Unele particularitati medico-sociale a populatiei varstnice, ca problema de sanatate publica

Unele particularitati medico-sociale a populatiei varstnice, ca problema de sanatate publica

Summary

medicosocial particularities of aging population as a public health problem

In this work the author touches on certain social, medical and economic aspects of the aging population.

In the content of the article are developed the consequences of population aging phenomena which is closely linked to the following particularities: demographic, medical, social as well as strategies in the improvement and protection of aging population's state of health.

Introducere

Actualitatea problemei.In Republica Moldova la inceputul anului 2006 locuiau 475,2 mii persoane in virsta de 60 ani si peste, din care mai mult de jumatate (61 ٪ ) sunt femei. Doua treimidin numarul total al persoanelor in etate locuesc in mediu rural. In functie de virsta s-a stabilit ca fiecare a patra persoana este in virsta cuprinsa intre 60-64 ani iar 11,6 ٪ sunt persoane care au mai mult de 80 ani.Imbatranirea populatiei este un fenomen ireversibil, comun tuturor tarilor.

Fenomenul este datorat:

cresterii numarului absolut al populatiei varstnice si a ponderii ei in populatia totala; scaderii natalitatii; cresterii sperantei de viata;

ritmului de crestere al acestei categorii, mai mare ca al populatiei generale (daca in 1990 populatia varstnica reprezinta 4% din intreaga populatie a tarilor in curs de dezvoltare si 12% in tarile dezvoltate, pentru anul 2005,Organizatia Natiunilor Unite previzioneaza ca in tarile dezvoltate ea va reprezenta 18% din populatie, iar in anul 2020 - 22%.

Grupa de varsta cu cel mai mare ritm de crestere este considerata cea de 80 de ani si peste. Imbatranirea este un proces sau un cumul de procese de involutie somatica si functionala ireversibile, esential individuale, si nu globale.

Exista diferente intre tari privind varsta legala de pensionare si astfel (dupa unii) inceputul varstei a III-a, atat pentru sexul feminin, cat si masculin.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, in 1964, a recomandat ca limita pentru incadrarea persoanelor in categoria varstnicilor, varsta de 60 de ani, populatia in general, sau a unei tari, in special, putand fi impartita dupa varsta fiziologica in trei categorii (populatia infantila, cu varsta cuprinsa intre 0 -14 ani; populatia adulta, cu varsta intre 15-59 ani, si populatia varstnica, ce cuprinde persoane cu varsta de 60 de ani si peste).

Longevitatea se obtine numai daca exista si se mentine o "stare de bine" a individului. Acest lucru este realizat numai in familie si de catre familie, care are obligatia realizarii unui climat, atat de dorit, de benefic si meritat, celor pe care ii pretuim pentru ceea ce au fost si sunt, parintii si bunicii sau strabunicii.

Este cunoscut faptul ca, dintre factorii psihosociali cu rol sanogenetic, armonia vietii de familie, generatoare de satisfactii si realizari, este unul dintre elementele cheie ce influenteaza favorabil durata vietii. Longevitatea, in forma ei activa, nu ni se ofera, ci ea trebuie cucerita; a sti sa o cuceresti, a sti sa imbatranesti, este deopotriva o stiinta si o arta, iar secretul acestei reusite este viata activa, in mijlocul familiei.

Starea de sanatate a populatiei de varsta a III-a este direct influentata de bunastarea sociala.

In ultimul deceniu, in aprecierea starii de sanatate a varstnicului, se insista tot mai mult pe metode epidemiologie si pe autoevaluarea sanatatii. Autoevaluarea se bazeaza pe capacitatea individului de a-si evalua singur starea functionala si raportul dependenta/independenta in legatura cu activitatea vietii zilnice.

O stare buna de sanatate, pe parcursul intregii vieti, este elementul determinat al unei batraneti sanatoase, satisfacatoare.

Evolutia morbiditatii generale si specifice, precum si a morbiditatii la persoanele de varsta a III-a sunt mult influentate de o serie de factori socio-economici ca: saracia, singuratatea, lipsa locuintei sau locuinta improprie nevoilor specifice varstei, dependenta socio-financiara, lipsa afectiunii din partea celor dragi, lipsa intelegerii, tolerantei, pierderea oricarui tel, a unui sens in viata, depresia, etc.

