la fracturi inchise si luxatii, se imobilizeaza partea vatamata in pozitia cea mai comoda (pentru evitarea transformarii fracturilor inchise in fracturi deschise).

4. Lesin (lipotimie)

Simptome: pierderea temporara a cunostintei fara disparitia pulsului (putand indica o afectiune grava).

Prim-ajutor :

- persoana se aseaza pe spate, cu capul mai jos decat trunchiul, in scopul irigarii creierului;

- se verifica pulsul si respiratia si se indeparteaza hainele stramte.

5. Arsuri

In cazul arsurilor grave, se indeparteaza cu precautie hainele si incaltamintea. Se panseaza ranile cu materiale sterile pentru evitarea producerii infectiilor, spalarea imediata a ranilor provocate de arsuri cu substante chimice (acizi, substante alcaline si caustice) sub jet de apa (10-15 minute). Se transporta victima la spital.

6. Electrocutare

Prim-ajutor:

- scoaterea de sub tensiune a instalatiei ce a provocat electrocutarea;

- indepartarea persoanei de sursa de tensiune;

- victima se pune in pozitia culcat, pe loc uscat (pe paturi sau pe haine), se desface gulerul, cureaua si, eventual, se scot hainele si se pun sticle cu apa calda in jurul corpului;

- se face respiratie artificiala pana la aparitia semnelor vitale.

7. Otraviri

Simptome: dificultate respiratorie, transpiratie, dureri abdominale sau de piept, voma, diaree, greata, pierderea cunostintei, buze uscate, arsuri in jurul buzelor sau ale pielii.

Prim-ajutor :

- se analizeaza locul si modul in care s-a produs otravirea si se transporta persoana in cauza departe de sursa de otravire;

- se verifica daca persoana este constienta, respiratia si pulsul acesteia;

- daca mai exista alte persoane suspecte, se incearca aflarea tipului de otrava si cantitatea ingerata;

- in caz de voma, persoana se pozitioneaza pe o parte.

8. Insolatie

Simptome: cefalee, ameteli, fotofobie, dureri ale globilor oculari, congestia fetei, neliniste,congestia fetei, neliniste.

Primul ajutor

- scoaterea victimei de sub influenta razelor solare;

- culcare la loc umbrit, bine ventilat, cu capul ridicat;

- se aplica comprese reci pe cap sau chiar o punga cu gheata.

9. Criza de astm bronsic

Astmul bronsic este o criza de dispnee paroxistica, expiratorie, provocata de stenoza functionala, spastica a bronhiilor.

Factori determinanti:

- alergici: acarieni, parul de animale, alergeni alimentari (ou, capsuni, lapte), medicamente, detergenti, coloranti;

- nealergici: factori infectiosi; expuneri la: frig, ceata, umezeala; trecere brusca de la frig la cald;

- factori emotionali.

Simptomatologie:

- mai frecvent noaptea;

- dispnee cu caracter expirator prelungit: bradipnee cu expiratie fortata (zgomnotoasa, suieratoare) urmata cu tuse si expectoratie mucoasa;

- pozitie sezanda cu capul plecat pe spate si sprijinit in maini;

- faciesul exprima spaima, sete de aer, exoftalmie, gura intredeschisa;

- tegumente palide cenusii, transpiratii reci;

- dureaza ¼- 3 ore si se termina relativ brusc.

Conduita de urgenta:

- bolnavul mentinut in pozitie sezanda, sprijinit in pozitie comoda, va fi linistit, sters de transpiratie;

- medicatia de urgenta prescrisa de medic:- antispastice:Papaverina, Lizadon

- bronhodilatatoare:Miofilin, Eufilina

10. Angina pectorala

Angina pectorala este un sindrom clinic care tradeaza o suferinta miocardica datorita unui dezechilibru intre necesitatea de oxigen a muschiului inimii si aportul coronarian.

Se caracterizeaza prin

- crize dureroase paroxistice localizate de cele mai multe ori in spatele sternului cu iradieri in cazuri tipice in umarul stang .pana la ultimele doua degete;

- criza dureroasa apare dupa: efort, emotii, mese copioase;

- dureaza 2-3 min., pana la 10-15 min si dispare spontan sau la administrare de Nitrogligerina sublingual.

Conduita de urgenta: repaos, evitarea efortului, administrare de Nitroglicerina sublingual.

Tratamentul de durata:

- dieta cu evitarea alimentatiei grase;

- reducerea consumului de alcool, tutun, cafea;

- indepartarea stresului;

- administrarea medicatiei antianginoase conform recomandarii medicului.

