Sistemul sanitar din romania. organizare si functionare

SISTEMUL SANITAR DIN ROMANIA. ORGANIZARE SI FUNCTIONARE

REFORMA IN DOMENIUL SANATATII

Asigurarea sanatatii este obiectivul esential al unui sistem sanitar. Principalele scopuri sunt realizarea unui nivel ridicat de sanatate si distribuirea echitabila a serviciilor de asistenta medicala.

Un sistem sanitar trebuie sa corespunda asteptarilor populatiei, ceea ce implica respectul pentru individ (autonomie si confidentialitate) si orientarea clientului (servicii prompte si calitate a dotarilor).

Sistemul sanitar este definit in World Health Report, drept "toate activitatile al caror scop principal este de a promova, restabili sau mentine sanatatea"[1]. Definitia pune accentul pe importanta activitatii intersectoriale in promovarea sanatatii, insa implica si o problema, deoarece in nici o evaluare a starii de sanatate a populatiei unei tari nu poate fi gasita o cifra relevanta pentru formularea 'toate activitatile'.

In schimb, conform raportului, dat fiind faptul ca sistemul de ingrijire a sanatatii utilizeaza majoritatea resurselor alocate la nivelul intregului sistem sanitar, 'se pierd din vedere foarte putine aspecte daca ne limitam la o definitie restransa, adaptata datelor de care dispunem'

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a stabilit clar responsabilitatea guvernelor fata de propriile sisteme sanitare pe care le coordoneaza si a invocat conceptul de administrare , ceea ce presupune asumarea unui rol mult mai activ in promovarea sanatatii

In al doilea rand, a oferit un cadru conceptual util, care incepe sa evidentieze obiectivele sistemelor sanitare.

In al treilea rand, a pus accentul pe necesitatea elucidarii impactului pe care, indiscutabil, sistemele sanitare il au asupra sanatatii.

Sistemul sanitar din Romania

In 1997, Romania a introdus un nou sistem de asigurari de sanatate prin Legea nr. 145/1997, bazat pe o versiune modificata a modelului Bismarck. In prezent, unele structuri din urmatoarele modele coexista in cadrul sistemului sanitar roman (tinand cont in principal de modalitatea prin care sistemul este finantat):

modelul Semashko - bugetul asigurarilor sociale de stat (trezoreria statului);

modelul Beveridge - principiul rolului de " filtru" (avut de medicii de

familie - alesi, in mod liber, de catre pacienti si finantat prin impozite);

modelul Bismarck - sistemul de asigurari sociale de sanatate (bazat pe prime obligatorii de asigurare, dependente de venituri).

O analiza a sistemelor de sanatate din tarile Europei centrale si de rasarit de dinainte de 1990, evidentiaza unele caracteristici comune, pe are M. Roemer (1993) le-a rezumat astfel:

serviciile de sanatate de aproape toate tipurile erau un drept social al fiecaruia, fara nici o cheltuiala sau cu foarte mici cheltuieli personale;

asigurarea serviciilor de sanatate era responsabilitatea guvernului la diferite nivele ale acestuia;

distribuirea serviciilor preventive si terapeutice era in mod esential integrata, accentul fiind pus pe prevenire;

resursele si serviciile de sanatate erau planificate central ca parte a planului general al intregii ordini economice si sociale;

deciziile finale cu privire la caracteristicile majore ale sistemului national de ingrijire a sanatatii erau luate de autoritatile centrale de sanatate si politice, desi grupurile locale de cetateni aveau posibilitatea de a contribui la formarea politicii de sanatate;

cata vreme resursele erau limitate, prioritatile in sistemul de sanatate erau indreptate in special catre necesitatile muncitorilor din industrie si ale copiilor;

toate partile componente ale sistemului de sanatate erau dirijate si integrate de o autoritate majora - Ministerul Sanatatii si subdiviziunile sale;

practica medicala privata (si activitatile conexe) nu era prohibita, dar constituia subiectul unei reglementari stricte;

intreaga activitate in domeniul sanitar se baza pe principii stiintifice, astfel incat practicile non-stiintifice sau religioase, mistice, nu erau, teoretic, permise;  

nemultumirea cetatenilor in legatura cu:

a) calitatea si accesul la ingrijiie de sanatate si medicamente adecvate;

b) pietele secundare in sectorul sanatatii (platile necontabilizate, 'pe sub masa');

c) lipsa libertatii de a alege medicul;

d) putere de decizie limitata si slaba.

nemultumirea personalului din domeniul sanitar in legatura cu:

a) salarii sub media pe economie;

b) lipsa libertatii medicilor de a fi alesi de pacienti si a remuneratiei calculate in functie de performanta;

c) statutul social modest;

d) putere redusa in crearea politicii de sanatate.

nemultumirea managerilor serviciilor de sanatate datorita subfinantarii

cronice a facilitatilor de sanatate, echipamentului inferior, bugetului de intretinere insuficient, lipsei independentei in functionarea institutiilor de sanatate si lipsei libertatii in stabilirea tarifelor, in contractari, investitii, in reglementarea relatiilor de munca etc.

Aceasta situatie avea la baza diferite cauze:

factori ideologici/politici inerenti filosofiei socialiste: datoria statului de a oferi cetatenilor ingrijiri de sanatate libere si acoperitoare; statul poseda, finanteaza si administreaza facilitatile de sanatate; competitia, initiativa privata, proprietatea privata si fortele de piata nu au valoare in managementul serviciilor de sanatate; sistemul legal nu are legatura cu administrarea si nici cu protectia drepturilor de sanatate individuala si sociala ale cetatenilor.

manageriale: macro-managementul economic si social inerent stilului sovietic (respectiv stilului iugoslav) al guvernelor, monopolul statului/partidului asupra luarii deciziilor, aprovizionarea planificata cu medicamente si materiale in ingrijirile de sanatate, norme si standarde ca instrumente ale planificarii si finantarii facilitatilor de sanatate, absenta unei planificari si finantari a sistemului in functie de analiza starii de sanatate, structura ierarhica a administratiei guvernamentale, medicii sunt angajati ai guvernului, platiti cu salarii sub media celor din industrie.

