Morfologia si homeostazia eritrocitelor

Morfologia si homeostazia eritrocitelor

Eritrocitele (globulele rosii, hematiile) omului si ale mamiferelor sunt elemente acelulare cu origine celulara, cu o stuctura diferentiata, adaptata transportului de oxigen de la plaman la toate celulele organismului, prin pierderea nucleului in timpul maturatiei in tesutul mieloid, concomitent cu disparitia reticulului endoplasmatic, mitocondriile, aparatul Golgi si centriolilor si incarcarea cu hemoglobina a citoplasmei de modifica astfel stuctural.

In frotiul colorat cu metoda Giemsa, eritrocitele apar rosii-caramizii, datorita afinitatii hemoglobinei pentru colorantul acid, eozina. Pe frotiurile de sange necolorate hematiile sunt colorate in galben-portocaliu, culoare determinata de prezenta hemoglobinei. Examinate la microscopul cu contrast de faza, eritocitele apar intunecate, refringente, flexibile si foarte elastice. Cu ajutorul microscopiei electronice s-au obtinut informatii asupra ultrastucturii hematiei care apare cu suprafata neregulata datorita existentei a numeroase cratere de dimensiuni diferite. Suprafata unui eritocit normal este de aproximativ 140 microni².

Forma eritocitului este aceea de disc biconcav, cu o zona centrala mai subtire decat periferica, forma care faciliteaza saturarea sa cu oxigen, oferind in acelasi timp si o suprafata mai mare schimburilor cu mediul ambiant, plasa sanguina.

Dimensiunile eritocitelor. Diametrul eritrocitelor vii este de 8,6 microni si de 7,7 microni dupa uscare, iar grosimea de 1,9 microni. Variatii de marime neesentiale se observa in sangele normal si in frotiuri defectuoase executate; dimesiunile supra- si subnormale care depasesc 8 microni sunt caracteristice anemiilor, caz in care caz diametrul eritrocitelor depaseste 9 microni se numesc macrocite.

Numarul eritrocitelor variaza in raport cu vaarsta, sexul, cu diferite conditii fiziologice si patologice.

La noul nascut, numarul este crescut peste 6 000 000 pe mmc, numarul scade la 18 luni, apoi este din nou crescut intre 2 si 4 ani, mentinandu-se in jurul a 4 500 000 pe mmc pana la pubertate, la valori egale pentru ambele sexe; dupa aceia, la baieti se remarca cresterea numarului si hematocritului pana la atingerea cifrei barbatului adult, iar la fete se instaleaza variatii in raport cu ciclul menstual.

Homeostazia eritrocitelor este asigurata de un sistem complex, care are trei sectoare:central (eritropoetic, in maduva osoasa rosie), vascular (sanguin, sau circulant), periferic (eritrolitic, de distrugere a eritrocitelor in sistemul reticuhistiocitar tisular). Sectoarele sistemului sunt legate printr-o multitudine de canale si spatii adiacente, care-i confera unitate, iar totalitatea elementelor figurate, medulare si circulante, ale acestui sistem (ale sistemului elementelor seriei rosii) alcatuiesc eritronul cel mai mare viscer al organismului (insumand 4-5 kg), elemetele seriei rosii totalizand 4-8 x 10⁹ celule/kgc, adica 18-138 miliarde de celule, in formare, mature, sau imbatranite, aflate in organele eritroformatoare, torentul sanguin circulant, sau in organele eritropoetice.

Sectorul central, aflat in maduva osoasa rosie, cuprinde elementele tinere ale seriei celulelor rosii, incepand cu celula stem (matca, sau susa) multipotenta si terminand cu ertitrocitul adult. Deci, in  acest compartiment se formeaza eritrocitele adulte, porindu-se de la celulele pluripotente originare, care sufera procese succesive de diferentiere specifica si de maturizare, in urma carora celulele stem isi pierd nucleul si se incarca cu Hb, ajungandu-se astfel la eritrocitele adulte, care -in acest stadiu (de celule adulte) - parasesc maduva osoasa, fiind eliberate in circulatia sanguina. In mod normal, la un individ adult, maduva osoasa hematoformatoare elibereaza in torentul sanguin in fiecare ora 1 x 10¹⁰ eritocite, cu un continut total de aproximativ 0,3 g Hb.

Celulele susa reprezinta o infima fractiune din tesutul hematopoetic, iar trecerea lor de la  celula susa hematopoetica la celulele mature se face in etape succesive, in care intervin fenomene de supravietuire ai de moarte celulara, de proliferare si de diferentiere. Aceste fenomene se afla sub dependenta unor semnale reglatoare complexe, incluzand numeroase citokine, dintre care un numar mare a fost identificat in cursul ultimilor ani. Practic toate citokinele si in special G-CSF si GM-CSF induc cresterea masiva a celulelor susa care constituie hematopoeza.