Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala

PLANGEREA IMPOTRIVA MASURILOR SI ACTELOR DE URMARIRE PENALA

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

Conform art. 275 (1) 'orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala daca prin aceasta s-a adus o vatamare intereselor sale legitime'.

Prin vatamarea 'intereselor legitime' ale persoanei care a formulat plangere impotriva masurilor si actelor de urmarire penala se intelege atingerea adusa situatiei sale personale sau materiale, prin incalcarea dispozitiilor legale .

Prin expresia orice persoana se intelege orice persoana fizica sau juridica indiferent daca aceasta ia parte la proces in orice calitate procesuala (invinuit, inculpat, parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente, expert interpret) sau nu ia parte la procesul penal .

Din punct de vedere al naturii juridice plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala se deosebeste de plangerea prealabila prevazuta de art. 279.

obiectul plangerii prealabile il poate constitui numai infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de plangerea persoanei vatamate in timp ce plangerea impotriva masurilor si actelor procurorului poate fi formulata de orice persoana fizica sau juridica, indiferent daca a fost parte sau nu in procesul penal.

Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta fie la organul de cercetare penala.

Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau actului care formeaza obiectul plangerii.

Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului impreuna cu explicatiile sale, atunci cand este necesar.

Procurorul primind plangerea este obligat sa o rezolve in termen de cel mult 20 zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata.

2. PLANGEREA CONTRA ACTELOR PROCURORULUI

Reglementarea prevazuta in disp.art.278, distinge doua categorii de acte si masuri de urmarire penala:

-cele efectuate de procuror

-efectuate pe baza dispozitiilor date de procuror.

Plangerea impotriva masurilor luate sau efectuate de procuror pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel ori de procurorul-sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ori ale procurorului general al parchetului de pe langa curtea de apel sau ale procurorului sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior (alin.2 art278) .

Dispozitiile art. 278 , au fost considerate constitutionale in masura in care nu impiedica persoana nemultumita sa se adreseze justitiei .

Termenul in care persoana nemultumita de solutia data de procuror, se poate plange, este reglementata distinct.

Astfel, in cazul rezolutiei de neincepere a rezolutiei penale sau al ordonantei ori, dupa caz, al rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, plangerea se face in termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanta sau rezolutia, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. (6)¹ , art. 246 alin (1) si art. 249 alin. (2) .

Rozulutiile sau ordonantele prin care procurorul a solutionat plangerile se comunica persoanelor interesate .

3. Plangerea in fata judecatorului impotriva rezolutiilor sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata

In urma modificarii Codului de procedura penala prin legea nr. 356/2006, este prevazuta posibilitatea introducerii plangerii, pentru orice persoana interesata, impotriva rezolutiei de neincepere a urmarii penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de scoatere de sub urmarire penala, sau de incetare a urmarii penale date de procuror.

Termenul prevazut este de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare.

Plangerea trebuie introdusa la judecatorul de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Plangerea poate fi facuta si impotriva dispozitiei de netrimitere in judecata cuprinse in rechizitoriu.

Daca plangerea nu a fost solutionata de procuror in termenul de 20 de zile, termenul in care persoana interesata va putea face plangere la instanta de judecata, curge de la data expirarii termenului initial de 20 de zile.

Plangerea adresata instantei competente este admisibila numai daca este indreptata impotriva rezolutiei sau ordonantei date de procurorul ierarhic superior plangerii initiale.

In caz contrar, plangerea persoanei interesate va fi respinsa ca inadmisibila .

Nerespectarea termenului de 20 de zile, pentru introducerea plangerii la instanta competenta, atrage respingerea ca tardiv forumulata.

Pentru judecarea plangerii dosarul va fi trimis de Parchet in termen de 15 zile de la primirea adresei prin care i sa cerut dosarul.

Persoana care a formulat plangerea se citeaza.

Neprezentarea persoanei legal citate nu impiedica desfasurarea judecatii.

La solutionarea plangerii participarea procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru solutionarea plangerii instanta asculta persoana interesata si procurorul.

La solutionarea plangerii instanta va avea in vederea materialul probator existent in dosarul cauzei.

Judecatorul pronunta una din urmatoarele solutii:

a) respinge plangerea, prin sentinta, ca tardiva sau inadmisibila ori, dupa caz, ca nefondata, mentinand rezolutia sau ordonanta atacata;

b) admite plangerea, prin sentinta, desfinteaza rezoulutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, dupa caz.

Judecatorul este obligat sa arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin care anume mijloace de proba;

c) admite plangerea prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente, retine cauza spre rejudecare, in complet legat constituit.

Actul de sesizare a instantei il constitue plangerea persoanei vatamate.

Judecatorul care a dispus retinerea cauzei spre rejudecare si s-a pronuntat asupra nelegalitatii si netemeiniciei solutiei de netrimitere in judecata devine incompatibil sa judece acea cauza.

Hotararea instantei priviind respingerea sau admiterea plangerii si trimitea dosarului procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale poate fi atacata cu recurs de procuror sau persoana interesata.

Persoana impotriva careia instanta, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala numai poate fi urmarita pentru aceeasi fapta afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul din cazul prevazute de art. 10.

Instanta este obligata sa rezolve plangerea in cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.

Plangerea prealabila

ca mod special de sesizarea a organelor de cercetare penala

1. Notiune:

In unele situatii prevazute de lege declansarea procusului penal a fost lasata de legiuitor la initiativa persoanei vatamate precizandu-se ca punerea in miscare a actiunii penale se face numai la pangerea acesteia, ceea ce reprezinta o exceptie de la pricipiul oficialitatii preocesului penal.

Plangerea prealabila este privita ca o dubla manifestare de vointa a persoanei vatamate si anume in primul rand ca o incunostiintare a organelor judiciare si in al doilea rand ca o expresia de vointa ca infractiunea sa fie urmarita.

Institutia plangerii prealabile spre deosebire de celelalte institutii ce tin de desfasurarea procesului penal, are pe langa reglementarea procesual penala (art. 131-132 C. pen.), motiv pentru care are o natura juridica mixta, fiind o cauza de pedepsibilitate si procedibilitate.

Plangerea penala este o cauza de pedepsibilitate intrucat aplicarea sanctiunii prevazuta de legea penala este conditionata de existenta acesteia.

Lipsa plangerii prealabile s-au neintroducerea acesteia cu respectarea conditiilor prevazute de lege conduce la inlaturarea raspunderii penale.

Sesizarea directa a instantei de judecata prin plangerea prealabila a persoanei vatamate numai poate avea loc, urmare a abrogarii art. 279 alin (2) litera 'a' prin Legea nr. 356/2006, doar inceperea urmaririi penale si punere in miscare a actiunii penale fiind conditionata de plangerea prealabila.

In aceasta situatie, plangerea prealabila constituie si o conditie de procedebilitate.

Codul penal actual prevede ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate in cazul urmatoarelor infractiuni:

- lovirea sau alte violente - art. 180;

- vatamarea corporala - art. 181;

- vatamarea corporala din culpa - art. 181 alin. (1) si (3);

- violarea de domiciliu - art. 192 alin (1);

- violarea secretului corespondentei - art. 195;

- divilgarea secretului profesional - art. 196;

- violul - art. 197 alin. (1);

- furtul pedepsit la plangerea prealabila - art. 210;

- abuzul de incredere - art. 213;

- gestiunea frauduloasa - art. 214;

- distrugerea - art. 217 alin. (1);

- abandonul de familie - art. 305;

- nerespectarea masurilor privind incredintarea minorilor - art. 307;

- tulburarea folosintei locuintei - art. 320.

Sunt situatii cand in unele legi cu dispozitii penale, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate: de exemplu art. 27 alin (2) si (4) din Legea nr. 51/1995 priviind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Pentru toate aceste infractiuni plangerea prealabila constituie o conditie de pedepsibilitate .

Sub aspect procesual penal, plangerea prealabila este o conditie de procedibilitate intrucat existenta acesteia conduce la declansarea si desfasurarea procesului penal.

Desfasurarea procesului penal poate fi influentata de atitudinea persoanei vatamate nu numai in ceea ce priveste declansarea, dar si desfasurarea procesului penal deoarece partea vatamata poate sa-si retraga plangerea prealabila si chiar sa se impace cu inculpatul.

2. Titularii plangerii prealabile

Potrivit art. 279 alin. (1), punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate pentru infractiunile pe care legea le prevede in acest sens.

Faptul ca numai persoana vatamata este titularul plangerii penale rezulta si din dispozitiile art. 131 C. pen., potrivit caruia in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de introducerea unei plangeri prealabile de catre persoana vatamata, lipsa acestei plangeri inlatura raspunderea penala.

Aceste reglementari fac ca dreptul de a introduce plangerea sa aiba un caracter personal determinat, indivizibil si netransmisibil, raportat la caracterul infractiunilor pentru care Codul penal prevede ca este necesara o astfel de plangere.

Sfera titularilor plangerii prealabile este amplu reglementata de Codul de procedura penala.

Nu pot fi titulari ai plangerii prealabile:

- copilul major pentru parintele sau;

- un sot pentru celalalt sot.

Persoana vatamata fiind singura care are dreptul exclusiv de a trage la raspundere pe o alta persoana pentru care a savarsit una din acele infractiuni pentru care este necesara plangerea prealabila.

Conform art. 131 alin. (3) C. pen., fapta care a adus o vatamare mai multor persoane va atrage raspunderea penala chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.

Potrivit art. 131 alin. (4) C. pen., fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea unei infractiuni chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei.

Legea prevede posibilitatea introducerii plangerii prealabile si de catre alte persoane.

Plangerea prealabila poate fi formulata si de o persoana juridica ce a suferit o vatamare printr-o infractiune pentru care legea conditioneaza punerea in miscare a actiunii penale de o astfel de plangere .

Potrivit art. 284 alin. (2), daca persoana vatamata este un minor sau un incapabil, plangerea prealabila va fi introdusa de persoana indreptatita a reclama.