financiare: lipsa finantarii ofertei libere de ingrijiri de sanatate care sa stimuleze cererea pentru ingrijiri de sanatate; solicitarea de forte mai multe si mai bune de ingrijire libera pe care guvernul sa le investeasca mai mult in noi facilitati de sanatate, sa angajeze mai mult personal in sanatate si sa acopere cheltuielile crescute de sanatate din fondurile de sanatate deja insuficiente; subfinantarea cronica nu furnizeaza echipament si motivatie pentru asistenta de calitate; slaba calitate a ingrijirilor de sanatate alimenteaza cererea de servicii de sanatate calitativ superioare pe piata secundara; lipsa finantelor si finantarea prin norme si standarde nu permite introducerea programelor de sanatate pentru controlul bolilor non-transmisibile, al bolilor profesionale sau, prin modul de viata nesanatos, cauzeaza probleme si deficiente de sanatate.

structurale: furnizarea de ingrijiri primare de sanatate prin facilitati de ingrijire a acesteia impartite pe: varsta, sex, ocupatie, loc de viata sau tip de boala nu permite utilizarea medicilor generalisti de familie in oferirea ingrijirii cuprinzatoare a tuturor membrilor comunitatii si pentru cele mai multe necesitati de sanatate ale populatiei; slaba calitate a serviciilor primare de ingrijire a sanatatii cauzeaza solicitarea nejustificata a specialistilor si spitalelor si reduce timpul acordat tratarii afectiunilor acute sau grave; subsistemele, oferind pe seama guvernului ingrijiri de sanatate superioare elitelor privilegiate, reduc echitatea; separarea dintre facilitatile asistentei primare si policlinicile si spitalele de specialitate nu ofera medicilor posibilitatea de a-si indeplini functiile in conditii tehnice egale.

organizatorice: cetatenii arondati anumitor facilitati de sanatate nu sunt liberi sa aleaga nici facilitatile de sanatate si nici medicii; medicii nu au libertatea de a fi alesi si platiti de pacienti, exceptand situatiile ilegale, pe o piata secundara; lipsa standardelor si a 'ghidurilor de practica medicala' in ingrijirile de sanatate si in acreditarea furnizorilor de ingrijiri de

sanatate nu permite evaluarea si imbunatatirea calitatii activitatilor.

educationale: absenta instruirii practice a medicilor generalisti face dificila imbunatatirea ingrijirilor primare de sanatate; instruirea inadecvata a epi-demiologilor, managerilor in servicii de sanatate, economistilor in sanatate si a celor care fac planificarea in sanatate nu permite un management mai bun al serviciilor de sanatate.

informationale: lipsa informatiei asupra costului resurselor de sanatate, al productivitatii muncii, al impactului economic si social al bolilor, incapacitatii si deceselor evitabile, precum si lipsa evaluarii, nu permit un management eficient al sistemelor de ingrijire a sanatatii.

Sistemele de sanatate contemporane isi dezvolta continuu obiectivele, iar evolutiile de perspectiva cum ar fi: cresterea nevoilor de sanatate ale populatiei, progresul tehnologiilor medicale, cresterea cheltuielilor de sanatate si amplificarea presiunilor politice pentru mai multa securitate sociala vor forta factorii de decizie ai politicilor de sanatate sa caute obtinerea de beneficii maxime cu minim de efort si cheltuieli. Pentru aceasta este necesara imbunatatirea sistemelor de sanatate.

Sistemele nationale de sanatate sunt organizatii sociale complexe, in continua dezvoltare, ce produc servicii de sanatate. Centrele de putere in cadrul sistemelor nationale de sanatate au diverse functii, interese si asteptari si detin un anumit tip de putere. Sistemele de sanatate sunt instabile deoarece sunt influentate de numerosi factori externi, precum si de comportamentul centrelor de putere cu diverse interese si cerinte.

Schimbarile din sistemele nationale de sanatate pot fi inerente, benefice sau daunatoare datorita efectelor produse, depinzand de interesele, conceptele si abilitatea manageriala a factorilor de decizie.

Interventiile utile, benefice, facute in organizarea si structura sistemului national de sanatate, au in vedere urmatoarele OBIECTIVE:

implementarea de programe noi pentru imbunatatirea starii de sanatate a populatiei si/sau pentru ajustarea volumului si tipului serviciilor de sanatate in functie de schimbarile demografice si epidemiologice;

introducerea unor tehnologii medicale imbunatatite;

adaptarea productiei de servicii de sanatate la schimbarile in structura cererii si ofertei resurselor de sanatate;

imbunatatirea justitiei sociale si facilitarea accesului cetatenilor la ingrijirile de sanatate;

eliminarea factorilor ce influenteaza functionarea buna a serviciilor de sanatate;

transformarea sistemului de sanatate in vederea implementarii obiectivelor politicii nationale de sanatate.

FUNCTIILE sistemelor nationale de sanatate

O comisie de experti OMS (1988) a identificat 28 de functii ce exista virtual in orice sistem national de sanatate. Acestea pot fi grupate in urmatoarele categorii:

Productia resurselor de sanatate

pregatirea fortei de munca, a personalului din sanatate;

organizarea facilitatilor serviciilor din domeniul sanatatii;

productia farmaceutica: sustinere, asigurare si distributie;

productia de materiale si aparatura medicala;

cercetare stiintifica si tehnologica.

Asigurarea serviciilor de sanatate

servicii de sanatate (igiena mediului);

servicii preventive si de promovare a sanatatii la nivel individual;

asistenta medicala primara;

asistenta medicala secundara;

asistenta medicala tertiara;

asistenta medicala la nivel individual, in cadrul populatiilor cu nevoi

speciale;

asistenta medicala pentru indivizii cu probleme speciale de sanatate;

organizarea ingrijirilor personale de sanatate.

Realizarea mecanismelor de sustinere economica

mobilizarea resurselor financiare;

alocarea fondurilor pentru sanatate.

Managementul activitatii

managementul problemelor de sanatate;

formularea si planificarea politicilor de sanatate;

fluxul informational;

coordonarea in interiorul sistemului de sanatate;

coordonarea cu sistemele sociale si economice;

implicarea comunitatilor;

reglarea resurselor umane;

reglarea resurselor materiale;

reglarea serviciilor de sanatate;

cooperarea internationala.