Consecintele fenomenului de imbatranire a populatiei pot fi:

demografice:

cresterea numarului populatiei varstnice;

cresterea numarului familiilor fara copii si cu persoane varstnice.

medicale:

polimorbiditate;

cresterea consumului medial (Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca doar 10% din tineri au o afectiune si doar 2% din varstnici sunt sanatosi).

3. sociale

pierderea autonomiei;

incapacitatii functionale partiale sau totale, de unde nevoia de servicii sociale adecvate.

Consecintele demografice cele mai marcante sunt:

cresterea numarului persoanelor varstnice, fara mentinerea unui echilibru intre celelalte grupe fiziologice de varsta, genereaza dezechilibru, cu cresterea indicelui de dependenta (numarul populatiei inactive - copii + varstnici - este cu mult mai mare decat al populatiei adulte productive) ce are implicatii de ordin psihosocial, demografic, economic, cultural etc.;

la nivelul populatiei, cresterea numarului familiilor fara copii si a celor constituite numai din persoane varstnice sau chiar numai dintr-o singura persoana si aceea cu varsta peste 70-80 ani, cresc consumul si nevoile de asistenta socio-medicala.

scaderea natalitatii si a fertilitatii, cresterea numarului familiilor formate numai din persoane varstnice, duce la depopularea unor zone, mai ales in mediul rural, cu alte implicatii socio-economice.

Consecinte medicale:

1. tendinta de supradiagnosticare a maladiilor duce la consum medical crescut;
2. polimorbiditatea aparuta odata cu inaintarea in varsta, cu agregarea mai multor afectiuni la aceeasi persoana, genereaza dependenta si cheltuieli mari printr-un consum crescut de prestatii medico-sociale;
3. serviciile medicale ambulatorii, dar mai ales spitalicesti pentru varstnici, la care se apeleaza des sunt foarte costisitoare, iar resursele financiare ale seniorilor sunt foarte modeste;
4. complexitatea afectiunilor la varstnic, precum si evolutia particulara a acestora la terapia administrativa, cresc numarul zilelor de spitalizare, a numarului de paturi ocupate de varstnici, dar in prezenta unei retele de ingrijiri comunitare, seniorii ar putea continua tratamentul si recuperarea la domiciliu.

Consecintele sociale:

Acestea decurg din pierderea autonomiei persoanei varstnice, a posibilitatilor economice, financiare reduse si din instalarea unei incapacitati functionale, ceea ce necesita servicii sociale adecvate:

inexistenta in comunitate a unor servicii medico-sociale in sistemul de sanatate, genereaza o serie de disfunctii care ar putea fi evitate prin organizarea unei retele comunitare de ingrijiri la domiciliu a varstnicilor, precum si organizarea unor echipe multidisciplinare, care ar permite evaluarea prealabila a nevoilor in servicii medicale a persoanelor dependente de varsta a III-a si orientarea acestora catre acele servicii care sa le satisfaca nevoile;

spitalele sunt puse adesea in situatia de a gazdui cazuri care sunt de fapt cazuri pur sociale, dar pentru care nu exista sprijin fin partea familiei sau a comunitatii, si care ocupa, mai mult sau mai putin, paturile solicitate frecvent de urgente medicale, nemaipunand in discutie cheltuielile suplimentare suportate de spital prin internarea acestei categorii de persoane;

imbatranirea populatiei creste cererea de asistenta geriatrica, gerontologica si de alte specialitati, cerute in domeniu;

pentru sustinerea financiara, medicala, sociala este necesar un cadru legislativ adaptat nevoilor varstnicului si ocrotirii acestuia, cu stimularea ramanerii varstnicului in propria locuinta, incurajarea si stimularea familiilor pentru a-si ingriji varstnicii in propria familie;

gasirea de resurse pentru adaptarea locuintelor persoanelor de varsta a III-a la gradul si titlul de dependenta instalat.

Populatia varstnica este mare consumatoare de prestatii medicale, avand si o vulnerabilitate crescuta la stresul fizic si social.