In conformitate cu dispozitiile art. 132 alin. (3) C. pen., reprezentantul legal al persoanei lipsite de capacitate de exercitiu poate introducere plangere si totodata se poate impaca cu inculpatul.

Plangerea prealabila poate fi formulata si de reprezentantul legal al persoanei vatamate care potrivit legii pot fi, parintii, tutore, curator, sau prin mandatar.

Mandatul trebuie sa fie unul cu caracter special iar procura va fi atasata la dosar.

In cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, in conformitate cu prevederile art. 131 alin. (5) C. pen., actiunea penala se pune in miscare din oficiu.

Daca dupa introducerea plangerii prealabile a intervenit decesul persoanei vatamate, procesul penal va continua intrucat decesul acesteia nu constituie o cauza din cele sa conduca la stingerea actiunii penale.

In situatia in care plangerea prealabila a fost formulata de o persoana fara calitate, persoana vatamata si-o va putea insusi printr-o declaratie daca organelor de cercetare penala sau dupa caz in fata instantei de judecata in termen de doua luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul (art. 284 alin. (1)).

3. Continutul plangerii prealabile

Potrivit art. 283, plangerea prealabila trebuie sa cuprinda:

- descrierea faptei;

- indicarea autorului;

- aratarea mijloacelor de proba;

- indicarea adreselor partilor si a martorilor;

- precizarea daca persoana vatamata se constituie sau nu parte civila si cand este cazul indicarea persoanelor raspunzatoare civilmente.

Legea nu cere ca persoana vatamata sa arata si incadrarea juridica a faptei pe care o reclama.

Plangerea prealabila se face printr-o cerere scrisa dar si oral in cazul in care persoana vatamata nu stie sa scrie.

Plangerea prealabila va fi semnata de persoana vatamata.

4. Termenul de introducere a plangerii prealabile

Potrivit art. 284 alin. (1), in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de doua luni, din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.

In literatura de specialitate unii autori sustin ca termenul de introducere al plangerii prealabile este un termen de prescriptie a raspunderii penale si trebuie calculat potrivit normelor de drept penal privitoare la termenele substantiale, in timp ce alti autori, considera ca este un termen de decadere , depasirea lui atragand anularea plangerii prealabile si a urmaririi efectuate.

Intr-o alta opinie se apreciaza ca termenul de introducere a plangerii prealabile are un caracter special cu elemente substantiale, dar si de procedura.

Potrivit acestei sustineri, lipsa plangerii prealabile sau introducerii ei tardiva constituie o cauza de inlaturare a raspunderii penale.

In consecinta termenul, de doua luni are caracterul unui termen substantial, referindu-se la dreptul de a pedepsi pe faptuitor, drept care se stinge in momentul in care nu a fost introdusa in termen plangerea prealabila.

Depasirea termenului de introducere a plangerii prealabile atrage solutii de fond respectiv incetarea urmaririi penale si incetarea procesului penal, nu anularea sesizarii organului de urmarire penala sau a instantei de judecata.

In acest sens este si dispozitia din art. 285 care prevede ca plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se demite organului competent. In aceste cazuri, plangerea se considera valabila daca a fost introdusa in termen la organul competent.

Termenul de doua luni se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 186 - 187 C. proc. pen., exceptie facand, potrivit art. 188, doar termenele privitoare la luarea, mentinerea sau revocarea masurilor preventive.

Ca urmare termenul de doua luni, desi este un termen substantial, este supus normelor din Codul de procedura penala .

Potrivt art. 284 alin. (1), plangerea prealabila trebuie introdusa in termen de doua luni din ziua in care partea vatamata a stiut cine este faptuitorul, iar alin. (2), al aceluiasi text prevede ca aceasta trebuie introdusa in termen de doua luni din ziua in care minorul sau incapabilul a stiut cine este faptuitorul.

Daca partea vatamata a cerut identificarea faptuitorului data se va calcula din ziua in care acesta a fost identificat de organele de cercetare penala aspect ce va rezulta din procesul verbal intocmit cu aceasta ocazie.

Data se va calcula in raport cu dispozitiile art. 186.

Daca plangerea prealabila a fost inregistrata la un organ necopetent si a fost formulata in termen de doua luni ea va fi considerata in termen.

5. Introducerea plangerii prealabile la organul de urmarire penala

Potrivit art. 279 alin (2), plangerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului potrivit legii.

Actualul Cod penal prevede obligativitatea plangerii prealabile in cazul urmatoarelor infractiuni:

- lovirea sau alte violente - art. 180;

- vatamarea corporala - art. 181;

- vatamarea corporala din culpa - art. 181 alin. (1) si (3);

- violarea de domiciliu - art. 192 alin (1);

- violarea secretului corespondentei - art. 195;

- divilgarea secretului profesional - art. 196;

- violul - art. 197 alin. (1);

- furtul pedepsit la plangerea prealabila - art. 210;

- abuzul de incredere - art. 213;

- gestiunea frauduloasa - art. 214;

- distrugerea - art. 217 alin. (1);

- abandonul de familie - art. 305;

- nerespectarea masurilor privind incredintarea minorilor - art. 307;

- tulburarea folosintei locuintei - art. 320.

Cand faptuitorul are calitatea de judecator, procuror, notar, militar, politist, deputat, senator etc la momentul savarsirii infractiunii plangerea prealabila se adreseaza organului competent sa efectueze urmarirea penala.

In aceste conditii subiectul activ al infractiunilor este un subiect circumstatiat, iar competenta este daca de calitatea persoanei care a comis infractiunea. Organul competent sa efectueze urmarirea penala in acest caz este procurorul.

Atunci cand faptuitorul nu detine o anumita calitate plangerea prealabila se adreseaza organelor de cercatare penala ale politiei judiciare.

Intrucat infractiunile supuse plangerii prealabile sunt date in competenta judecatoriei rezulta ca plangerea prealabila se introduce la procurorul competent teritorial sau la organele de cercetare ale politiei judiciare.

Daca prin plangerea prealabile a persoanei vatamate organul de cercetare penala a fost sesizat cu mai multe infractiuni din care, pentru unele infractiuni punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila iar pentru alte infractiuni punerea in miscare a actiunii penale nu se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate si nu este posibila disjungerea, intr-un atare caz se va aplica procedura prevazuta de art. 35, care se refera la organul competent sa rezolve cauza.

In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa constate savarsirea acesteia chiar in lipsa plangerii prealabile.

Daca infractiunea savarsita este dintre cele prevazute in Codul penal pentru care punerea in miscare a actiunii penale are loc la plangerea prealabila, organul de urmarire penala va chema persoana vatamata si, daca aceasta declara ca formuleaza plangere prealabila, continua urmarirea penala.

In caz contrar, procurorul va dispune incetarea urmaririi penale.

Dupa inregistrarea plangerii prealabile, organul de cercetare penala al politiei judiciare sau procurorul va dispune inceperea urmaririi penale prin rezolutie sau ordonanta motivata.

Art. 286 alin. (1), prevede ca 'daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere'.

Functie de manifestarea de vointa, organul de cercetare penala, va continua sau nu cercetarea.

Daca partea vatamata nu intelege sa forumuleze plangere prealabila organul de cercetare penala va transmite actele dosarului in vederea incetarii urmaririi penale.

JUDECATA

1. Consideratii generale privind judecata

Verificarea legalitatii si temeiniciei invinuirii aduse inculpatului, in vederea stabilirii raspunderii penale si a justei solutionari a cauzei, revine instantei de judecata.

In art. 126 din Constitutia Romaniei se arata ca 'justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege'.

Rezulta astfel ca singura autoritate cu atributii jurisdictionale care prin hotararile pronuntate cu putere de lege, stabileste existenta sau inexistenta infractiunii, a vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului trimis in judecata in vederea tragerii la raspundere penala este instanta judecatoreasca.

Conceptul de judecata este susceptibil de doua notiuni:

In sens restrans prin judecata se intelege operatia logica prin care completul de judecata solutioneaza cauza cu care a fost investita.

In sens larg prin judecata se intelege un ansamblu de activitati desfasurate, in principal, de instanta de judecata cu participarea activa a procurorului cat si a partilor asistate de aparatori, avand ca finalitate aflarea adevarului cu privire la fapta si la inculpatul cu care instanta a fost sesizata.

In literatura de specialitate , s-a spus ca judecata reprezinta faza centrala si cea mai importanta a procesului penal.

In acest sens in cadrul sedintei de judecata, instanta verifica intreaga activitate procesuala desfasurata cu toti ceilalti participanti, atat inaintea judecarii cauzei cat si pe parcursul judecarii ei .

Aceasta activitate procesuala nu conduce intotdeauna la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecatii, scopul putand fi reprezentat de solutionarea unor raporturi procesuale secundare aflate in legatura cu obiectivul principal, solutionarea cauzei (de exemplu procedura arestarii preventive) ori fara a fi conexe acestuia (de exemplu procedura reabilitarii) .

Intr-o alta opinie, faza de judecata cuprinde activitatea procesuala si proceduala desfasurata de instanta de judecata cu participarea activa a procurorului si a partilor asistate de aparatori, avand ca obiect aflarea adevarului cu privire la fapta si inculpatul cu care a fost sesizata si solutionarea legala si temeinica a cauzei, in raport de cele constatate, prin condamnarea inculpatului vinovat la sanctiunea prevazuta de legea penala sau prin achitarea sau incetarea procesului penal, cand exista o cauza de excludere sau de inlaturare a raspunderii penale .

In sistemul nostru procesual controlul judecatoresc se realizeaza prin promovarea cailor de atac, respectiv judecata in apel si in recurs.

2. Principiile specifice instantei de judecata

Potrivit art. 289 si art. 290, judecarea cauzei se face in fata instantei constituite conform legii si se desfasoara in sedinta oral, nemijlocit si in contradictoriu.

Din lecturarea acestor dispozitii se desprinde concluziile ca principiile specifice cauzei de judecata sunt: publicitate, oralitate, nemijlocirea si contradictorialitate.

Spre deosebire de trasaturile specifice urmaririi penale care poate fi caracterizata ca nepublica si preponderent scrisa judecata este publica.