Posibilitatea de management a unui sistem national de sanatate poate fi apreciata prin capacitatea acestuia de a produce servicii de sanatate in concordanta cu strategiile si obiectivele nationale de sanatate si de a atinge un nivel optim de eficacitate, eficienta si echitate in utilizarea resurselor disponibile de sanatate.

Politica nationala de sanatate a fost definita de OMS (1979) ca o expresie a obiectivelor de imbunatatire a sanatatii, prioritatile acestor obiective si principalele directii de realizare a acestora. O strategie nationala, care are la baza politica nationala de sanatate, include principalele directii de actiune in toate sectoarele ce concura la materializarea politicii propuse. Un plan national de actiune este un plan global si intersectorial, bine definit, pentru a atinge obiectivele nationale de sanatate prin implementarea strategiei propuse; planul indica ceea ce trebuie facut, cine trebuie sa faca, in cat timp si cu ce resurse.

Performantele unui sistem national de sanatate pot fi apreciate/judecate, prin:

eficacitate/efecte asupra starii de sanatate a populatiei ('efecte'/'impact');

eficienta (mai ales economica si calitativa) in producerea si distributia serviciilor de sanatate;

echitatea (justitia sociala) in ingrijirile de sanatate;

exercitarea influentei asupra sistemului de catre populatie/pacienti si alte centre de putere.

Scopul evaluarii in procesele manageriale din cadrul strategiei nationale de sanatate este de a imbunatati programele de sanatate si structurile ce le sustin, de a dirija alocarea resurselor pentru programele in derulare si de perspective; in aprecierea oricarei evaluari trebuie sa se tina cont de urmatoarele criterii:

relevanta;

caracter adecvat;

progres;

eficienta;

eficacitate;

impact.

Obiectivele generale ale strategiei de sanatate in perioada de tranzitie, incepand cu anul 1992, au fost:

Realizarea studiilor necesare fundamentarii reformei sistemului de

sanatate si finalizarea strategiei nationale de asigurare a sanatatii.

Oprirea deteriorarii, mentinerea ei, in masura posibilului, ameliorarea

starii de sanatate ilustrata prin indicatorii sintetici ai sperantei de viata la nastere, mortalitatii feto-infantile, juvenile si materne.

Mentinerea functionarii sistemului de sanatate si asigurarea asistentei

medicale curente in conditii de austeritate bugetara, cu imbunatatirea afluxului de mij­loace catre unitatile de asistenta primara.

Promovarea sanatatii si prevenirea bolilor sa constituie orientarile

dominante in activitatea intregului sistem si, in special, a serviciilor medicale primare si a centrelor de medicina preventiva.

Imbunatatirea ingrijirilor primare de sanatate, mai ales in mediul rural,

prin echilibrarea asigurarii cu medici si ameliorarea nivelului profesional si. tehnologic al asistentei de medicina generala.

Imbunatatirea calitatii si promptitudinii in acordarea asistentei de

urgenta: prim ajutor, asistenta medicala calificata, transport si asistenta de specialitate.

Elaborarea de proiecte speciale, integrate intr-un program de ansamblu la

nivelul judetelor, care sa tina seama de problemele specifice de sanatate ale populatiei.

Probleme considerate prioritare de sanatate pe plan national:

prevenirea si controlul bolilor transmisibile;

ocrotirea sanatatii mamei, copilului si tineretului;

realizarea programului de planificare familiala;

prevenirea si combaterea bolilor care genereaza 50% din anii potentiali de viata pierduti precum si incapacitati severe.

Ocrotirea medico-sociala diferentiata a grupelor de populatie vulnerabile

sau defavorizate datorita riscului crescut de imbolnavire, incapacitate, handicapare sau deces (copii, someri, batrani, persoane singure, familii dezorganizate sau incomplete).

Asigurarea populatiei si a unitatilor sanitare cu medicamente esentiale, cu

prioritate a celor necesare asistentei de urgenta si tratamentului bolilor frecvente si grave.

Atragerea de mijloace materiale si finantare suplimentara din surse locale.

Utilizarea cat mai judicioasa a resurselor 'rare' sau 'scumpe' de care

dispune sistemul de sanatate prin:

elaborarea unor criterii obiective de alocare a resurselor financiare si

umane in vederea reducerii dezechilibrelor teritoriale existente si cresterii gradului de transparenta;

utilizarea rationala a asistentei spitalicesti;

dezvoltarea ingrijirilor medicale extraspitalicesti;

folosirea efectiva a unor scheme unice de personal, pentru asistenta de

specialitate ambulatorie si spitaliceasca;

cresterea eficientei interne a sistemului de servicii considerat ca un intreg;

adaptarea unor sisteme noi de organizare si control a costurilor cum ar fi

sistemul DRG, organizatiile de tip HMO, bugetele globale prospective etc.

Realizarea tuturor activitatilor prevazute in Proiectul de Reabilitare a

Sanatatii convenit cu Banca Mondiala.

Abilitarea Institutului National pentru Servicii de Sanatate si Conducere

pentru stimularea, ghidarea si evaluarea initiativelor judetene in experimentarea unor forme noi de finantare si organizare a serviciilor de sanatate.

Reforma serviciilor de sanatate din Romania

Consideratii generale privind accelerarea reformei - traditie si schimbare

Reforma trebuie inteleasa ca un proces si in consecinta este necesar sa existe o viziune clara a directiei schimbarilor de esenta, a obiectivelor urmarite si a impactului pe termen lung asupra starii de sanatate (D. Enachescu, C. Vladescu, Cornelia Tesliuc). Este insa la fel de important ca guvernul si populatia sa aiba convingerea ca procesul a demarat, ca el evolueaza in directia dorita, ca este monitorizat cu exigenta si ajustat atunci cand este nevoie. Tranzitia sistemului de la o stare la alta trebuie considerata a fi in acelasi timp o etapa si un scop.

Reforma serviciilor de sanatate, cresterea eficientei sale interne si a impactului asupra starii de sanatate reprezinta un proces continuu de invatare din experienta.