ASIGURAREA CONFORTULUI BOLNAVULUI

Ingrijirea la domiciliu a bolnavului vine sa inlocuiasca si sa completeze grija familiei persoanei asistate. Serviciile de ingrijire la domiciliu constau in interventia unei persoane care ajuta persoana asistata la realizarea activitatilor sale cotidiene, iar natura interventiei depinde de o evaluare a caracteristicilor problemei, dificultatilor si dependentei bolnavului

Ingrijitorul permite mentinerea la domiciliu a persoanelor dependente (bolnave, cu handicap, varstnice) si ajuta la realizarea activitatilor zilnice pe care acestea nu si le pot asuma. Ingrijitorul trebuie sa raspunda cat mai bine nevoilor persoanei asistate, sa se adapteze situatiei acesteia si sa respecte modul de viata, obiceiurile si gusturile persoanei.

Ingrijirea la domiciliu este o optiune de dorit, deoarece pentru persoanele cu boli cronice sau terminale, pentru persoanele cu handicap, este important sa ramana intr-un mediu familiar cat mai mult timp. Astfel, isi pastreaza libertatea de miscare si autonomia.

Avantajele recunoscute ale ingrijirilor la domiciliu sunt urmatoarele :

evitarea spitalizarii bolnavilor, daca se afla in afara unei faze acute a unei afectiuni care poate fi tratata la domiciliu;

facilitarea revenirii la domiciliu, in momentul externarii din spital;

prevenirea sau intarzierea degradarii progresive a starii personelor cu afectiuni cronice sau terminale;

Calitatea vietii persoanei asistate este conditionata de un confort psihic si fizic, precum si de un mediu adaptat nevoilor acesteia. Activitatile cu scop ocupational au rolul de a incetini pierderea autonomiei si independentei persoanei in activitatile cotidiene. In plus, exercitiul fizic (mai ales mersul) poate avea un efect pozitiv asupra capacitatilor fizice si ajuta la prevenirea riscului recaderilor si buna functionare a persoanei asistate.

Ingrijitorul insoteste persoana asistata in toate actele esentiale ale vietii sale, tinand cont de nevoile si gradul de autonomie ale acesteia. Sarcinile ingrijitorului constau in ajutarea si insotirea persoanelor asistate la realizarea activitatilor cotidiene si relationale. Ingrijitorul realizeaza doar activitati care nu sunt considerate interventii de ingrijire.

De asemenea, apreciaza starea clinica a persoanei asistate si acorda ingrijiri adaptate starii acesteia, iar cu cat o persoana devine mai dependenta, cu atat devine mai necesara interventia unui ingrijitor la domiciliu.

Rolul ingrijitorului la domiciliu

Monitorizarea starii persoanei asistate

supravegheaza starea de sanatate a persoanei asistate;

depisteaza rapid eventualele probleme medicale care pot aparea.

Asigurarea igienei si confortului persoanei asistate. Se recomanda, daca este posibil, ca toate activitatile sa fie realizate impreuna cu persoana asistata, nu in locul acesteia.

ajuta persoana asistata sa se culce si/sau sa se trezeasca;

favorizeaza mobilitatea acesteia;

ajuta persoana asistata sa se spele si sa se autoingrijeasca (pieptanat, machiat, ras);

ajuta persoana asistata sa se incalte, sa se imbrace/dezbrace;

insoteste la W.C. persoana asistata;

ajuta persoana asistata sa urce si sa cobaare scarile;

supravegheaza igiena corporala a persoanei asistate;

supravegheaza sau administreaza medicamentele persoanei asistate conform prescriptiei medicale si actioneaza in limitele competentei sale;

Oferirea de ajutor la realizarea sarcinilor menajere si domestice

prepara hrana;

spala vasele;

face patul;

matura, aspira;

spala si intinde rufele;

face cumparaturi.

Sustinerea persoanei asistate in mentinerea si recuperarea autonomiei

stimuleaza, motiveaza si incurajeaza persoana asistata sa efectueze activitatile zilnice in functie de puterile sale;

participa la diverse activitati, in functie de dorinta persoanei asistate (lectura, activitati recreative);

insoteste persoana asistata, in exteriorul locuintei, pentru scurte iesiri, plimbari, vizita la medic;

converseaza cu persoana asistata si o asculta pentru ca aceasta sa nu se simta singura;

stie sa abordeze problemele legate de patologia persoanei asistate;

sustine persoana asistata care se afla in suferinta si o sustine moral;

ajuta persoana asistata sa se orienteze temporo-spatial;

asigura siguranta persoanei asistate;

ajuta persoana asistata sa aibe acces la serviciile de informare (posta, telefon);

este atent ca regimul alimentar al persoanei asistate sa fie respectat;

tarnsmite medicului si celorlaltor profesionisti informatiile culese;

face fata urgentelor si previne accidentele domestice;

ajuta persoana asistata sa isi mentina sau reia viata sociala.