Caracterul judecatii de faza principala a procesului penal determinat de aceste principii a influentat literatura de specialitate de a considera publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea si nemijlocirea sedintei de judecata ca principii fundamentale ale procesului penal raportand totul la partea speciala .

a. Publicitatea fata de judecata

Conform art. 290 alin. (1) sedinta de judecata este publica.

Aceasta dispozitie o regasim in art. 127 din Constitutia Romaniei, care prevede ca sedintele de judecata sunt publice inafara de cauzele prevazute de lege si in art. 11 din Legea nr. 304/2004 priviind organizarea judiciara.

Potrivit acestui principiu orice persoana care nu are calitate procesuala intr-o pricina are accesul liber in sala de judecata.

Cu toate acestea minorii sub 16 ani nu pot asista la sedinta de judecata (alin. (2) al art. 290).

Daca judecarea in sedinta publica, ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei (alin. (3) al art. 290).

Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata.

Pe timpul cat sedinta este secreta in sala de judecata nu sunt admisi decat partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de instanta in interesul cauzei.

Dispozitiile relative la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute (art. 197 alin. (2) ).

b. Oralitatea

Acest principiu semnifica faptul ca intreaga activitate procesuala desfasurata in fata instantei de judecata asigura respectarea celorlalte doua principii specifice fazei de judecata, puiblicitatea si contradictorialitatea.

Cu toate ca marea majoritate a activitatilor se desfasoara oral, ele sunt redate si in scris si chiar inregistrate cu mijloace tehnice specifice.

Acest principiu asigura totodata realizarea publicitatii sedintei de judecata intrucat persoanle aflate in sala de sedinta pot lua la cunostinta in mod direct de probele existente la dosar, ca urmare a exprimarii orale.

Dispozitiile art. 289 se regasesc si in alte texte ca de exemplu: strigarea cauzei si apelul celor citati (art. 297), ascultarea inculpatului (art. 323), ascultarea coinculpatilor (art. 324), ascultarea martorului, expertului sau interpretului (art. 327), ultimul cuvant al inculpatului (art. 341 alin. (1)), pronuntarea hotararii (art. 310 alin. (1).

Incalcarea acestor dispozitii este sanctionata cu nulitatea relativa sau absoluta a hotararii pronuntate.

c. Nemijlocirea

Potrivit acestui principiu specific fazei de judecata, nemijlocirea a fost definita drept obligatia instantei de a indeplini in mod direct toate actele procesuale si proceduale care dau continutul sedintei .

Nemijlocirea presupune ca judecatorii din compunerea completului de judecata sa cunoasca direct probele ori sa readministreze toate probele care au fost stranse pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, sa administreze noi probe, cu exceptia cazurilor in care numai este posibila acest lucru.

Cercetarea judecatoreasca presupune verificarea probelor administrate in cursul urmaririi penale, readministrarea de noi probe astfel incat judecatorul sa isi formeze convingerea deplina in fundamentarea solutiei pe care o va lua, asupra vinovatiei ori nevinovatiei inculpatului.

Nemijlocirea presupune stabilitatea completului de judecata pe tot parcursul solutionarii cauzei (art. 292 alin. (2)).

Schimbarea completului de judecata, poate avea loc doar pana la inceperea dezbaterilor. Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor sub sanctiunea nulitatii absolute a hotararii.

Daca la termenul cand au avut loc dezbaterile s-a acordat un nou termen, iar la acest ultim termen instanta, desi in alta compunere decat cea de la termenul precedent, nu a reluat de la inceput dezbaterile, ea a incalcat dispozitiile art. 292 alin (2) si (3) si a pronuntat o hotarare casabila .

d. Contradictorialitatea

Asezarea judecatii pe principiul contradictorialitatii implica egalitatea de 'arme' intre invinuire si aparare, intre sustinerea pretentiilor civile si combaterea lor, in sensul ca se actioneaza cu aceleasi mijloace procesuale: participarea la judecata, cu dreptul de a face cereri, a ridica exceptii, a pune concluzii, a exercita caile de atac, pe care instanta de judecata le poate admite sau respinge si a adopta propria solutie, constitue aspecte ale contradictorialitatii .

Contradictorialitatea implica prezenta partilor la desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor.

Acest principiu presupune ca probele administrate in faza de urmarire penala si in faza de judecata sa fie supuse discutiei partilor din proces.

Principiul contradictorialitatii se manifesta atat in etapa cercetarii judecatoresti prin punerea in discutie a partilor, a probelor administrate cat si in etapa dezbaterilor, realizandu-se astfel distinctia intre acuzare si aparare.

3. Reglementari generale privind judecata

Titlul II al Codului de procedura penala cuprinde reguli comune conform carora se desfasoara activitatea de judecata, indiferent de gradul jurisdictional adica in prima instanta, in apel ori in recurs.

Pentru asigurarea celeritatii solutionarii in mod legal si temeinic a cauzelor deduse judecatii, in oricare din aceste etape instantele de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii (art. 287 alin. (1).

a. rolul activ al instantelor de judecata

Referitor la rolul activ al organelor judiciare pe care l-am regasit si in dispozitiile art. 4, instanta are obligatia de administra probe si din oficiu nu numai la propunerea partilor sau a procurorului, de a dispune unele masuri si de a informa participantii la proces cu privire la drepturile si obligatiile pe care le au.

De asemenea, instanta de judecata trebuie sa manifeste un rol activ cu privire la existenta faptei, la stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului, la tragerea la raspundere penala a inculpatului, la stabilirea prejudiciului, la angajarea raspunderii civile si la orice alte aspecte care tin de solutionarea legala si temeinica a cauzei.

Pentru a servi drept temei pentru pronuntarea unei hotarari judecatoresti, probele stranse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in cursul cercetarii judecatoresti in mod nemijlocit, oral si contradictoriu, in sedinta publica conform art. 289 si art. 290.

Numai dupa verificarea acestor probe, inclusiv cu privire la legalitatea obtinerii lor, cu respectarea principiilor oralitatii, contradictorialitatii si publicitatii si dupa administrarea din oficiu sau la cererea partilor a oricaror alte probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine, motivat, care dintre probe exprima adevarul si, pe aceasta baza, sa pronunte solutia ca unicul rezultat impus de probe .

b. Locul unde se desfasoara judecata

Asa cum rezulta din art. 288, judecata se desfasoara la sediul instantei.

Pentru motive temeinice instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare si in alt loc.

4. Reglementari generale priviind pregatirea sedintei de judecata

a. fixarea termenului de judecata

Potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004, priviind organizarea judiciara, repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu in sistem informatizat.

Cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute altui complet decat in conditiile prevazute de lege.

Aceasta activitate presupune ca, in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv judecata se face de urgenta si cu precadere (art. 293).

Judecata se face cu precadere si atunci cand unii dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza, in cazul infractiunilor flagrante ori a celor de coruptie.

b. desemnarea si compunerea completului de judecata

Potrivit art. 52 (1) din Legea 304/2004 priviind organizarea judiciara, colegiile de conducere ale instantelor judecatoresti stabilesc compunerea completelor de judecata la inceputul anului, urmarind asigurarea continuitatii completului.

Schimbarea membrilor completelor se face in mod exceptional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti.

Completul de judecata este prezidat prin rotatie, de unul dintre membrii acestuia.

Cauzele date potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriei, tribunalului si Curtii de apel se judeca intr-un complet format dintr-un judecator, apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori iar recursurile in complet format din trei judecatori cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

Infractiunile prevazute in Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si orice alte cauze derivate din cele prevazute in aceasta lege se judeca in prima instanta, la judecatorii, tribunale si cutiile de apel, de complete formate dintr-un singur judecator .

In cazul infractiunilor de coruptie savarsite de alte persoane decat cele mentionate in Legea nr. 78/2000, completele de judecata se constitue potrivit dispozitiilor cu caracter general cuprinse in art. 57 din Legea nr. 304/2004, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 .

In cazul completului format din doi judecatori, daca acestia nu ajung la un acord asupra hotararii ce urmeaza a se pronunta, procesul se judeca dinou in complet de divergenta, in conditiile legii.

Completul de divergenta se constitue prin includerea, in completul de judecata, a presedintelui sau a vice-presedintelui instantei, a presedintelui de sectie ori a judecatorului din planificarea de permanenta.

Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in complet format din trei judecatori, in complet de 9 judecatori si in Sectiile Unite in complet format din cel putin trei sferturi din numarul judecatorilor in functie.

c. citarea partilor si a altor persoane

Potrivit art. 291 alin. 1, judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita.

Neprezentarea partilor, legal citate, nu impiedica solutionarea cauzei.

Daca instanta considera ca este necesara prezenta uneia din partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amanand, in acest scop, judecata.

Daca partea a fost prezenta la un termen, ea nu va mai fi citata pentru termenele ulterioare chiar daca ar lipsi la vreunul dintri aceste termene.

Cand judecata se amana, martorii, expertii si interpretii iau in cunostiinta noual termen de judecata.

Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.

Militarii si detinutii sunt citati la fiecare termen.

In cazul in care instanta, in urma deliberarii, repune cauza pe rol in vederea reluarii cercetarii judecatoresti (art. 344 alin. (1)), va dispune citarea partilor.

De asemenea, partea va fi citata si atunci cand i se agraveaza situatia in proces.

d. asigurarea apararii

In cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie, judecatorul cauzei, odata cu fixarea termenului de judecata, ia masuri pentru desemnarea aparatorului (art. 294 alin. (1)) .

Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui aparator.

Cand inculpatul se afla in stare de detinere, judecatorul cauzei va lua masuri ca acesta sa-si poate exercita dreptul de a lua la cunostinta de actele si lucrarile din dosar in tot cursul judecatii si de a lua contact cu aparatorul sau .

5. Alte masuri pregatitoare

Presedintele completului de judecata are obligatia de a lua masurile necesare pentru ca, la termenul fixat, cauza sa nu fie amanata.

Tot presedintele completului se va ingriji ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului de judecata (art. 295 alin. (2)).

La intocmirea listei se va tine seama de data inregistrarii cauzelor la instanta, dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.