Principalele OBIECTIVE ale strategiei de reforma sunt deci:

elaborarea unui cadru legislativ unitar care sa permita schimbarile esentiale propuse pentru sistemul de sanatate in integralitatea sa. Este vorba aici pe de-o parte de a modifica textele deja existente si care nu se conformeaza obiectivelor si principiilor enuntate anterior, precum si de elaborarea unui nou pachet de legi;

modificarea si diversificarea mecanismelor generatoare de resurse financiare; aceasta presupune reguli care sa permita atragerea de fonduri suplimentare, ameliorarea transparentei deciziei in repartizarea fondurilor la nivel intersectorial si intrasectorial si stimularea sectorului privat.

separarea platitorilor de furnizorii de servicii prin introducerea de contracte , care sa stipuleze modalitatile de plata dupa criterii de eficienta si calitate a actului medical, indiferent de statutul public sau privat al furnizorului; pentru Romania, mijlocul esential de utilizat pentru aceste doua ultime obiective il reprezinta asigurarile de sanatate.

modificarea echilibrului intre componentele extraspitalicesti si intraspitalicesti ale serviciilor de sanatate in favoarea dezvoltarii asistentei ambulatorii si mai ales a asistentei medicale primare .

trecerea la o reforma institutionala a organizatiilor sanitare, stabilindu-se rolurile si relatiile dintre autoritatile sanitare centrale, locale, asociatiile profesionale, institutiile finantatoare si reprezentantii populatiei.

Continuarea procesului de reforma din anul 1997 s-a bazat pe aceleasi principale obiective; chiar daca acestea s-au regasit printre optiunile guvernelor anterioare, orientarea politica actuala doreste sa le faca operationale , aceasta fiind problema fundamentala a schimbarii.

De aceea, "Cartea Alba a preluarii guvernarii, decembrie 2000 in domeniul sanatatii" este o analiza detaliata a domeniului ocrotirii sanatatii in Romania, bazata pe date statistice de ultima ora la nivel national si international, cu referiri pertinente la reforma sistemului sanitar, resursele umane, financiare, unitati sanitare si dotarile cu aparatura medicala, situatia medicamentului si a unitatilor farmaceutice, programele nationale de sanatate, programul national de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana pentru sanatate, proiectul de reabilitare a sistemului sanitar RO-3409 finantat prin Banca Mondiala, situatia sistemului informational, cat si trecerea in revista a principalelor acte normative initiate de Ministerul Sanatatii in perioada 1996-2000. Potrivit acesteia Romania trebuie sa revizuiasca rapid modul de abordare a ocrotirii sanatatii, sa identifice nevoile reale de servicii medicale si sa elaboreze programe de actiune pe termen scurt, mediu si lung, bazate pe resursele disponibile, dar si pe intelegerea ca nu mai putem cheltui ineficient, ca nu ne putem permite inca o protectie sociala asemanatoare tarilor dezvoltate, dar ca trebuie asigurate conditiile decente de accesibilitate, acceptabilitate si echitate la serviciile medicale de baza .

Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atat a marilor distribuitori (en gros), cat si a farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992. Prin lipsa organismelor de reprezentare patronale, cat si lipsa unui sistem eficient de control al preturilor din partea statului, s-a ajuns ca produsele farmaceutice din import sa fie mai scumpe decat in multe tari vecine si mult mai scumpe decat in tarile de origine. 

Prin infiintarea Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM) si emiterea Ordonantei Guvernului nr. 125/1998 s-a realizat separarea politicii medicamentului (pe care o face Ministerul Sanatatii Publice) de activitatea profesional stiintifica privind produsele farmaceutice, care este realizata de ANM, precum si armonizarea cu normele europene si o stabilitate relativa in sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinta favorabila a fost si cresterea investitiilor straine in producerea medicamentelor si a produselor biologice.

TITLUL II
Programele nationale de sanatate

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Art. 45. - (1) Programele nationale de sanatate reprezinta un ansamblu de actiuni organizate in scopul prevenirii si controlului bolilor cu impact major asupra starii de sanatate a populatiei.

(2) Ministerul Sanatatii Publice asigura proiectarea si coordonarea realizarii programelor nationale de sanatate, in acord cu politicile si strategiile nationale de sanatate.

(3) Autoritatile de sanatate publica din ministerele cu retea sanitara proprie coordoneaza realizarea programelor de sanatate specifice ministerului, cu impact asupra sanatatii, in concordanta cu strategia Ministerului Sanatatii Publice.

Art. 46. - Elaborarea programelor nationale de sanatate are la baza urmatoarele obiective:

a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sanatate, in conformitate cu Strategia nationala de sanatate a Ministerului Sanatatii Publice;

b) utilizarea eficienta a resurselor alocate pentru indeplinirea obiectivelor si indicatorilor aprobati;

c) fundamentarea programelor pe nevoile populatiei, evidentiate din date obiective;

d) asigurarea concordantei cu politicile, strategiile si recomandarile institutiilor si organizatiilor internationale in domeniu.

Art. 47. - (1) Pentru proiectarea si realizarea programelor nationale de sanatate se infiinteaza Agentia Nationala pentru Programe de Sanatate, care functioneaza in structura Ministerului Sanatatii Publice, cu rang de directie.

(2) Pentru realizarea atributiilor, Agentia Nationala pentru Programe de Sanatate colaboreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, precum si cu alte institutii si organizatii guvernamentale si neguvernamentale.

Art. 48. - Programele nationale de sanatate, respectiv subprogramele de sanatate, se aproba anual prin ordin comun al ministrului sanatatii publice si al presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. In ordin sunt precizate obiectivele, activitatile, indicatorii specifici, unitatile sanitare prin care se deruleaza programele si subprogramele nationale de sanatate, precum si normele metodologice de organizare, finantare si monitorizare a acestora.

Art. 49. - Programele nationale de sanatate se deruleaza prin unitati de specialitate selectate pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sanatatii publice.