Fenomenul de imbatranire este asociat cu cresterea morbiditatii, in special cu alura cronica, cu incapacitate de munca fizica si psihica, ce au o durata din ce in ce mai lunga, terminand cu dependenta familiala si sociala, dependenta insemnand ajutorul necesar chiar si in activitatile de baza ale vietii cotidiene: igiena personala, deplasarea (chiar si in locuinta), imbracatul-dezbracatul, alimentatia, igiena si gospodaria in locuinta proprie.

Datorita duratei medii de viata mai mare cu 6-8 ani la sexul feminin fata de cel masculin, femeile varstnice reprezinta o pondere mare a acestei subpopulatii, cu o situatie si mai grea decat a batranilor, datorita unor cauze social-economice si medicale cum ar fi: pensiile mai mici, procent mult mai mare de vaduve, pondere mai mare de boli cronice cu incapacitate de munca si dependenta.

Organizatia Natiunilor Unite stabileste urmatoarele limite cronologice pentru definirea varstelor:

adulti: 45-59 ani;

persoane varstnice: 60-64 ani;

batrani: 65-90 ani;

foarte batrani: > 90 ani.

Varsta de 65 de ani poate fi considerata limita pentru persoanele varstnice.

Exista mai multe metode de masurare a imbatranirii populatiei:

determinarea ponderii populatiei varstnice din totalul populatiei;

varsta medie a populatiei;

raport populatie varstnica (numar) populatie infantila (numar copii);

indice de dependenta.

Aceste consecinte ale imbatranirii populatiei, impun gandirea si aplicarea unor strategii pe termen mediu si lung care sa vizeze:

organizarea de retele comunitare ambulatorii de servicii de ingrijire si ocrotire a varstnicilor la domiciliu (centre de ingrijire de zi, de noapte, de asistenta medico-sociala la domiciliu, de asistenta sociala specifica varstnicului, unitati ambulatorii sau retea de asistenta terminala);

organizarea de institutii de ingrijire pe termen lung, unde sa se acorde asistenta sociala (case de retragere pentru pensionari, pentru batrani), sau socio-medicala, pentru persoane cu afectiuni cronice dependente (camin spital pentru bolnavi cronici sau unitati pentru afectiuni psihice). In tarile Europei de vest, numai 20% din varstnici sunt internati in acest tip de unitati, restul sunt ingrijiti in familie sau la propriul lor domiciliu.

realizarea unor programe de screening pentru identificarea varstnicilor, car pot sa ramana la domiciliu, integrati in familiile lor, precum si a celor care trebuie ingrijiti in institutii speciale rezidentiale;

facilitati comunitare pentru familiile ce au in ingrijire varstnici cu probleme sociale sau socio-medicale.

Sarcinile institutiilor sociale ce ofera servicii destinate populatiei varstnice sunt:

ingrijirile trebuie sa fie de tip "intrerupt", in sensul ca aceste ingrijiri trebuie acordate sub aspectul procurarii hranei, asigurarii ajutorului in menaj, a ajutorului in autoingrijirea zilnica, si nu preluarea in totalitate a sarcinilor persoanelor varstnice;

stimulente materiale pentru persoanele sau familiile care au obligatia de a ingriji varstnici la domiciliu;

ingrijiri de tip "nursing", realizate de cadre cu pregatire medie, ce se deplaseaza la domiciliul varstnicului, asigurand asistenta medicala si sociala;

integrarea varstnicului in viata comunitatii si stimularea implicarii lui.

Planificarea centrelor populate cu populatie varstnica

Impactul mediului asupra sanatatii varstnicilor este factorul care impune masuri urbanistice adecvate nevoilor specifice a aceste grupe de populatie, pentru ca:

imbatranirea populatiei - necesita crearea unui mediu urban diferit de al tinerilor;

varstnicii necesita un stil compact al mediului urban: distante scurte si sigure, nevoile socio-economice ale varstnicilor sa poata fi satisfacuta in cartiere restranse; spatiile publice trebuie sa fie astfel proiectate, incat, accesul varstnicilor la ele sa fie facil; transportul public sa permita independenta varstnicilor pentru a participa la viata comunitatii;

reglementari de trafic rutier adaptate specificului varstnicului, pentru evitarea accidentelor.