6. Atributiile presedintelui completului de judecata (art. 296 - 298)

Presedintele completului de judecata indeplineste toate datoriile pe care le are de la lege si decide asupra cererilor formulate de parti, daca rezolvarea acestora nu este data in cadarea completului.

In cursul sedintei de judecata presedintele are urmatoarele atributii cu caracter general:

a) conduce sedinta de judecata si asigura respectarea principiilor specifice desfasurarii judecatii, indeplinind si alte atributii ce-i sunt conferite prin lege.

Cand solutionarea cauzei este data in competenta judecatorului unic acestuia ii revin toate indatoririle legate de buna desfasurare a procesului penal.

Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei putand lua masurile necesare in acest scop.

Presedintele completului de judecata deschide sedinta, anunta, potrivt ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rand si dispune apelul partilor si a celorlalte persoane citate.

Grefierul il incunostiinteaza pe presedinte care dintre persoanele citate au raspuns la apelul facut.

Presedintele are indatorirea de a stabili identitatea persoanelor prezente.

Partile se pot prezenta la judecata chiar daca nu au fost citate.

Potrivit art. 291, judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita.

Cand instanta considera necesar prezenta uneia din partile lipsa amana cauza luand masuri pentru prezenta acesteia la termenul urmator.

Persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze solemnitatea sedintei iar in situatia in care o parte din proces sau orice alta persoana aflata in sala de sedinta ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in caz de repetare poate dispune indepartarea ei din sala.

Partea indepartata din sala este chemata de presedintele completului si pentru ai asigura dreptul la aparare ii va aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa sa si de a-i citi declaratiile luate in lipsa sa, intreband-o daca are de formulat cereri.

In scopul respectarii ordinei shi solemnitatii sedintei de judecata presedintii instantelor de judecata dispun de forte politienesti din cadrul Ministerului Administratie si Internelor.

b) constatarea infractiunilor de audienta

Fapta penala savarsita in fata instantei de judecata indeferent daca aceasta se desfasoara la sediul instantei sau intr-un alt loc se numeste infractiune de audienta (art. 299).

Presedintele completului de judecata va constata fapta si identifica pe faptuitor dupa care va intocmi un proces verbal ce va fi inaintat procurorului.

Daca este cazul instanta poate dispune arestarea preventiva a invinuiitului iar presedintele va emite un mandat de arestare al acestuia.

Despre luarea masurii arestarii preventive se va face mentiune in incheierea de sedinta.

Cel invinuit este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul verbal si mandatul de arestare in vederea desfasurarii urmaririi penale.

c) verificarea sesizarii de judecata

Potrivit art. 300, instanta este obligata sa verifice, din oficiu, regularitatea actului de sesizare, iar in caz de neregularitate a rechizitorului, care nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, prima instanta va trebui sa restitue dosarul procurorului in vederea refacerii actului de trimitere in judecata, sau sa constate nulitatea lui.

Dupa inregistrarea dosarului la instanta, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecata in stare de arest instanta are obligatia de a verifica din oficiu, in camera de consiliu, daca sunt sau nu indeplinite conditiile prevazute de lege pentru mentinerea sau prelungirea masurii arestarii preventive.

Daca instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau ca nu exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate, va dispune, prin incheiere, revocarea arestarii preventive si punerea de indata in libertate a inculpatului.

Neverificarea de catre instanta, in cursul judecatii, a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului major inainte de implinirea duratei de 60 de zile, la care se refera art. 160^b alin (1) din Codul de procedura penala, a inculpatului minor cu varsta intre 14 si 16 ani inainte de expirarea duratei de 30 de zile prevazute in art. 160^h alin (2) din Codul de procedura penala, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani inainte de expirarea duratei de 40 de zile prevazute in art. 160^h alin (3) din Codul de procedura penala atrage incetarea de drept a masurii arestarii preventive luate fata de inculpat si punerea lor de indata in libertate

7. Rezolvarea chestiunilor incidente (art. 302)

In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii.

Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.

Partile pot sa-si exercite aceste drepturi fie personal fie prin aparator.

In virtutea rolului activ al instantei, presedintele completului trebuie sa aduca la cunostinta partilor drepturile pe care le au si chiar, in masura in care acestea nu inteleg sa le exercite, sa le puna in discutie din oficiu, in vederea justei solutionari a cauzei.

8. Suspendarea judecatii (art. 303)

Cand se constata, pe vaza unei expertize medicale, ca inculpatul sufera de o boala grava care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin incheiere, suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.

Daca in cauza sunt mai multi inculpati iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, instanta va dispune suspendarea intregii cauze.

Pentru a se putea dispune suspendarea judecata este necesar a se proba cumulativ ca inculpatul sufera de o boala grava si, din cauza acesteia se gaseste in imposibilitate de a participa la judecata, inprejurari ce se constata exclusiv pe baza unei expertize medico-legale.

Ca atare, suspendarea judecatii nu se poate dispune pe baza adeverintei medicale eliberata de un spital care atesta existenta bolii .

Incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus suspendarea, poate fi atacata separat cu recurs la instanta superioara in termen de 24 ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare pentru cei lipsa.

Recursul nu suspenda executarea si se judeca in termen de 3 zile.

Potrivit art. 300 alin. (3), este susceptibila de a fi atacata cu recurs numai incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei, nu si incheierea prin care instanta de apel a respins cererea de suspendare.

Aceasta din urma nefiind susceptibila a fi atacata separat cu recurs .

Cauza poate fi suspendata, prin incheiere motivata, si in cazul in care a fost ridicata o exceptie de neconstitutionalitate.

Suspendarea se dispune pana la solutionarea exceptiei de catre Curtea Constitutionala .

Cererea de sesizarea a Curtii Constitutionale este admisibila potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: exceptia de neconstitutionalitate priveste o lege sau o ordonanta ori o dispozitie dintr-un asemenea act normativ in vigoare, dispozitia respectiva nu a fost constatata ca fiind neconstitutionala printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale si are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia.

Relevanta exceptiei de neconstituionalitate, din punct de vedere al legaturii cu solutionarea cauzei, se apreciaza in functie de momentul care este invocata, de starea de fapt si de probele administrate.

In raport cu aceste criterii daca exceptia de neconstitutionalitate se refera la mijloacele de proba aflate in cauza si in baza carora inculpatul a fost condamnat in prima instanta, se poate aprecia ca de solutionarea exceptiei depinde si solutionarea cauzei .

Daca inculpatul este arestat sau s-a dispus masura obligarii de a nu parasi localitatea sau masura obligarii de a nu parasi tara se aplica dispozitiile cu privire la atacarea incheierii cu recurs prevazute de art. 145 - 145¹.

Incheierea este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa.

Recursul se va rejudeca in termen de 3 zile.

In cazul in care, se cere extradarea unei persoane din proces in vederea judecarii intr-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin incheiere motivata, suspendarea judecatii pana la data la care statul solicitat va comunica hotararea sa asupra cererii de extradare.

Incheierea instantei este supusa recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.

Recursul se judeca in termen de 3 zile.

Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat intr-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, in interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.

9. Note privind desfasurarea sedintei de judecata (art. 304)

Desfasurarea sedintei de judecata se inregistreaza cu mijloace tehnice video sau audio ori se consemneaza prin stenografiere .

Inregistrarile sau stenogramele se transcriu de indata.

Grefierul sau specialistul in stenografiere consemneaza toate afirmatiile, intrebarile si sustinerile celor prezenti, inclusiv ale presedintelui completului de judecata.

La cerere, partile pot primi o copie a transcrierii inregistrarilor, stenogramelor sau notelor grefierului.

In caz de contestare, de catre partile din proces, a notelor grefierului acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza inregistrarilor din sedinta de judecata.

Notele grefierului pot fi contestate pana la termenul urmator.

10. Incheierea de sedinta (art. 305)

Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o incheiere care cuprinde o parte introductiva cu privire la denumirea instantei, identitatea judecatorilor, procurorului, grefierului, data sedinta de judecata, mentiunea daca a fost publica sau secreta, daca s-a desfasurat eventual in alt loc decat sediul instantei, date priviind identitatea partilor prezente, a celor lipsa, mentiunea daca au fost legal citate, identitatea aparatorilor.

Partea descriptiva a incheierii de sedinta cuprinde cererile si exceptiile formulate de catre parti, concluziile procurorului, a partilor, ultimul cuvant al inculpatului.

Dispozitivul incheierii de sedinta cuprinde masurile luate in cursul judecatii si dispozitia de amanare a pronuntarii hotararii pentru alta data.

Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.

Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se intocmeste o incheiere separat.

Lipsa incheierii de sedinta de la data cand au avut loc dezbaterile si s-a amanat pronuntarea hotararii atrage nulitatea absoluta a acesteia si casarea cu trimitere spre rejudecare, intrucat in lipsa acestei incheieri nu poate fi stabilita respectarea dispozitiilor prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute protrivit art. 197 alin. (2).

Incheierea de amanare a pronuntarii a hotararii semnata numai de grefier, iar nu si de presedintele completului de judecata este lovita de nulitate avand in vedere dispozitiile art. 305 alin. (2) potrivt carora incheierile de sedinta, inclusiv incheierile de amanare se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de prevederile art. 197 alin. (2) priviind nulitatile referitoare la compunerea completului de judecata.

11. Deliberarea si pronuntarea horarii (art. 306, art. 307, art. 308)

In vederea realizarii scopului procesului penal si dupa administrarea probelor cu privire la existenta faptei si faptuitorului cu privire la conflictul de drept dedus spre rezolvare instantei de judecata, membrii completului vor delibera asupra solutiei pe care urmeaza sa o pronunte.

Deliberarea se desfasoara in secret, in camera de consiliu iar hotararea luata trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarilor.

Deliberarea si pronuntarea hotararii trebuie sa se faca de indata dupa incheierea dezbaterilor, iar pentru motive temeinice poate fi amanata pana la cel mult 15 zile.

Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de pararea sa.

Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea nu poate fi intrunita judecarea cauzei se i-a in complet de divergenta.

Obiectul deliberarii consta asupra legalitatii si temeiniciii acuzarii cat si asupra laturii civile a cauzei.