CAPITOLUL II
Atributii in realizarea programelor nationale de sanatate

Art. 50. - Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate, asigura coordonarea tuturor programelor nationale de sanatate prin indeplinirea urmatoarelor atributii:

a) aproba domeniile prioritare de actiune si strategia programelor nationale de sanatate pe termen scurt, mediu si lung;

b) aproba obiectivele anuale ale programelor nationale de sanatate si ale subprogramelor de sanatate;

c) aproba structura programelor nationale de sanatate si a subprogramelor de sanatate;

d) aproba necesarul de resurse financiare pentru realizarea programelor nationale de sanatate si a subprogramelor de sanatate;

e) aproba normele tehnice de implementare a programelor nationale de sanatate;

f) stabileste programele nationale de sanatate si subprogramele de sanatate pentru care se organizeaza licitatii la nivel national si raspunde de organizarea acestora.

Art. 51. - Agentia Nationala pentru Programe de Sanatate are urmatoarele atributii:

a) propune spre aprobare ministrului sanatatii publice domeniile prioritare de actiune in structurarea programelor nationale de sanatate, pe baza evaluarii nevoilor reale ale populatiei si a problemelor de sanatate identificate;

b) elaboreaza si propune spre aprobare ministrului sanatatii publice strategia programelor nationale de sanatate, de organizare si desfasurare a acestora;

c) elaboreaza structura programelor si subprogramelor de sanatate, in colaborare cu directiile de specialitate din Ministerul Sanatatii Publice si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate;

d) fundamenteaza necesarul de resurse financiare in raport cu obiectivele si activitatile cuprinse in programele de sanatate;

e) elaboreaza si propune spre aprobare ministrului sanatatii publice norme tehnice de implementare si evaluare a programelor nationale de sanatate;

f) evalueaza trimestrial si anual realizarea obiectivelor programelor nationale de sanatate si face propuneri pentru imbunatatirea acestora in scopul indeplinirii obiectivelor aprobate.

Art. 52. - Casa Nationala de Asigurari de Sanatate asigura organizarea si monitorizarea programelor nationale de sanatate cu scop curativ finantate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, avand urmatoarele atributii:

a) implementeaza programele nationale de sanatate cu scop curativ finantate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, conform strategiei aprobate de Ministerul Sanatatii Publice;

b) raspunde de asigurarea, urmarirea si controlul fondurilor alocate pentru derularea programelor si subprogramelor de sanatate cu scop curativ, precum si de monitorizarea, controlul si analiza indicatorilor fizici si de eficienta, prin intermediul caselor de asigurari de sanatate judetene;

c) transmite Agentiei Nationale pentru Programe de Sanatate, trimestrial, anual si ori de cate ori este nevoie, analiza modului in care au fost derulate programele nationale de sanatate cu scop curativ finantate din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.

Art. 53. - (1) Programele nationale de sanatate sunt implementate si coordonate la nivel national de Agentia Nationala pentru Programe de Sanatate.

(2) Coordonatorii regionali si locali din cadrul institutelor si centrelor de sanatate publica, respectiv din cadrul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, asigura implementarea si monitorizarea programelor nationale de sanatate la nivel regional, respectiv local.

CAPITOLUL III
Finantarea programelor nationale de sanatate

Art. 54. - (1) Finantarea programelor nationale de sanatate se realizeaza cu fonduri de la bugetul de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, precum si din alte surse, inclusiv din donatii si sponsorizari, in conditiile legii.

(2) Sumele alocate programelor nationale de sanatate sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat.

Art. 55. - (1) Sumele alocate pentru programele nationale de sanatate, respectiv pentru subprograme, sunt cuprinse in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor sanitare prin care acestea se deruleaza si se utilizeaza potrivit destinatiilor stabilite.

(2) Sumele mentionate la alin. (1) vor fi publicate pe site-ul Ministerului Sanatatii Publice impreuna cu bugetul de venituri si cheltuieli si executia acestuia.

Art. 56. - Unitatile care deruleaza programele nationale de sanatate, respectiv subprograme, au obligatia utilizarii fondurilor in limita bugetului alocat si potrivit destinatiei specificate, cu respectarea dispozitiilor legale, precum si obligatia gestionarii eficiente a mijloacelor materiale si banesti si a organizarii evidentei contabile a cheltuielilor pentru fiecare subprogram si pe subdiviziunile clasificatiei bugetare, atat pentru bugetul aprobat, cat si in executie.

Art. 57. - Ministerul Sanatatii Publice, respectiv Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, asigura fondurile pentru finantarea programelor nationale de sanatate, respectiv a subprogramelor, pe baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari si tertiari, care vor solicita finantarea in functie de realizarea indicatorilor.

CAPITOLUL IV
Dispozitii finale

Art. 58. - In termen de 3 zile de la intrarea in vigoare a prezentului titlu, se aproba Regulamentul de organizare si functionare a Agentiei Nationale pentru Programe de Sanatate, prin ordin al ministrului sanatatii publice.

Sanatatea publica este un obiectiv de interes social major si reprezinta starea de sanatate a populatiei in raport cu determinantii starii de sanatate. Determinantii starii de sanatate sunt:

socio-economici,

biologici,

de mediu,

stil de viata,

asigurarea cu servicii de sanatate,

calitatea si accesibilitatea serviciilor de sanatate.

Asistenta de sanatate publica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea protejarii si promovarii sanatatii populatiei, care se realizeaza prin ansamblul masurilor politico-legislative, al programelor si strategiilor adresate determinantilor starii de sanatate, precum si prin organizarea institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare. Asistenta de sanatate publica este o componenta a sistemului de sanatate publica, este coordonata de catre Ministerul Sanatatii Publice si se realizeaza prin toate tipurile de unitati sanitare de stat sau private, constituite si organizate conform legii.

Asistenta de sanatate publica este garantata de stat si finantata de la:

bugetul de stat,

bugetele locale,

bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate

din alte surse, dupa caz, potrivit legii.

Scopul asistentei de sanatate publica il constituie promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor si imbunatatirea calitatii vietii.

Promovarea sanatatii reprezinta procesul care ofera individului si colectivitatilor posibilitatea de a-si controla si imbunatati sanatatea sub raport fizic, psihic si social si de a contribui la reducerea inechitatilor in sanatate.

Strategia sistemului sanatatii publice urmareste asigurarea sanatatii populatiei in cadrul unor comunitati sanatoase.