In cadrul conceptului de Asistenta Primara a Starii de Sanatate,  oficialitatile sanitare, impreuna cu asociatiile varstnicilor, planificatorii urbani, autoritatile comunitare, ar trebui sa lucreze impreuna, pentru reinnoirea strategiilor urbane, cu referire speciala la varstnici, inclusiv masuri legislative in acest sens.

Locuinta este vitala pentru sanatatea fizica si psihica a varstnicilor, pentru ca, petrecand mult timp acasa, o locuinta adecvata nevoilor, poate reduce asistenta institutionalizata. Calitatea standardului de viata si sanatate a varstnicilor este strans legata de calitatea locuintei in care traiesc. Situatia locuintelor si politica locuintelor pentru varstnici sunt domenii prioritare in sistematizare.

La batranete scade abilitatea functionala si apar handicapuri, conditii patologice (tulburari de locomotie, incontinenta urinara, dementa senila, scaderea auzului si vazului). De aceea locuinta batranilor trebuie sa fie adaptata conditiilor lor si nevoilor mai mari de ajutor.

Exista stare in care, locuintele pentru varstnici sunt o problema publica si s-au gasit diverse variante de rezolvare a acestor probleme. Se iau in considerare, in cadrul sistematizarii, aspecte privind: pozitia locuintei, proiectul, integrarea cu alte grupuri de varstnici, accesibilitatea la asistenta medicala si sociala, alte servicii ca: zone de cumparaturi, transport public, agrement.

Pentru realizarea acestor deziderate, strategia legislativa trebuie sa fie dubla:

masuri legislative care sa stabileasca standarde definite de experti in probleme ca: balustradele, reperele scarilor si ascensoarele pentru uzul carucioarelor si sa permita timp suficient pentru acces;

legislatie privind dirijarea resurselor financiare pentru promovarea locuintelor corespunzatoare (avand in vedere resursele financiare proprii reduse ale varstnicilor).

Important este ca, varstnicul sa fie informat asupra drepturilor legislative de acre se bucura in acest domeniu.

Concluzii

Datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii confirma ca ponderea populatiei varstnice este in continua crestere, daca in 1990 populatia varstnica constituia 4% din intreaga populatie a tarilor in curs de dezvoltare si 12% in tarile dezvoltate in anul 2005 a constituit 18% din populatie, iar in anul 2020 - 22%.

Longevitatea, in forma ei activa, nu ni se ofera, ci ea trebuie cucerita; a sti sa o cuceresti, a sti sa imbatranesti, este deopotriva o stiinta si o arta, iar secretul acestei reusite este viata activa, in mijlocul familiei.

In societatea contemporana, se inregistreaza o tendinta de crestere a numarului de familii nucleare compuse numai din sot - sotie si copii si scaderea numarului de familii largite pe verticala sau orizontala sau pe ambele sensuri, ce cuprind si varstnici (parinti cuplului, bunicii si rudele in varsta, etc.).

Evolutia morbiditatii generale si specifice, precum si a morbiditatii la persoanele de varsta a III-a sunt mult influentate de o sere de factori socio-economici ca: saracia, singuratatea, lipsa locuintei sau locuinta improprie nevoilor specifice varstei, dependenta socio-financiara, lipsa afectiunii din partea celor dragi, lipsa intelegerii, tolerantei, pierderea oricarui tel, a unui sens in viata.

Bibliografie

Borzan Cristina Maria, Mocean Florea. Sanatate Publica, Editia Medicala Universitara "Iuliu Hatieganu", Cluj-Napoca, Romania, 2002, 274 p.

Duda Rene. Gerontologie medico-sociala, Ed. Junimea, Iasi, Romania, 1983, 185 p.

Enachescu D., Marcu Gr.M. Sanatate Publica si Management sanitar, colectia Medicinalis, Editura All, Bucuresti, Romania, 1995, 320 p.

Melnic B. Omul. Geneza existentei umane // Chisinau, 1998, 220 p.

Duda Rene. Sanatate Publica si Management. Moldtip, Iasi, Romania, 1996. 220 p.