12. Minuta (art. 309)

Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuia sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii.

Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.

Intocmirea minutei este obligatorie si in cazurile in care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive .

Minuta se intocmeste in doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei iar celalalt se depune spre conservare, la dosarul de minute al instantei.

Prevederile art. 309, nefacand nicio distinctie in raport cu felul hotararii care urmeaza sa fie pronuntata in urma deliberarii, se aplica atat atunci cand instanta se pronunta prin sentinta sau decizie, cat si atunci cand se pronunta prin incheiere. Totodata, aplicabilitatea prevederilor art. 309 nefiind limitata la situatia cand instanta solutioneaza cauza in fond, rezulta ca ori de cate ori instanta delibereaza si se pronunta asupra unei masuri, deci si asupra unei masuri preventive, printr-o hotarare, inclusiv printr-o hotarare, inclusiv, printr-o incheiere, rezultatul acestei deliberari se consemneaza intr-o minuta. Prin urmare, in toate cazurile in care judecatorul sau instanta se prununta prin incheiere asupra masurilor preventive, avand loc o deliberare asupra acestora, rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, asa cum se prevede in art. 309 C. proc. pen.

Minuta leaga instanta si constituie o garantie ca la redactarea incheierii nu se va omite, adauga sau schimba ceva privind solutia si, de aceea, in special in cazul incheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre incheierile prin care judecatorul sau instanta se pronunta asupra masurilor preventive, se impune ca reultatul deliberarii sa fie consemnat intr-o minuta. In lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberarii, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii absolute prevazute in art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

In lipsa minutei nu ar putea fi realizat nici controlul judiciar asupra acestor incheieri, cu privire la modul in care au fost respectate dispozitiile relative la compunerea completului de judecata, dispozitiile prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

In consecinta, in cazurile in care judecatorul sau instanta se pronunta prin incheiere asupra masurilor preventive este obligatorie intocmirea unei minute, sub sanctiunea nulitatii absolute

13. Pronuntarea hotararii (art. 310)

Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presendintele completului de judecata asistat de grefier (art. 310).

Rezulta ca la pronuntare nu participa toti membrii completului de judecata.

La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza iar data pronuntarii constitue momentul din care incepe sa curga termenul de apel sau de recurs pentru procuror si partile prezente la dezbateri.

Solutia data in cauza solutionata se trece in condica de sedinta a instantei judecatoresti.

14. Felul hotararilor (art. 311)

Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta.

Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului, recursului in interesul legii, precum si hotararea pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie.

Toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc incheieri.

15. Redactarea si semnarea hotararii (art. 312)

Hotararea se redacteaza in termen de cel mult 20 de zile de la pronuntare de catre unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.

Cand un membru al completului de judecata este impiedicat sa semneze hotararea aceasta va fi semnata de presedintele completului, iar daca acesta este impiedicat se semneaza de catre presedintele instantei facandu-se mentiune despre cauza care a determinat impiedicarea.

Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se semneaza de grefierul sef.

Hotararea nu va putea fi semnata de alti judecatori decat cei care au solutionat cauza intrucat aceasta va fi lovita de nulitatea absoluta.

Nesemnarea hotararii de catre grefier nu va atrage nulitatea hotararii decat daca se va constata ca s-a produs vreo vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii.

Procedura de judecata in prima instanta

1. Trasaturile specifice ale judecatii in prima instanta

a) Scopul judecatii in prima instanta

Judecata in prima instanta are in vedere asa cum o arata si denumirea, verificarea legalitatii si temeiniciii actului de sesizare al instantei si pronuntarea uneia dintre solutiile care pot fi data cauzei penale: condamnare, achitare, incetarea procesului penal.

Judecata constituie faza principala a procesului penal, fiind incadrate si cele doua faze procesuale prin care urmarirea penala pregateste judecata, iar punerea in executare a hotararii judecatoresti aduce la indeplinire ceea ce a hotarat instanta.

Solutionarea cauzei consta din activitatea procesuala si procedurala, desfasurata de instanta de judecata cu participarea activa a procurorului si a partilor in vederea aflarii adevarului cu privire la infractiune si inculpat, cu care a fost sesizat.

Judecata se desfasoara din momentul sesizarii instantei de judecata prin rechizitoriu sau plangere penala si pana la pronuntarea unei hotarari definitive.

Ea poate cuprinde uneori si activitati de judecata desfasurata dupa inceperea executarii pedepsei, daca in acel moment se constata producerea unei erori judiciare si in temeiul exercitarii unei cai extraordinare cauza trebuie rejudecata.

Scopul judecatii coincide cu scopul procesului penal (art. 1).

b) Participantii la judecata si pozitia lor procesuala

La sedinta de judecata in prima instanta participa organul judiciar si partile prin a caror prezenta isi aduc contributia la solutionarea cauzei deduse spre rezolvare.

La judecata participa si procurorul care in aceasta faza numai detine pozitia de 'stapan al procesului' capatand o pozitie procesuala subordonata instantei si egala cu a partilor.

Organul de cercetare penala nu participa la judecata.

Activitatea de judecata are loc numai in prezenta partilor insa absenta acestora daca au fost legal citate nu impiedica desfasurarea procesului.

In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un nou termen de judecata, instantei ii revine obligatia de a amana judecata.

Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei de judecata iar daca aceasta considera ca este necesara va dispune citarea cu mandat de aducere (art. 183).

Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin citatie, daca instanta apreciaza ca se impune aceasta masura in interesul rezolvarii cauzei.

Participarea procurorului la sedinta de judecata este reglementata de art. 315 si poate fi determinata de gradul sau felul instantei, de gravitatea infractiunii judecate, de starea in care se afla inculpatul si de situatia personala a acestuia astfel cum rezulta:

- procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale judecatoriilor in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu;

- prezenta procurorului este obligatorie la judecatorie daca se judeca infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de trei ani sau mai mare;

- procurorul participa obligatoriu la sedintele care se desfasoara la judecatorie daca inculpatul este arestat (cand in cauza sunt mai multi inculpati, este suficient ca unul din ei sa se judece in stare de arest pentru ca prezenta procurorului in sedinta sa devina obligatorie);

- procurorul participa in mod obligatoriu si in cazul in care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii (art. 449¹).

La sedintele de judecata priviind alte infractiuni, procurorul participa atunci cand considera necesar.

In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor procurorul exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si respectarii dispozitiilor legale.

Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate.

Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.

Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit vreo una din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de anchetare a inculpatului sau de incetare a procesului penal.

Incalcarea dispozitiilor priviind participarea procurorului la judecata la prima instanta este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin (2) ).

Prin urmare, activitatea de judecata in prima instanta are drept scop aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu care a fost sesizata instanta de judecata.

In toate cazurile in care asistenta juridica a inculpatului este obligatorie, participarea aparatorului este obligatorie.

Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu este sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii, potrivit dispozitiilor art. 197 alin. (2).

Daca aparatorul ales nu se prezinta la termenele de judecata, cand prezenta sa este obligatorie si acesta nu-si poate justifica lipsa, instanta poate aplica aparatorului o amenda de la 500 lei la 5.000 lei.

Alaturi de organele judiciare si de parti, la judecata in prima instanta participa si alte persoane precum: martori, experti, interpreti.

Prezenta acestor persoane este asigurata prin intermediul institutiei citarii partilor.

Lipsa nejustificata a martorului este sanctionata cu o amenda judiciara de la 250 lei la 5.000 lei.

2. Obiectul judecatii in prima instanta

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 317, judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare al instantei, iar in caz de extindere al procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.

In acceptiunea art. 317, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se poate intelege numai simpla referire la o anumita fapta mentionata in rechizitoriu ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a produce consecinte juridice, de a investi instanta.

Daca o astfel de conditie nu este indeplinita nu se poate sustine ca instanta a fost investita cu o fapta aratata in actul de sesizare.

Obiectul judecatii il poate forma si faptele si persoanele pentru care, in conditiile art. 278¹ alin (8) litera c), judecatorul care a examinat plangerea persoanei interesate impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata a dispus desfiintarea acesteia si a retinut cauza spre judecare.

3. Extinderea obiectului judecatii (art. 335 art. 336 art. 337)

Are loc in cursul judecatii, cand in urma probelor administrate se constata elemente defapt noi pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitorului si care depasesc in rem si impersonal obiectul judecatii.

Elementele noi se pot referi la alte acte materiale, alte infractiuni savarsite de inculpat, alte persoane participante la savarsirea infractiunii ce face obiectul cauzei.

In toate aceste situatii legea permite extinderea obiectului judecatii cu respectarea anumitor reguli.

Extinderea obiectului judecatii poate avea loc numai in cursul judecatii in prima instanta.

4. Desfasurarea judecatii in prima instanta

a. Norme comune priviind desfasurarea judecatii.

In fiecare etapa a judecatii se efectueaza urmatoarele activitati de judecata:

- luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata;

- desfasurarea sedintei de judecata;

- deliberarea si luarea hotararii.

Fiecare din aceste activitati au o reglementare deosebita in raport cu etapa de judecata careia ii apartine dar sunt si norme comune care le reglementeaza, indiferent din etapa din care fac parte.

b. Norme comune priviind luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata.

Fixarea termenului de judecata.

In vederea repartizarii dosarelor pe complete acestea sunt transmise persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.

Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu sunt preluate de presedintele sau de unul din judecatorii completului care ia masurile necesare in scopul pregatirii sedintei de judecata.

Verificari priviind arestarea inculpatului (art. 300²)

In cauzele in care inculpatii sunt trimisi in judecata in stare de arest preventiv, instanta este datoare sa verifice de indata, din oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii preventive, inainte de expirarea acesteia.

Prezenta inculpatului este obligatorie ca si asistarea acestuia de catre un aparator.

In cazul in care inculpatul nu se poate prezenta din motive independente de vointa sa acesta va fi reprezentat de un aparator ales sau din oficiu.

Participarea procurorului este obligatorie.

Instanta se va pronunta asupra masurii arestarii preventive prin incheiere.

Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror si de inculpat.