Supravegherea sanatatii publice este activitatea de colectare sistematica si continua, analiza, interpretarea si diseminarea datelor privind starea de sanatate a populatiei, bolile transmisibile si netransmisibile, pe baza carora sunt identificate prioritatile de sanatate publica si sunt instituite masurile de prevenire si control.

Prin estimarea gradului in care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viata si de munca si la cei rezultati din stilul de viata individual si comunitar influenteaza starea de sanatate a populatiei, se realizeaza evaluarea riscurilor pentru sanatate

Protectia sanatatii publice constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice.

e) inspectia sanitara - exercitarea controlului aplicarii prevederilor legale de sanatate publica;

f) principiul precautiei - instrumentul prin care autoritatea de sanatate publica decide si intervine in situatii in care se apreciaza ca exista un potential risc pentru sanatatea populatiei, in conditiile unei argumentatii stiintifice insuficiente.

Art. 5. - Functiile principale ale asistentei de sanatate publica vizeaza:

a) dezvoltarea politicilor, strategiilor si programelor vizand asigurarea sanatatii publice;

b) monitorizarea si analiza starii de sanatate a populatiei;

c) planificarea in sanatatea publica;

d) supravegherea epidemiologica, prevenirea si controlul bolilor;

e) managementul si marketingul strategic al serviciilor de sanatate publica;

f) reglementarea domeniului sanatatii publice, aplicarea si controlul aplicarii acestei reglementari;

g) asigurarea calitatii serviciilor de sanatate publica;

h) cercetarea-dezvoltarea si implementarea de solutii inovatoare pentru sanatatea publica;

i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea starii de alerta epidemiologica;

j) protejarea populatiei impotriva riscurilor din mediu;

k) informarea, educarea si comunicarea pentru promovarea sanatatii;

l) mobilizarea partenerilor comunitari in identificarea si rezolvarea problemelor de sanatate;

m) evaluarea calitatii, eficacitatii, eficientei si accesului la serviciile medicale;

n) dezvoltarea si planificarea resurselor umane si dezvoltarea institutionala pentru sanatate publica;

o) integrarea prioritatilor de sanatate publica in politicile si strategiile sectoriale de dezvoltare durabila;

p) asigurarea capacitatilor de raspuns la dezastre sau la amenintarile la adresa vietii si sanatatii populatiei, inclusiv prin introducerea de restrictii de circulatie a persoanelor si bunurilor.

Art. 6. - Principalele domenii de interventie in domeniul asistentei de sanatate publica sunt urmatoarele:

a) prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si netransmisibile, care se realizeaza prin:

o             asigurarea imunizarilor;

o             controlul epidemiilor;

o             supravegherea bolilor;

o             supravegherea factorilor de risc comportamentali;

o                          prevenirea accidentelor;

b) Monitorizarea starii de sanatate este realizata prin monitorizarea indicatorilor si determinantilor starii de sanatate, precum si prin monitorizarea eficacitatii si eficientei activitatilor din domeniu. Monitorizarea starii de sanatate se realizeaza si prin evaluarea nevoilor populatiei privind serviciile de sanatate publica;

c) promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate concretizata prin:

o       campanii de informare-educare-comunicare;

o       programe de educatie pentru sanatate si promovare a sanatatii in comunitati;

o       dezvoltarea si implicarea comunitatilor locale;

o       pledoaria pentru sanatatea publica;

d) Prin definirea standardelor de sanatate ocupationala si prin controlul aplicarii reglementarilor sanatatii in munca se realizeaza sanatatea ocupationala;

e) sanatatea in relatie cu mediul prin:

o       monitorizarea factorilor de mediu in relatie cu sanatatea;

o       reglementarea calitatii principalilor factori de mediu;

o       stabilirea normelor de igiena si sanatate publica comunitare;

o       controlul aplicarii reglementarilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;

f) reglementarea primara si secundara in domeniul sanatatii publice prin:

elaborarea, revizuirea, adaptarea si implementarea legislatiei din domeniul sanatatii publice;

reglementarea circulatiei bunurilor si serviciilor cu potential impact asupra sanatatii publice;

g) managementul sanatatii publice se bazeaza pe:

o       managementul politicilor, planificarii si dezvoltarii sistemului de sanatate publica;

o       formularea si implementarea politicilor de sanatate publica pe baze stiintifice;

o       cercetarea in domeniul sanatatii publice si al sistemelor de sanatate;

o       colaborarea si cooperarea internationala in domeniul sanatatii publice

h) servicii de sanatate publica specifice sunt:

o       servicii de sanatate scolara;

o       servicii de urgenta in caz de dezastre si calamitati;

o       servicii de laborator in domeniul sanatatii publice;

o       servicii de planificare familiala;

o       servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;

o       servicii prenatale si postnatale;

o       servicii de consiliere in domeniul sanatatii publice;

o       servicii de sanatate publica in transporturi.

Art. 7. - Principiile care stau la baza asistentei de sanatate publica si care au fundamentul juridic in art. 7 Titlul I din Legea nr. 95/2006, sunt urmatoarele:

a) responsabilitatea societatii pentru sanatatea publica;

b) focalizarea pe grupurile populationale si prevenirea primara;

c) preocuparea pentru determinantii starii de sanatate: sociali, de mediu, comportamentali si servicii de sanatate;

d) abordarea multidisciplinara si intersectoriala;

e) parteneriat activ cu populatia si cu autoritatile publice centrale si locale;

f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi stiintifice existente la momentul respectiv (sanatate publica bazata pe dovezi);

g) in conditii specifice, decizii fundamentate conform principiului precautiei;

h) descentralizarea sistemului de sanatate publica;

i) existenta unui sistem informational si informatic integrat pentru managementul sanatatii publice.

Art. 8. - Modalitatile de implementare a principiilor de sanatate publica sunt:

a) activitatea de reglementare in domeniile sanatatii publice;

b) activitatea de inspectie;

c) activitatile desfasurate in cadrul programelor de sanatate publica;

d) avizarea/autorizarea/notificarea activitatilor si produselor cu impact asupra sanatatii populatiei;

e) evaluarea impactului asupra sanatatii in relatie cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sanatatii populatiei.

