Raportul corpului de punte cu creasta edentat

Raportul corpului de punte cu creasta edentat

Corpul de punte cu contact in sa ofera cele mai mari satisfactii din punct de vedere al fizionomiei si fonatiei. Este, dealtfel, singurul corp de punte la care dintii intermediari artificiali au dimensiunea si volumul identic cu cele ale coroanelor dintilor naturali. La toate celelalte corpuri de punte dintii artificial

sunt mai mici decit cei naturali pe care ii inlocuiesc. Cu toate avantajele functionale si de rezistenta sporita, acest tip de contact mixt al corpului de punte cu creasta edentata prezinta o grava deficienta - nu permite, sub nici o forma, curatirea si auto-curatirea. Aceasta se explica prin faptul ca acest corp de punte imbraca ambele versante - muchia crestei edentate pe o zona egala cu suprafata de colet a din­telui inlocuit - iar relatia intre el si mucoasa este de contact intim. Datorita acestei defectiuni, apar leziuni inflamatorii si degenerative cronice.

Indicatii: in zona frontala, la maxilar, numai cind exista o cerinta dictata de profesia pacientului; in zona laterala, cind inaltimea mica a coroanelor dintilor naturali si latimea exagerata a crestei face imposibila realizarea altui tip de con­tact intre corpul de punte si mucoasa crestei. Avantajul acestui tip de contact rezida in confortul pe care il simte pacientul.

Corpul de punte cu contact in semisa. Forma fetei mucozale la acest corp de punte este in_sa_pe versantul vesibular, pina la mijlocul crestei, de unde se rasfringe rotunjit spre ocluzal, limitind astfel un spatiu in forma de pana (triungM). Acest spatiu poate fi curatat. Fata de contactul in sa asigura o mai buna igiena. Are aceleasi indicatii ca si contactul in sa.

Corpul de punte eu contact tangential liniar. Contactul fetei mucozale cu creasta edentata se face pe versantul vestibular la nivelul liniei ce marcheaza coletul dintilor artificiali. Fata mucozala este plana cu directia oblica de sus in jos si dinspre vestibular spre 1/3 ocluzala a fetei palatinale.

Acest corp de punte este realizat in zona laterala maxilara, cind dintii stilpi au coroane inalte si creasta edentata are latime mica sau medie. In celelalte situ­atii, spatiul dintre fata mucozala si creasta ramine ingust, curatirea este anevoioasa.

Corpul de punte cu contact liniar la mandibula. Prezinta trei suprafete si o muchie mucozaia.

Suprafata ocluzala este modelata, cu un relief cuspidat, concordant cu cuspidarea dintilor antagonisti, in asa fel, incit sa se realizeze un angrenaj echili­brat si functional.

Ingustarea este acceptata numai cind distanta intre planul de ocluzie   si creasta alveolara este foarte mica.

Reducerea suprafetei ocluzale se poate realiza spre lingual, deoarece cuspizii linguali sint inactivi, pantele lor linguale nu participa la realizarea angrenajului interarcadic.

Suprafata linguala este modelata usor convex in sens cervico-ocluzal, pentru a favoriza alunecarea fragmentelor alimentare in afara zonelor de retentie si pentru a fi mai usor de curatat de limba si de mijloacele artificiale. Suprafata linguala in sens meziodistal este neteda, fara santuri, intermediarii nu sint nici macar schitati si se obtine o suprafata fara depresiuni, usor de curatat, cu o directie usor convergenta, spre muchia crestei alveolare unde se intalneste cu fata vestibulara.

Suprafata vestibulara in l/3 ocluzala prezinta individualizarea dintilor intermediari, atit cit este vizibil, prin santuri de descarcare. Aceste santuri au o adincime redusa si sint larg deschise astfel in cit sa nu permita retentionarea resturilor alimentare. Restul suprafetei vestibularc in cele doua tremi_cervicale apare fara relief, este modelata usor_convex_in_sens cervico-ocluzal si convergent spre lingual, intilnindu-se cu fata linguala pe muchia crestei.

Muchia mucozala rezulta din unirea suprafetei vestibulare eu cea linguala, urmareste configuratia mijlocului crestei alveolare, fiind neteda si in contact lejer cu ea.

Zonele proximale unde corpul de punte este solidarizat de elementele de agre­gare sunt modelate cu unghiuri, larg deschise.

La puntile din aliaje nobile si seminobile corpul de punte se poate realiza sub forma de caseta si fateta din acrilat, pentru a reduce consumul de material. Fata ocluzala si linguala sint metalice, formeaza peretii casetei. Fateta din acrilat formeaza fata vestibulara. Pentru a evita contactul acrilatului cu mucoasa crestei alveolare se creeaza in zona cervicala, pe toata lungimea corpului de punte o liziera inalta_de 2 mm metal; jonctiunea acrilat metal este plasata vestibulo-cervical.

Corpul de punte  cu contact punctiform. La acest corp punte fata mucozala a fiecarui dinte artificial este redusa la un punct care vine in contact cu mijlocul crestei edentate. Fetele proximale, vestibulara si linguala sunt convergente spre zona cervicala; din aceasta cauza sub punctul de unire cu alt dinte artificial sau cu elementele de agregare, dintele are o forma conica, locul unire cu dintele alaturat este rotunjit pentru a retentiona mai putin alimentele. Acest tip de contact nu asigura o igiena satisfacatoare in situatia unor dinti cu coroane scurte, asociati cu creste edentate inalte. Spatiile interdentare triunghiulare reprezinta zone de retentie greu accesibile pentru autocuratire. Individualizarea dintilor intr-o zona foarte putin vizibila, nu imbunatateste aspectul fizionomic al lucrarii protetice. Este realizat in zona laterala mandibulara.

Corpul de punte fara contact cu creasta edentata (suspendata). Conceperea unei astfel de relatii intre fata mucozala a corpului de punte si creasta edentata porneste de la constatarea ca raporturile in sa, semisa, tangential sau punctiform, descrise mai sub, nu asigura o igiena suficienta. Daca exista un spatiu mare (3-4 mm) intre corpul de punte si creasta, alimentele vor putea intra si iesi usor din acest spatiu. Acest corp de punte are fata ocluzala modelata morfologic individualizat, fetele vestibulara si orala schitate in portiunea (1/3) ocluzala cu santuri de descarcare si de separare, aceste doua fete trec rotunjit spre fata mucozala care este usor convexa, neteda, fara delimitari sau santuri si foarte bine lustruita. Trecerea spre elementele de agregare se face rotunjit, astfel incit din profil are aspectul unui pod (punte). Existenta spatiului de 3-4 mm este obligatorie, un spatiu mai mic nu asigura igiena, iar unul mult mai mare devine neconfortabil pentru pacient. Acest corp de punte este realizat in zona laterala- mandibulara cind dintii stilpi sint inalti sau creasta este atrofiata. In aceste situatii exista o distanta de 7-8 mm de la planul de ocluzie la cresta. Distanta este necesara pentru a obtine spatiul necesar igienic sii o grosime a cor­pului de punte care sa-i asigure rezistenta.