Rinita alergica

RINITA ALERGICA

Definitie: "Rinita alergica este definita clinic ca o afectiune simptomatica a nasului, indusa de expunerea la alergen si produsa printr-o inflamatie a mucoasei nazale mediata de IgE". ( ARIA, 2001)

Clasificarea rinitelor:

I. In functie de evolutie:

Rinita acuta care poate fi:

infectioasa: virala, bacteriana;

alergica;

traumatica;

prin corpi straini.

Rinita cronica care poate fi:

infectioasa;

alergica;

structurala (deviatie de sept nazal, polipi nasali, etc);

alte cauze.

II. In functie de etiologie:

Rinita alergica

Intermitenta: simptomele dureaza mai putin de 4 zile/saptamana, sau mai putin de 4 saptamani.

Persistenta: simptomele dureaza mai mult de 4 zile/saptamana, sau mai mult de 4 saptamani.

Fiecare din aceste forme poate fi (dupa ARIA):

usoara: in care somnul este nemodificat, activitatile zilnice, sportive nu sunt afectate, activitatea profesionala  si scolara este normala;

moderata-severa: in care apar tulburari de somn, sau tulburari ale activitatii zilnice, sportive, sau perturbari ale activitatii la locul de munca sau a activitatii scolare.

Rinita infectioasa

Rinita structurala

polipi;

deviatie de sept nazal;

hipertrofia cornetelor inferioare;

hipertrofie amigdaliana;

variante anatomice;

atrezie coanala;

corpi straini intranazali.

Rinita asociata cu boli sistemice

hipotiroidism;

diabet zaharat;

sarcina;

sarcoidoza;

granulomatoza Wegener;

rinoscleromatoza;

amiloidoza.

Alte cauze

rinita idiopatica;

NARES R (rinita hipereozinofilica non-alergica);

atrofica;

medicamentoasa;

emotionala;

indusa de iritanti;

indusa de alimente;

tumori nazale benigne/maligne.

Epidemiologie

In tarile dezvoltate din punct de vedere economic se constata o crestere a prevalentei rinitei alergice in ultimii 20 de ani.

Rinita alergica este mai frecventa la tineri, ea inregistrand un peak in jurul varstei de  15-25 ani.

Factorii declansatori ai rinitei alergice:

Pneumoalergenii sunt cei mai frecvent incriminati in rinita alergica: polenuri, mucegaiuri, alergeni domestici;

Fumul de tigara;

Poluarea de tip urban: ozonul, oxizii de azot, dioxidul de sulf;

Medicamentele: aspirina si alte AINS.

Fiziopatologie

Mecanismul implicat in producerea rinitei alergice este cel al hipersensibilitatii de tip I.

Morfopatologie

Rinita alergica se caracterizeaza din punct de vedere macroscopic printr-o mucoasa palida, tumefiata si umeda, iar din punct de vedere microscopic printr-un infiltrat inflamator alcatuit din mai multe celule, cele mai importante fiind: eozinofilele, LT, mastocitele si celulele epiteliale.

Diagnostic

Diagnosticul pozitiv al rinitei alergice se bazeaza pe:

Anamneza care este esentiala pentru un diagnostic corect al rinitei, pentru aprecierea severitatii acesteia si a raspunsului la tratament. Pacientii cu rinita alergica pot prezenta: stranut, rinoree, prurit, obstructie nazala,  diminuarea mirosului, ritm diurn, conjunctivita. Aceste simptome clinice trebuie sa fie prezente de minim 2 ani si sa dureze peste 1 ora/zi, in majoritatea zilelor. Tot anamneza trebuie sa evidentieze un istoric familial sau personal de atopie.

Examinarea nazala (ORL) este obligatorie la pacientii cu rinita alergica perrsistenta.

Teste diagnostice

in vivo si in vitro pentru detectarea moleculelor de IgE libere sau legate de celule;

teste cutanate de hipersensibilitate imediata pentru demonstrarea reactiei alergice IgE mediate;

determinarea IgE alergen specifice;

teste de provocare nazala cu alergeni se utilizeaza intr-o masura mai mica in practica medicala;

eozinofilele din sangele periferic sau /si din secretia nazala;

metodele imagistice: tomografie computerizata, rezonanta magnetica sunt utile pentru diagnosticul diferential sau al complicatiilor, precum si in scop de cerecetare - sunt rar utilizate in practica.

Tratament

Tratamentul rinitei alergice include:

Evitarea alergenului trebuie sa fie o parte integranta a strategiei de tratament. Exista unele reguli generale de reducere a expunerii la diferite alergene.

De exemplu pentru reducerea expunerii la polen:

se poate urmari concentratia in aerul atmosferic pe teletext, la diferite linii telefonice, pe internet;

vacantele se vor petrece in zone cu concentratie de polen mai redusa: (ex la mare, la munte);

locuintele vor fi aerisite numai seara cand concentratia de polen este mai mica;

se vor utiliza sisteme de aer conditionat cu filtre speciale;

se vor purta ochelari de soare.

Pentru reducerea expunerii la acarienii din praful de casa vor fi urmate regulile de mai jos:

se va renunta la obiectele care retin praful (covoare, mochete, bibelouri, carti, etc);

lenjeria de pat va fi spalata saptamanal la temperatiri de peste 60°C;

pernele, plapuma, salteaua vor fi imbracate in materiale impermeabile pentru acarieni.

Tratamentul farmacologic cuprinde urmatoarele clase de medicamente:

Antihistaminice H1 de generatia a II-a, nesedative cu administrare orala: Loratadina (Claritin), Desloratadina (Aerius), Fexofenadina (Telfast, Allegra), Ebastina (Kestine), Cetirizina (Zyrtec), Azelastina (Allergoldil), etc.

Antihistaminice H1 intranazale,

Corticosteroizi intranazali,

Cromone intranazal,

Antileucotriene.

Imunoterapie specifica

subcutanata,

sublinguala,

nazala.

Imunoterapia specifica in rinita alergica:

ITS este eficienta daca se aplica pe cazuri selectionate,

se efectueaza cu vaccinuri standardizate .

Imunoterapia specifica subcutanata se indica la:

pacientii ale caror simptome nu sunt controlate de terapia farmacologica conventionala;

pacientii la care antihistaminicele H1 orale si farmacoterapia intranazala nu controleaza optim simptomele;

bolnavii care nu doresc tratament farmacologic;

pacientii la care tratamentul farmacologic are efecte secundare nedorite,

Imunotarapia specifica cu doze mari intranazale si sublinguale - inghitite:

se indica la pacientii care au dezvoltat efecte secundare sau refuza  imunoterapia subcutanata;

se pot utiliza doze de cel putin 50-100 ori mai mari decat dozele utilizate pentru ITS subcutanata;

indicatiile sunt aceleasi cu ale ITS subcutanata.

Tabelul 7. Efectul terapiei asupra simptomelor rinitei (dupa van Cauwenberge)