Programele nationale de sanatate reprezinta cadrul implementarii obiectivelor politicii si strategiei sanatatii publice de catre Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala a domeniului de sanatate publica.

(2) Programele nationale de sanatate se adreseaza populatiei si sunt orientate catre promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirilor si prelungirea vietii de buna calitate.

(3) Programele nationale de sanatate publica se adreseaza domeniilor de interventie ale sanatatii publice si raspund prioritatilor nationale identificate.

(4) Programele nationale de sanatate sunt finantate de la bugetul de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, din fonduri externe rambursabile si nerambursabile, din venituri proprii, donatii si sponsorizari, precum si din alte surse, potrivit legii.

(5) Programele nationale de sanatate sunt organizate, monitorizate si supuse controlului Ministerului

Art. 10. - (1) Autoritatea centrala in domeniul sanatatii publice elaboreaza proiecte de acte normative in domeniul sanatatii publice si avizeaza reglementari ale altor ministere si institutii referitoare la activitati cu impact asupra sanatatii publice.

(2) Principalele domenii pentru care autoritatea centrala de sanatate publica elaboreaza sau participa la elaborarea, dupa caz, a unor proiecte de acte normative sunt:

a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabila si de imbaiere, aerul ambiant si interior, zgomot, locuinta si habitat, substante chimice, produse cosmetice, radiatii ionizante, vectori, deseuri etc.;

b) monitorizarea starii de sanatate;

c) promovarea sanatatii;

d) calitatea alimentului;

e) calitatea unitatilor si serviciilor turistice;

f) calitatea mediului de munca si sanatatea in munca;

g) colectivitatile de copii si tineri;

h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sanatatii populatiei;

i) asigurarea conditiilor de igiena in unitati sanitare;

j) servicii de laborator;

k) planificare familiala;

l) siguranta transfuziei sanguine;

m) norme privind alte domenii ale sanatatii publice;

n) prevenirea consumului ilegal de droguri.

(3) Ministerul Sanatatii Publice, prin aparatul propriu si prin autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si ale ministerelor si institutiilor cu retea sanitara proprie, verifica respectarea reglementarilor in domeniul sanatatii publice, iar in caz de nereguli sau neconformitate, aplica masuri conform legii.

Autoritatile sistemului de sanatate publica

Art. 11. - Ministerul Sanatatii Publice este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, cu sediul in municipiul Bucuresti, str. Cristian Popisteanu nr. 1-3, sectorul 1.

Art. 12. - Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sanatatii Publice, cu personalitate juridica, reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local. In mod similar se pot organiza autoritati de sanatate publica in cadrul ministerelor care colaboreaza cu unitatile deconcentrate ale Ministerului Sanatatii Publice.

Art. 13. - (1) Institutele sau centrele de sanatate publica sunt institutii publice regionale sau nationale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Sanatatii Publice, si care coordoneaza tehnic si metodologic activitatea de specialitate in domeniul fundamentarii, elaborarii si implementarii strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, controlul bolilor transmisibile si netransmisibile si a politicilor de sanatate publica din domeniile specifice, la nivel national si/sau regional.

(2) Institutele nationale de cercetare-dezvoltare in domeniile sanatatii publice sunt institutii publice cu personalitate juridica, in coordonarea Ministerului Sanatatii Publice.

Art. 14. - Se infiinteaza Centrul national pentru organizarea si asigurarea sistemului informational si informatic in domeniul sanatatii, institutie publica de specialitate, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Sanatatii Publice.

Art. 15. - (1) Ministerul Sanatatii Publice stabileste, prin ordine ale ministrului sanatatii publice, si alte institutii aflate in coordonarea sau in subordonarea sa pentru a desfasura activitati de sanatate publica la nivel regional si local.

(2) Prin hotarare a Guvernului se stabilesc si alte institutii care sa desfasoare activitati de sanatate publica la nivel national.

Art. 16. - Ministerul Sanatatii Publice, ca autoritate centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, are urmatoarele atributii si responsabilitati:

a) asigura fundamentarea, elaborarea si implementarea politicii nationale de sanatate publica;

b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul natural, alimentul, conditiile de viata si de munca si pentru promovarea sanatatii publice;

c) elaboreaza si avizeaza reglementari privind organizarea si functionarea serviciilor de asistenta medicala si de sanatate publica;

d) autorizeaza si controleaza conditiile de functionare a furnizorilor de servicii medicale prin autoritatile locale de sanatate publica;

e) stabileste prioritatile nationale de sanatate publica, elaboreaza programele nationale de sanatate publica finantate de la bugetul de stat, coordoneaza si monitorizeaza implementarea acestora;

f) elaboreaza normele privind infiintarea, organizarea si functionarea unitatilor de distributie a medicamentelor, autorizeaza si controleaza activitatea si conditiile de functionare a acestora;

g) autorizeaza si controleaza conditiile de functionare a farmaciilor de stat si private si, respectiv, avizeaza Nomenclatorul medicamentelor si produselor biologice de uz uman, in conditiile legii;

h) elaboreaza impreuna cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, denumita in continuare CNAS, cu consultarea Colegiului Farmacistilor din Romania, lista medicamentelor de care beneficiaza asiguratii, cu sau fara contributie personala;

i) elaboreaza normele de organizare si functionare a unitatilor care asigura asistenta de sanatate publica, autorizeaza si controleaza activitatea institutiilor de sanatate publica si asigura finantarea unitatilor din subordine;

j) asigura controlul calitatii serviciilor medicale prin autoritatile locale de sanatate publica;

k) evalueaza periodic indicatorii starii de sanatate a populatiei si ai programelor de sanatate publica, indicatorii de performanta ai unitatilor sanitare si prezinta informari periodice Guvernului;

l) stabileste care sunt institutiile sau organismele care pot fi delegate pentru realizarea de atributii si responsabilitati specifice in domeniul sanatatii publice, pe baza de selectie de oferta si recomandare profesionala;

m) stabileste sau avizeaza liste de substante ori produse destinate sau folosite pentru uz uman si controleaza respectarea conditiilor legale prin care produsele pot fi oferite spre consum sau folosinta populatiei;

n) avizeaza codurile deontologice profesionale si ghidurile de practica in domeniul sanatatii publice;

o) reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din domeniul sanatatii publice;

p) organizeaza si coordoneaza sistemul national de supraveghere si control al bolilor;

q) organizeaza si coordoneaza reteaua nationala de promovare a sanatatii, in scopul adoptarii de catre populatie a comportamentelor favorabile sanatatii;

r) avizeaza si controleaza activitatea de supraveghere a starii de sanatate a personalului expus profesional;

s) participa la activitatile de promovare si protectie a sanatatii familiilor si categoriilor de populatie defavorizate;

t) participa la activitatile de protectie familiala, planificare familiala si protectia copilului;

u) organizeaza si coordoneaza activitatea de inspectie sanitara de stat;

v) organizeaza si coordoneaza Sistemul national informational si informatic privind sanatatea publica;

w) organizeaza si coordoneaza implementarea unor activitati de protectie a mediului, conform reglementarilor legale.