Imbunatatirea conditiilor de viata ale persoanei asistate

sustine moral si fizic persoana asiatata, oferind un sentimet de siguranta;

comunica, daca este nevoie, cu anturajul persoanei asistate (familie, vecini, prieteni) si cu serviciile externe (spitalul, medicul de familie).

A ingriji o persoana bolnava, este o sarcina dificila si plina de satisfactii, solicita din partea ingrijitorului notiuni teoretice si practice specifice, deoarece aceste ingrijiri sunt eficiente doar daca sunt realizate de profesionisti care au competentele necesare.

O persoana care sufera nu este dispusa sa comunice, este inchisa in sine si este centrata pe durerea sa. Astfel, o ingrijire de calitate poate fi benefica, daca dimensiunea fizica a suferintei este avuta in vedere si ameliorata cat mai mult posibil si evaluarea persoanei care ingrijeste este importanta in aprecierea durerii.

In procesul de ingrijire, familia devine un partener, iar ingrijirea inseamna relatie, solicitudine, respect si bunavointa. Pentru persoana asistata a avea grija de propriul corp inseamna o crestere a imaginii de sine, o privire pozitiva in ciuda vulnerabilitatii corporale si, astfel, ingrijitorul este necesar sa se adapteze ritmului lent al persoanei asistate si sa dea dovada de rabdare.

In cazul persoanei bolnave imobilizate, principala problema este aparitia escarelor si prevenirea acestora devine primul scop al ingrijirii. Iar cand aceasta persoana sufera de o boala terminala, satisfacerea nevoii de confort este pe primul plan si de aceasta depinde starea de bine si reabilitarea persoanei asistate.

Sfarsitul vietii este o perioada in care gesturile, atitudinile, cuvintele si tacerile capata o dimensiune esentiala, iar ingrijirea persoanelor muribunde se realizeaza pe plan fizic, psihic si spiritual. Scopul este acela de a permite cresterea calitatii vietii si a confortului bolnavului atunci cand tratamentul medicamentos, curativ nu mai poate prelungi viata.

O persoana cu o boala terminala, adesea, obosita si suferinda, are nevoie de intrega sa energie pentru a ramane prezenta si atenta la ceea ce se intampla in jurul lui. De aceea are nevoie sa i se raspunda, pe cat posibil solicitarilor si sa nu fie obosita inutil, cu stimuli excesivi (igiena, spalare, masa) pe care acesta nu ii doreste si care ar putea epuiza-o.

In aceste momente, este de recomandat ca familia sa se implice in tot ceea ce inseamna confortul, alinarea si starea de bine a persoanei asistate.

Problemele bolnavului aflat in faza terminala sunt urmatoarele:

lipsa unei alimentatii normale;

pierderea comunicarii verbale;

aparitia oboselii excesive;

aparitia simptomelor majore (dispnee terminala);

izolare (ruperea relatiilor de comunicare antreneaza episoade de confuzie);

pierderea increderii persoanei asistate si familiei in momnetul ameliorii starii de sanatate.

Ajutorul moral si practic acordat familiei devine un imperativ, in respectul pentru istoria si cultura acesteia. "Modul in care societatea are grija de cei mai slabi dintre membrii sai, vorbeste despre gradul de umanitate al acelei societati" (P. Svandra).

Indiferent de natura problemei persoanei asistate, ingrijitorul este nevoit, in cadrul activitatilor sale sa respecte cateva reguli de conduita:

- adopta o tinuta corecta;

- nu fumeaza in locuinta prsoanei asistate;

- nu primeaste la domiciliul persoanei asistate vizita rudelor sau a prietenilor;

- foloseste telefonul mobil personal doar in caz de necesitate, fiind folosita optiunea "silentios";

- semnaleaza, imediat ce apare, orice suspiciune de maltratare a persoanei asistate;

- nu goloseste sau isi insuseste obiectele care apartin persoanei asistate;

- nu deschide un sertar, dulap sau alta piesa de mobilier din locuinta persoanei asistate fara a avea permisiune in acest sens.