Citarea partilor

Chemarea partilor la judecata in prima instanta are loc prin citatie iar procedura se face dupa regulile din partea generala a Codul de procedura penala si revine personalului auxiliar al instantei.

Asigurarea apararii

Daca asistenta juridica este obligatorie presedintele instantei are obligatia de a solicita baroului de avocati desemnarea unui avocat din oficiu.

Afisarea listei cauzelor care urmeaza a se judeca la termenul fixat

Lista de sedinta cuprinde cauzele ce urmeaza a se afla pe rolul instantei de judecata in acea zi, in ordinea lor de precadere si se afiseaza cu 24 de ore inainte de termenul de judecata.

5. Sedinta de judecata in prima instanta

Judecata in prima instanta (art. 313 - art. 360), este activitatea initiala si obligatorie a judecatii cuprinzand intreaga activitate care se desfasoara in fata instantei de la sesizarea ei prin rechizitoriu si pana la pronuntarea hotararii penale.

La termenul de judecata stabilit, judecata in prima instanta se desfasoara potrivit legii, in mod public, oral, nemijlocit si contradictoriu.

Sedinta de judecata cuprinde o multitudine de activitati pe care legea le reglementeaza amplu si in care pot fi identificate mai multe etape: inceputul judecatii, cercetarea judecatoreasca, dezbaterile si ultimul cuvant al inculpatului.

La termenul de judecata stabilit, presedintele completului declara sedinta deschisa.

Acest moment organizatoric, neamintit in lege, este necesar pentru a atrage atentia ca judecata a inceput si toti participantii, inclusiv publicul din sala, trebuie sa se integreze in atmosfera de solemnitate a sedintei si sa respecte disciplina acesteia .

Trecandu-se la celelalte cauze, momentul nu se mai repeta cu exceptia situatiei in care sedinta de judecata se intrerupe.

Presedintele completului dispune ca grefierul de sedinta sa faca apelul partilor si a celorlalte persoane chemate in judecata.

Presedintele completului de judecata este obligat sa verifice identitatea inculpatului.

In cazul in care inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit copia actului de sesizare al instantei iar in caz negativ, la cererea inculpatului, judecata se amana, presedintele inmanand copia actului respectiv si ingrijindu-se de a mentiona in incheierea de sedinta acest fapt.

Dupa apelul partilor presedintele completului cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta, panandu-le in vedere sa nu se indeparteze fara incuviintarea sa.

Legea prevede ca expertii pot ramane in sala de sedinta, afara de cazul instanta dispune altfel.

Martorii, expertii, interpretii pot fi ascultati chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor.

In exercitarea rolului activ, presedintele completului de judecata are obligatia sa explice persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila sau poate participa in proces ca parte vatamata.

Presedintele completului intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.

Cererile si exceptiile ridicate de procuror sau de parti, precum si exceptiile ridicate din oficiu capata caracter de chestiuni incidente asa cum sunt denumite de art. 302.

Instanta este obligata sa puna in discutie chestiunile incidente si sa se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.

Retractarea totala sau partiala a declaratiilor anterioara nu este de natura prin ea insasi sa inlature acea declaratie, deoarece s-ar lipsi de eficienta probe administrate in mod legal.

Instanta poate totusi inlatura declaratiile asupra carora s-a revenit dar, numai in masura in care retractarea este temeinic motivata si imprejurarile cauzei formeaza convingerea ca relatarile anterioare nu reprezinta realitatea .

In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa arate faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi dobandite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.

Atat procurorul cat si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul cercetarii judecatoresti.

6. Cercetarea judecatoreasca

Dupa ce au fost indeplinite toate masurile premergatoare si instanta constata ca nu exista vreo un impediment pentru buna desfasurare a procesului va constata cauza in stare de judecata (art. 321).

In cadrul acestei activitati denumita si 'ancheta judiciara', instanta va readministra probele care au fost administrate in faza de urmarire penala putand administra si probe noi.

Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca poate fi schimbata pentru buna desfasurare a procesului penal.

Daca inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea acestuia.

Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce.

Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii in cursul cercetarii judecatoresti cand socoteste ca este necesar.

Se trece apoi la ascultarea inculpatului dupa ce se verifica identitatea acestuia.

Declaratiile orale ale inculpatului se consemneaza de catre grefier in scris la persoana intai la dictarea presedintelui si se semneaza dupa lectura de cel in cauza.

Inculpatul este lasat sa spuna tot ce stie despre fapta pentru care este trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si in mod nemijlocit de catre ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.

Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de judecata care poate proceda la respingerea acelora ce nu sunt necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Cand inculpatul face declaratii care nu corespund cu cele date anterior, i se cer explicatii asupra contrazicerilor, iar daca refuza, instanta va dispune citirea declaratiilor anterioare.

In cauzele cu mai multi inculpati, regula este aceea ca fiecare inculpat se asculta in prezenta celorlalti.

Daca instanta considera necesar ii poate asculta pe inculpati separat iar dupa terminarea audierilor le vor fi citite in mod obligatoriu declaratiile date de ceilalti inculpati.

Instanta de judecata poate proceda la reascultarea unuia sau mai multi inculpati in prezenta celorlalti.

Incalcarea dispozitiilor priviind ascultarea inculpatului pot atrage nulitatea hotararii daca se va dovedi ca inculpatul a suferit o vatamare in sustinerea apararilor sale.

Ascultarea celorlalte parti (art. 326)

Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea partii vatamate, partii civile, partii responsabil civilmente.

Regulile de ascultare a inculpatului se aplica si in cazul ascultarii celorlalte parti.

Ascultarea martorilor (art. 327 - 328)

In vederea audierii, martorii sunt chemati pe rand in sala de judecata.

Dupa identificare si prestarea juramantului protrivt normelor din partea generala a codului, se trece la audierea acestora.

Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu legatura la faptele si imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus.

Martorului i se pot pune intrebari de catre instanta si de catre procuror, de partea care l-a propus, precum si de celelalte parti.

Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca in instanta, iar inscrisul poate fi retinut la dosar in original sau in copie.

In situatia in care un martor numai poate fi audiat din motive bine intemeiate instanta poate dispune citirea depozitiei date in cursul urmaririi penale.

Daca cu ocazia audierii, martorul face afirmatii contradictorii, instanta poate dispune citirea declaratiilor date la organul de urmarire penala.

In asemenea cazuri urmeaza a retine numai acele declaratii care, in raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima adevarul, indiferent in ce stadiu al procesului ai fost facute .

Lipsa martorilor poate conduce la concluzia ca audiera acestora numai este necesara astfel ca judecata va continua.

In caz contrar, se va dispune amanarea cauzei in vederea audierii martorilor a caror lipsa nu este justificata.

Atat procurorul cat si partile care au propus audierea unor martori pot renunta in masura in care numai este necesar audierea acestora, insa instanta este obligata sa puna aceasta chestiune in discutia partilor.

In urma ascultarii martorii raman in sala la dispozitia instantei pana la terminarea cercetarii judecatoresti care se efectueaza in sedinta aflata in curs.

Daca instanta constata cu numai este necesar reaudierea martorului poate permite plecarea acestuia din sala de sedinta.

In continuarea cercetarii judecatoresti se procedeaza la prezentarea mijloacelor materiale de proba atunci cand acestea exista si la administrarea de probe noi.

Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert se va proceda la ascultarea acestuia, sau daca anumite dovezi pot fi facute prin inscrisuri ele vor fi prezentate pentru a fi examinate de instanta.

Cercetarea judecatoreasca poate necesita uneori efectuarea unei cercetari la fata locului sau a unei reconstituiri, caz in care sunt aplicabile dispozitiile din partea generala a Codului (art. 129 - 131).

Instanta indeplineste aceste activitati in conditiile proprii fazei de judecata, cu deplasarea intregului complet, a grefierului, prezenta procurorului cand aceasta este obligatorie, citarea partilor s.a..

Toate aceste activitati efectuate se desfasoara ca o continuare a sedintei de judecata .

In cursul cercetarii judecatoresti, pot interveni anumite situatii cand in urma administrarii unor noi probe sau in urma readministrarii probelor din dosar instanta sa dispuna restituirea cauzei la procuror pentru ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent sau pentru completarea urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice, extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea procesului penal pentru alte fapte, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.

Toate aceste activitati au loc inainte de a se termina cercetarea judecatoreasca insa acestea vor fi analizate distinct de aceasta activitate.

7. Terminarea cercetarii judecatoresti

Cand instanta constata ca au fost administrate toate probele necesare in vederea aflarii adevarului, presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.

Dupa acest moment, daca nu s-au formulat cereri noi sau daca cererile propuse au fost respinse de instanta ori daca s-a efectuat completarile cerute presedintele v-a declara terminata cercetarea judecatoreasca (art. 339).

8. Dezbaterile judiciare (art. 340 - 342)

Dezbaterile judiciare este acea faza a judecatii in care procurorul si partile prin concluziile orale priviind chestiunile de fapt si de drept ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii si al apararii, existenta sau inexistenta faptei, vinovatia inculpatului, incadrarea juridica a faptei, solutia care trebuie pronuntata.

Dezbaterea judiciara este obligatorie si lipsa ei atrage nulitatea hotararii pronuntate intrucat incalca dreptul la cuvant al procurorului si dreptul la aparare al partilor.

Nefiind prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, incalcarea acestui drept trebuie invocata in cursul dezbaterilor de catre partea careia nu i s-a dat cuvantul pentru ca altfel nulitatea se acopera.

Ordinea de desfasurare a dezbaterilor este cea prevazuta in art. 340, cuvantul acordandu-se mai intai procurorului, apoi partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si in final inculpatului.

Aceasta ordine are in vedere necesitatea cunoasterii de catre parti, in special de inculpat a argumentelor formulate in sustinerea invinuirii.

Procurorul pune concluzii atat in ce priveste latura penala cat si in ce priveste latura civila a cauzei.

El trebuie sa demonstreze instantei de judecata, legalitatea, temeinicia invinuirii, pericolul social al faptei savarsite, imprejurarile care se refera la persoana inculpatului cerand pedeapsa corespunzatoare.