Art. 17. - (1) Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridica, subordonate Ministerului Sanatatii Publice, care pun in aplicare politica si programele nationale de sanatate publica pe plan local, identifica problemele locale prioritare de sanatate publica, elaboreaza si implementeaza actiuni locale de sanatate publica.

(2) In scopul indeplinirii acestor obiective, autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti au, in principal, urmatoarele atributii:

a) controleaza si evalueaza modul de asigurare a asistentei medicale curative si profilactice;

b) controleaza aplicarea normelor de functionare a unitatilor medicale si farmaceutice, indiferent de forma de organizare, si aplica masuri in caz de neconformitate;

c) urmaresc aplicarea criteriilor de control al calitatii serviciilor medicale;

d) coordoneaza si controleaza asistenta gravidei, lauzei si nou-nascutului;

e) evalueaza resursele umane de la nivelul asistentei medicale in relatie cu nevoile comunitare identificate prin actiuni specifice;

f) participa activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sanatate publica si a populatiei;

g) organizeaza actiuni de prevenire a imbolnavirilor si de promovare a sanatatii;

h) organizeaza activitatile preventive in teritoriul judetului si, respectiv, al municipiului Bucuresti;

i) colecteaza si inregistreaza date privind sanatatea populatiei, utilizand informatiile in scopul identificarii problemelor de sanatate ale acesteia;

j) identifica posibilele probleme de sanatate publica sau amenintari la adresa sanatatii unei comunitati;

k) intervin in rezolvarea problemelor de sanatate publica aparute in randul persoanelor apartinand grupurilor defavorizate;

l) coordoneaza studii asupra problemelor de sanatate ale populatiei din teritoriul dat;

m) stabilesc relatii de colaborare cu institutii si organizatii in vederea desfasurarii de actiuni comune in domeniul sanatatii publice;

n) colecteaza si inregistreaza datele privind tipurile, cantitatea si modul de gestionare a deseurilor generate in unitatile medicale din zona de jurisdictie.

Art. 18. - (1) In subordinea autoritatilor de sanatate publica functioneaza unitati sanitare publice de pe raza teritoriului arondat, cu exceptia unitatilor sanitare publice de interes national sau a celor apartinand ministerelor ori institutiilor cu retele sanitare proprii.

(2) Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti coordoneaza serviciile de ambulanta judetene si al municipiului Bucuresti, organizeaza si coordoneaza asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite.

Art. 19. - Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti colaboreaza cu autoritatile locale in asigurarea asistentei medicale.

Art. 20. - (1) Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice medicale primite de la unitatile sanitare publice sau private si transmit rapoarte statistice lunare catre institutiile desemnate in acest scop.

(2) Autoritatile de sanatate publica teritoriale intocmesc rapoarte privind starea de sanatate a comunitatii, care sunt inaintate Ministerului Sanatatii Publice, precum si partenerilor institutionali la nivel local.

Art. 21. - Autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti coordoneaza la nivel local implementarea activitatilor care decurg din obligatiile asumate prin Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana si planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sanatatii.

Art. 22. - Regulamentul de organizare si functionare, precum si structura organizatorica ale autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii publice.

Art. 23. - Institutele/centrele nationale si/sau regionale prevazute la art. 13 si 14, aflate in subordinea si/sau in coordonarea Ministerului Sanatatii Publice, indeplinesc, in principal, urmatoarele atributii:

a) asigura indrumarea tehnica si metodologica a retelei de sanatate publica, in functie de domeniul lor de competenta;

b) participa la elaborarea strategiilor si politicilor din domeniul lor de competenta;

c) elaboreaza proiecte de acte normative, norme, metodologii si instructiuni privind domeniile specifice din cadrul sanatatii publice;

d) efectueaza expertize, ofera asistenta tehnica si realizeaza servicii de sanatate publica, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;

e) supravegheaza starea de sanatate a populatiei, bolile transmisibile si netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sanatate comunitara;

f) asigura sistemul de supraveghere epidemiologica, precum si de alerta precoce si raspuns rapid si participa la schimbul de informatii in cadrul retelei europene de supraveghere epidemiologica in domeniul bolilor transmisibile;

g) participa la efectuarea de investigatii epidemiologice de teren, din proprie initiativa, la solicitarea Ministerului Sanatatii Publice sau a autoritatilor locale de sanatate publica;

h) elaboreaza metodologia, instrumentele si indicatorii de monitorizare si evaluare a serviciilor si programelor de sanatate publica, de promovare a sanatatii si de educatie pentru sanatate;

i) participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in domeniile specifice din cadrul sanatatii publice;

j) desfasoara activitati de cercetare-dezvoltare in domeniul sanatatii publice si al managementului sanitar;

k) colecteaza, analizeaza si disemineaza date statistice privind sanatatea publica;

l) asigura existenta unui sistem informational si informatic integrat pentru managementul sanatatii publice.

Art. 24. - (1) Institutiile si unitatile sanitare care asigura asistenta de sanatate publica, in cazul aparitiei unui focar de boala transmisibila, precum si in situatia iminentei izbucnirii unei epidemii, au obligatia sa dispuna masuri specifice.

(2) Masurile privind prevenirea si gestionarea situatiilor de urgenta generate de epidemii, precum si bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii publice.