In cuvantul sau procurorul este obligat sa faca o analiza a probelor administrate, sa indice incadrarea juridica corespunzatoare, sa faca propuneri concrete priviind solutia ce urmeaza a fi data, iar in caz de condamnare sa faca propuneri asupra pedepsei ce trebuie sa fie aplicata (cuantum, mod de executare).

Partea vatamata se limiteaza in cuvantul sau la latura penala a cauzei si are obligatia sa examineze aceleasi conditii de fond si forma ca ale procurorului.

Partea civila are cuvantul numai la latura civila si la cheltuielile judiciare pe care le-a facut.

Partea responsabila civilmente are cuvantul numai cu privire la raspunderea sa civila dar poate demonstra si inexistenta raspunderii civile a inculpatului sau o raspundere diminuata a acestuia.

Inculpatul, avand ultimul cuvant face o expunere a imprejurarilor care stabilesc nevinovatia sa, sau a celor imprejurari care atenueaza raspunderea sa penala sau civila.

Partile cand sunt asistate de aparator participa la dezbateri prin cuvantul aparatorilor.

Aparatorul inculpatului poate pleda pentru nevinovatie cand probele nu sustin vinovatia.

Daca exista probe de vinovatie aparatorul, poate demonstra ca fapta nu constituie infractiune ci abatere, sau poate sa primeasca o incadrare juridica mai usoara.

Acceptand ca invinuirea este intemeiata, aparatorul poate sa demonstreze existenta circumstantelor atenuante care atrag o pedeapsa mai blanda sau o alta modalitate de executare a pedepsei (suspendarea executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere, amenda penala).

Pledoaria trebuie sa se bazeze numai pe probele administrate din dosar, trebuie sa fie motivata si bazata pe dispozitiile legale.

In cazul in care dupa ce s-a dat cuvantul tuturor partilor, procurorul sau una din parti vor sa prezinte instantei noi argumente atunci se da cuvantul in replica cu obligatia de a se respecta aceeasi ordine.

In tot cursul dezbaterilor, presedintele completului de judecata are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul daca in sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.

Cand dezbaterile se prelungesc ele pot fi intrerupte dar nu mai mult de 5 zile.

Ultimul cuvant al inculpatului personal este reglementat de art. 341.

Inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele completului de judecata da ultimul cuvant inculpatului personal.

In timp ce inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari.

Cu aceasta ocazie inculpatul poate aduce noi argumente, noi precizari esentiale, ultima sa aparare pentru justa solutionare a cauzei.

Neacordarea ultimului cuvant inculpatului personal poate atrage nulitatea hotararii pronuntate daca se va constata ca exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata.

Dupa terminarea dezbaterii judecatoresti se declara inchisa sedinta de judecata trecandu-se la deliberarea si solutionarea cauzei.

Instanta poate dispune ca partile sa depune concluzii scrise care sa cuprinda sustinerile facute oral.

9. Restituirea cauzei la procuror

Instanta poate sa restitue cauza pentru refacerea urmaririi penale sau pentru completarea ei.

Pentru refacerea urmaririi penale instanta poate intr-un singur caz sa restituie cauza la procuror, cand constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, cand cauza respectiva s-a efectuat cercetarea penala de alt organ decat cel competent.

Cerinta refacerii urmaririi penale este determinata de faptul ca normele de competenta materiala si personala sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.

Cauza nu se restitue la procuror in doua situatii:

a) cand constatarea competentei organului de cercetare penala s-a facut dupa inceperea dezbaterii si aceasta pentru ca terminarea cercetarii judecatoresti a acoperit neregularitatea cercetarii penale.

b) cand competenta organului de cercetare penala este urmarea schimbarii incadrarii juridice a faptei pe baza probelor administrate in cursul judecatii.

Pentru completarea urmaririi penale instanta poate restitui cauza la procuror daca constata in cursul judecatii ca urmarirea penala nu este completa si daca completarea nu se poate face in cursul judecatii.

Desi in art. 332 s-a prevazut, un singur caz de restituire pentru refacerea urmaririi penale, in practica instantelor o astfel de restituire s-a dispus si atunci cand au fost incalcate alte dispozitii legale aflate sub sanctiunea nulitatii absolute, in cazul in care materialul de urmarire penala a fost prezentat unui inculpat minor sau detinut fara a se-i fi asigurat asistenta juridica obligatorie, ori in cauzele cu inculpati minori nu se efectuase ancheta sociala in cursul urmaririi penale .

Prin legea nr. 326/2006 a fost completat art. 332, in sensul ca instanta se desesizeaza si restitue cauza la procuror pentru refacerea urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de aparator.

Noua reglementare face astfel precizari provenite din jurisprudenta, in sensul ca pentru lipsa de competenta teritoriala a organului de urmarire penala nu este cazul sa se restitue cauza la procuror; incalcarea dispozitiilor privind sesizarea instantei are in vedere regularitatea desfasurarii urmaririi penale, prin trecerea cauzei prin stadiile procesuale obligatorii (punerea in miscare a actiunii penale, prezentarea materialului de urmarire penala, intocmirea rechizitoriului in conditii legale de catre procurorul competent) .

In cazurile in care dispune restituirea instanta se pronunta si asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta si a masurilor asiguratorii.

Prin Legea 356/2006 au fost abrogate dispozitiile art. 333, care prevedea restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale, in concordanta cu principiile directoare ale Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care pune accentul pe activitatea de probatiune efectuata de un tribunal independent si impartial, chemat sa verifice invinuirea prin probele care se administreaza in fata sa, in conditii de oralitate, contradictorialitate si publicitate .

Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale poate fi dispusa la cererea procurorului a partilor din proces sau din oficiu de catre instanta de judecata.

Restituirea cauzei la procuror este o dezinvestire a primei instante si se dispune prin sentinta de dezinvestire care va cuprinde motivele restituirii si actele ce trebuie refacute de catre care organ de urmarire penala.

Indicatiile pe care le da instanta prin sentinta sunt obligatorii pentru procuror, iar daca procurorul nu este de acord cu punctul de vedere al instantei in termen de 3 zile de la pronuntare poate face recurs, drept pe care il are atat inculpatul si orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.

Efectele restituirii

a) urmarirea penala se reia;

b) actul initial de sesizare a primei instante inceteaza sa mai produca efecte, iar dupa refacerea urmaririi penale, procurorul va intocmi un nou rechizitoriu prin care va sesiza instanta cu faptele si persoanele la care se refera chiar daca difera de rechizitoriul initial.

Procurorul dupa refacerea urmaririi penale poate dispune scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale atunci cand constata existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10.

10. Schimbarea incadrarii juridice (art. 334)

Incadrarea juridica a faptei inseamna stabilirea textului de lege care o prevede si sanctioneaza precum si caracterizarea ei ca infractiune potrivit acestui text .

Daca se constata in urma aprecierii probelor, ca trebuie data faptei o alta incadrare juridica si ca trebuie schimbata cu o alta, instanta este obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea, chiar daca prin schimbarea incadrarii juridice i se creeaza o situatie juridica mai usoara inculpatului.

Schimbarea incadrarii juridice poate fi schimbata dintr-o infractiune consumata in tentativa si invers din forma simpla in forma calificata si invers, dintr-o infractiune intr-o alta infractiune cu aceeasi latura obiectiva, dar cu urmari sau imprejurari diferite .

Cand noua incadrare juridica e mai usoara, nepunerea in discutie a schimbarii incadrarii nu atrage nulitatea hotararii deoarece se apreciaza ca inculpatul nu a suferit nici o vatamare.

Schimbarea incadrarii juridice trebuie sa se refere la aceeasi fapta deoarece atunci cand sunt fapte diferite nu are loc o schimbare a incadrarii juridice, ci extinderea procesului penal.

Schimbarea incadrarii juridice are loc prin incheiere.

Daca inculpatul nu este prezent la termenul la care s-a dispus schimbarea incadrarii juridice instanta este obligata sa amane judecata si sa-l citeze pe inculpat cu mentiunea noii incadrari juridice a faptei pentru ca acesta sa-si poata pregati apararea.

Schimbarea incadrarii juridice poate fi ceruta de procuror, de parti sau invocata din oficiu de catre instanta de judecata.

Functie de incadrarea juridica data faptei se va determina competenta instantei de judecata si chiar compunerea completului de judecata.

11. Extinderea obiectului judecatii in prima instanta

Conform dispozitiile art. 317 judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si la persoana la care se refera extinderea.

Ca atare, daca in urma readministrarii probelor sau a administrarii de probe noi instanta constata si alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea rechizitoriului, sau se constata ca au participat si alte persoane la savarsirea infractiunii, se va impune judecarea noilor acte materiale cat si a persoanelor care le-au comis.

Sub acest aspect Codul de procedura penala prevede trei cazuri de extindere a obiectului judecatii si anume:

a) extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335);

b) extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336);

c) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337).

Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata, instanta va dispune, prin incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei (art. 335).

Din prevederile acestui text rezulta ca extinderea nu poate fi dispusa decat de prima instanta de judecata.

Constituie acte materiale care intra in continutul aceleasi infractiuni, actele materiale nou descoperite ca facand parte dintr-o infractiune continuata.

Nu este exclus ca pentru unele acte materiale care intra in continutul aceleasi infractiuni sa se fi pronuntat anterior o hotarare definitiva.

In acest caz instanta va reuni cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii cu consecinta desfiintarii hotararii anterioare.

Pedeapsa urmeaza a fi stabilita in raport pe ansamblul actelor materiale savarsite , fara a putea aplica o pedeapsa mai usoara decat cea pronuntata anterior (art. 43 alin. final C. pen.) .

Instanta este obligata sa puna in discutia partilor si a procurorului actele la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ce priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.

Dupa extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale instanta va proceda la judecarea actiunii in intregul ei.

Extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336)

Este posibil ca in cursul judecatii instanta sa descopere in sarcinile inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis in judecata situatie in care procurorul poate cere extinderea procesului penal in rem.

In acest sens distingem doua situatii:

- daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta, atunci cand gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta descoperita;

- daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, instanta sesizeaza prin incheiere organul de urmarire penala competent pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.

Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile pentru extinderea procesului penal pentru noi fapte, instanta din oficiu extinde procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala competent cu privire la fapta descoperita.

Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337)

In cursul judecatii, cand se descopera date referitoare cu privire la participarea si a unei altei persoane la savarsirea unei fapte decat cea trimisa in judecata sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Procedura de extindere a procesului penal la alte persoane este similara celei de extindere a procesului penal la alte fapte, instanta facand aplicarea dispozitiilor art. 336.

Si in acest caz rezulta ca initiativa de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane revine procurorului, in caz contrar instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost investita prin rechizitoriu si nu are posibilitatea sa restitue cauza organului de urmarire penala.

12. Deliberarea si hotararea instantei

Conform art. 343, dupa inchiderea sedintei de judecata instanta procedeaza in camera de consiliu, in secret, la deliberare asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept ale cauzei.

Rezolvarea chestiunilor de fapt se face prin aprecierea completa si justa a probelor iar daca instanta constata ca nu s-au administrat toate probatoriile necesare va dispune prin incheiere repunerea cauzei in faza de judecata fixand un nou termen de judecata cu citarea partilor.

In acest caz judecata se va relua cu cercetarea judecatoreasca.

Daca instanta constata ca probele administrate nu sunt complete, atunci procedeaza la deliberare cu privire la existenta faptei, comiterea ei de catre inculpat, vinovatia acestuia.

Instanta delibereaza asupra pedepsei ce trebuie aplicata inculpatului, asupra masurilor de siguranta si asupra computarii retinerii si arestarii preventive.

Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.

Membrii completului de judecata au obligatia sa-si spuna parerea asupra fiecarii chestiuni, presedintele fiind ultimul care isi spune parerea.

Pronuntarea hotararii se face de catre presedintele completului, asistat de grefier si explica partilor dupa pronuntarea hotararii ca au dreptul la apel sau recurs.

Hotararea primei instante este actul procesual prin care e infaptuita sarcina justitiei in cauza penala.

Hotararea se pronunta in numele legii si daca ramane definita capata putere de lege fata de organele de stat, de institutii si fata de persoanele la care se refera.

Hotararea penala trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale, legalitatea si temeinicia acesteia.

Hotararea este legala cand e rezultatul unei activitati procesuale conform legii si cuprinde solutia corespunzatoare legii penale si civile.

Hotararea este temeinica atunci cand cuprinde adevarul despre faptele cauzei si cand aplica o pedeapsa just individualizata si temeinic argumentata.

13. Solutiile ce se pot pronunta de prima instanta

Prima instanta hotaraste prin sentinte asupra invinuirii aduse inculpatului si dupa caz pronunta condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.

Prin aceasi sentinta instanta rezolva si latura civila a cauzei.

Condamnarea inculpatului se pronunta de prima instanta cand se constata ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in judecata si ca raspunde din punct de vedere penal.

Hotararea de condamnare trebuie sa cuprinda motivarea temeinica a vinovatiei inculpatului, incadrarea juridica data faptei si pedeapsa care trebuie individualizata in raport cu criteriile prevazute in art. 72 Cod penal.

Daca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii sub supraveghere sau executarea la locul de munca, are obligatie sa motiveze criteriile pe care le-a avut in vedere cand a dispus una din aceste masuri.

Sentinta de condamnare trebuie sa cuprinda pe langa pedeapsa principala si pedepsele complementare sau accesorii si sa arate motivele care au format convingerea instantei in luarea acestor pedepse.

Pronuntand hotararea de condamnare, instanta daca e cazul, se va pronunta si asupra masurilor preventive aratand motivat mentinerea sau revocarea acestora.

Deasemenea prima instanta are obligatia in temeiul art. 88 Cod penal sa dispuna deducerea duratei retinerii si arestarii preventive, in cazul in care aceasta a fost luata anterior.

Cu privire la latura civila, prima instanta va admite actiunea in parte sau total, obligandu-l pe inculpat un solidar cu ceilalti inculpati daca este cazul sau cu partea responsabila civilmente la acoperirea prejudiciului.

Instanta va respinge actiunea civila daca aceasta nu este intemeiata, daca paguba nu exista sau daca prejudiciul a fost acoperit.

Prin hotararea de condamnare instanta are obligatia de a se pronunta si asupra mijloacelor materiale de proba, dispunand fie restituirea fie confiscarea lor.

Totodata instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare obligandu-l pe inculpat la plata acestora.

Achitarea inculpatului se pronunta atunci cand exista unul din cazurile prevazut de art. 10 litera a - e) actiunea penala fiind lipsita de temei.

Daca instanta constata ca exista cazul de la art. 10 litera b¹ (fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni) odata cu solutia de achitare va aplica si sanctiunile prevazute de art. 91 Cod penal.

Impotriva inculpatului achitat instanta poate dispune una din masurile de siguranta (internarea medicala, confiscarea speciala).

In caz de achitare instanta va revoca in mod obligatoriu masura preventiva dispusa.

Cu privire la actiunea civila instanta o va admite sau o va respinge daca va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera b¹), d), e) iar cand va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera a), sau c) va respinge actiunea civila.

In cazul in care achitarea este dispusa in temeiul art. 10 litera b), fapta nefiind de legea penala, actiunea civila nu va fi solutionata de instanta penala.

Totodata in temeiul art. 192 pct. 1 si art. 193, instanta are obligatia de a se pronunta si asupra cheltuielilor judiciare efectuate pe parcursul procesului penal.

Incetarea procesului penal se pronunta de prima instanta cand constata existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10 litera f) si j).

Daca va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera i) (inlocuirea raspunderii penale) prima instanta are obligatia sa aplice dispozitiile art. 90 si art. 98 Cod penal.

Prin aceeasi sentinta instanta se va pronunta si asupra masurii preventive cat si asupra actiunii civile care poate fi admisa sau respinsa dupa caz.

Actiunea civila va fi nesolutionata atuncic and instanta va pronunta incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera f) si j).

Daca rezolvarea pretentiilor civile ar intarzia solutionarea actiunii penale instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii acesteia dupa pronuntarea hotararii privind latura penala.

In toate cazurile cand constata ca prin infractiune s-a adus o paguba persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra laturii civile.

14. Cuprinsul sentintei (art. 354 - 357)

Sentinta prin care prima instanta rezolva fondul cauzei cuprinde trei parti:

a) partea introductiva denumita si practicaua sentintei, cuprinde mentiunile prevazute in art. 305 priviind incheierea de sedinta, respectiv: denumirea instantei, data pronuntarii hotararii, locul unde s-a judecat cauza, numele, prenumele membrilor completului, a procurorului, a grefierului.

In hotararile instantelor militare se indica gradul militar al fiecarui membru al completului si al procurorului iar cand inculpatul e militar se mentioneaza si gradul acestuia.

b) expunerea sau considerentele sentintei cuprind date privin identitatea partilor, descrierea faptei, incadrarea juridica a faptei, analiza probelor administrate.

In caz de condamnare, hotararea trebuie sa cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta, forma si gradul de vinovatie al inculpatului, circumstante atenuante si agravante, starea de recidiva, timpul care se deduce din pedeapsa pronuntata, cuprinde temeiurile de drept care justifica solutia adoptata.

c) dispozitivul hotararii care cuprinde data privitoare la inculpat, solutia data de instanta privind infractiunea cu indicarea in caz de condamnare a denumirii infractiunii si a textului in care se incadreaza iar in caz de achitare sau incetare temeiul care justifica solutia.

Dispozitivul va cuprinde cele ce a hotarat instanta privind deducerea, retinerea arestarii preventive, restituirea lucrurilor, confiscarea speciala a bunurilor, iar in caz de condamnare la un loc de munca sa mentioneaze conditiile de munca.

Dizpozitivul trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea e supasa apelului sau recursului cu aratarea termenului in care poate fi exercitata calea de atac, data cand hotararea a fost pronuntata si faptul ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.

Intre expunere si dispozitiv trebuie sa existe o concordanta deplina in sensul ca solutia din dispozitiv trebuie sa fie sustinuta de argumentarea din expunere.

Intre dizpozitiv si minuta trebuie sa exista unitate.

Lipsa unor mentiuni esentiale din sentinta ca lipsa identitatii judecatorilor din complet, compunerea instantei, lipsa identitatii inculpatului, a faptei pentru care a fost condamnat, nedeterminarea pedepsei aplicate sunt sanctionate cu nulitatea absoluta a hotararii pronuntate.

Hotararea se semneaza de membrii completului de judecata si de catre grefier.

Copii ale dispozitivului se comunica partilor care au lipsit atat la dezbatere cat si la pronuntare iar inculpatului detinut, minor, militar, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical - educativ i se comunica o copie a dispozitivului chiar daca au fost prezenti la dezbateri si sunt retinuti sau arestati chiar intr-o alta cauza.

15. Efectele hotararii penale

Dupa pronuntare, sentinta penala fiind supusa apelului sau recursului, insa ea produce unele efecte si anume, prima instanta se dezinvesteste de judecarea cauzei ne mai avand dreptul sa dispuna asupra ei sau sa revina asupra solutiei date, incepe sa curga termenul de apel sau de recurs pentru partile prezente la dezbateri sau la pronuntare.

Sentinta chiar nedefinitiva este executorie in ceea ce priveste inculpatul sau revocarea arestarii preventive cat si in luarea masurilor asiguratorii si de siguranta.

Sentinta penala devine definitiva in situatiile:

a) in cazul in care impotriva sentintei nu a fost declarat calea de atac a apelului sau a recursului;

b) cand nu s-a declarat apel sau recurs in termenul prevazut de lege;

c) cand apelul sau recursul declarat a fost retras sau respins.

Hotararea penala definitiva este irevocabila iar desfiintarea ei si inlocuirea cu o alta devine posibila numai atunci cand aceasta a fost modificata in urma exercitarii unei cai extraordinare de atac.

Hotararea definitiva are autoritate de lucru de lucru judecat si este executorie.