Aspecte specifice ale planului cadru si programelor scolare la EFS pentru invatamantul primar (clasele I-IV)

Aspecte specifice ale planului cadru si programelor scolare la EFS pentru invatamantul primar (clasele I-IV)

1. Finalitatile invatamantului primar

In structura actuala a invatamantului preuniversitar, nivelul primar reprezinta prima treapta de invatamant obligatorie si gratuita, cuprinzand clasele I-IV, fiindu-i stabilite urmatoarele finalitati:

asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;

formarea personalitatii copilului, respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare;

inzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei.

2. Ciclurile curriculare care intersecteaza invatamantul primar si obiectivele acestora

2.1. Ciclul achizitiilor fundamentale are ca obiectiv acomodarea la cerintele sistemului scolar si alfabetizarea initiala, vizind:

asimilarea elementelor de baza ale principalelor limbaje conventionale (scris, citit, calcul aritmetic, etc.);

stimularea copilului in vederea perceperii, cunoasterii si stapanirii mediului apropiat;

stimularea potentialului creativ al copilului, a intuitiei si imaginatiei;

formarea motivarii pentru invatare, inteleasa ca o activitate sociala.

2.2. Ciclul de dezvoltare are ca obiectiv formarea capacitatilor de baza necesare pentru continuarea studiilor si vizeaza:

dezvoltarea achizitiilor lingvistice si incurajarea folosirii limbilor pentru exprimarea in situatii variate de comunicare;

dezvoltarea unei gandiri structurate si a competentei de a aplica in practica rezolvarea de probleme;

familiarizarea cu o aabordare pluridisciplinara a domeniilor cunoasterii;

constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratica si pluralista;

incurajarea talentului, experientei si a expresiei in diferite forme de arta;

formarea respensabilitatii pentru propria dezvoltare si sanatate;

formarea unei atitudini rresponsabile fata de mediu.

3. Planul cadru de invatamant

Tabel nr.10

Planul-cadru de invatamant pentru clasele I-VIII,

valabil pentru anul de invatamant 2008-2009

Tabel nr.11

PLANUL-CADRU DE INVATAMANT PENTRU CLASELE   I - a VlII-a

valabil in anul scolar 2008-2009

invatamant integrat sportiv

Planul cadru de invatamant pentru clasele I-IV exprima conceptia de imbinare a caracterului unitar si obligatoriu al procesului de instruire si educare a elevilor cu manifestarea autonomiei invatatorului si unitatii scolare in determinarea unei bune parti a continutului invatamantului, corespunzator intereselor, aptitudinilor si optiunilor elevilor, cat si solicitarii parintilor si comunitatii locale.

Aria curriculara educatie fizica si sport prevede ca disciplina de invatamant educatia fizica si ii afecteaza in planurile de invatamant in vigoare  2-3 ore saptamanal. Aceasta plaja orara presupune ca pentru toate clasele ciclului primar sunt obligatorii doua ore de educatie fizica saptamanal, iar cea de-a treia se include in schema orara a fiecarei clase, in functie de conditiile concrete (optiunea elevilor, a invatatorului si a parintilor, conditiile de dotare materiala, traditiile scolii, stabilirea la nivel minimal sau maximal la numarului de ore prevazut la celelalte discipline de invatamant, in contextul respectarii numarului maxim de ore saptamanal prevazute in planul de invatamant).

Desi se manifesta tentatia invatatorilor, sustinuta si de solicitarile parintilor, de a afecta numarul maxim de ore disciplinelor din ariile curriculare "limba si comunicare" si "stiinte", trebuie sa constientizam ca educatia fizica este disciplina care asigura echilibrul dintre efortul intelectual si cel fizic, intre sedentarism si activitatea dinamica, iar prin conditiile specifice de desfasurare (sub influenta  factorilor de mediu, sub forma de "joc" si "intrecere") satisface nevoia obiectiva de miscare a oricarui copil. De aceea, chiar daca prin afectarea numarului maxim de ore educatiei fizice se atinge limita maxima de ore saptamanal, acest lucru nu trebuie considerat ca o supraincarcare a programului saptamanal al elevilor, ci inclusiv ca o forma organizata de realizare a compensarii eforturilor depuse de copii, de recreere si destindere, placuta si utila. Activitatea didactica la aceste ore se realizeaza conform prevederilor programei de educatie fizica pentru clasa respectiva.

Programa de educatie fizica pentru clasele I-IV

Programa in vigoare reflecta ideile fundamentale care stau la baza reformei curriculare in invatamantul romanesc si anume:

centrarea procesului didactic pe inzestrarea elevilor cu cunostinte, capacitati si atitudini, concretizate in obiectivele cadru elaborate pentru intreaga perioada de scolarizare in ciclul primar si obiectivele de referinta specifice fiecarei clase;

intelegerea continuturilor ca "vehicule" care conduc la realizarea unor obiective  de referinta precis structurate si nu ca scop al invatarii;

esentializarea continuturilor si raportarea corecta a volumului acestora la numarul de ore prevazute in planul de invatamant

orientarea procesului didactic pe activitati de invatare in care componenta actionala a elevilor sa fie predominanta;

adaptabilitatea la diversitatea de conditii (geografice, climatice, de dotare materiala), in care se realizeaza predarea educatiei fizice;

stabilirea de obiective de referinta si categorii de continuturi pentru curriculumul nucleu, care sa poata fi realizate/predate, indiferent de conditiile de inzestrare tehnico-materiala

oferirea posibilitatii cadrelor didactice si elevilor de a opta pentru abordarea unor categorii de continuturi suplimentare sau alternative, corespunzator intereselor individuale sau de grup in concordanta cu traditiile locale si conditiile concrete de desfasurare a procesului de invatamant la educatie fizica;

precizarea standardelor de performanta care trebuie atinse in finalul acestui ciclu de invatamant.

Obiectivele cadru comune ale programelor de educatie fizica si sport, pentru clasele I-IV

a)         Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu

b)       Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta

c)   Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

d)       Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

e)   Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere, in fimctie de un sistem de reguli acceptate

1.1. Metodologia abordarii si realizarii obiectivelor educatiei fizice la clasele I-IV

Obiectivele cadru prevazute in programa de educatie fizica deriva din finalitatile specifice invatamantului primar si obiectivele celor doua cicluri curriculare care il intersecteaza.

Ele reflecta contributia specifica pe care trebuie sa o genereze acest obiect prevazut in planul de invatamant si care trebuie sa se concretizeze in standardele de performanta necesar a fi atinse in finalul clasei a IV-a.

La nivelul fiecarei clase, obiectivele cadru sunt concretizate prin obiective de referinta, intelese ca etape in atingerea standardelor de performanta finale vizand cunostintele, capacitatile si atitudinile care trebuie predate/insusite/formate. Pentru fiecare dintre acestea, programa stabileste continuturi si ofera exemple de activitati de invatare atestate de teoria si practica domeniului educatiei fizice ca fiind eficiente pentru invatamantul primar.

1.1.1. Obiectivele cadru si obiectivele de referinta aferente programelor scolare din invatamantul primar

Clasa I-a

1. Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu

Obiective de referinta:

1.1.Sa recunoasca principalele caracteristici ale starii de sanatate

1.2.Sa respecte regulile de igiena personala si pe cele specifice efortului

1.3.Sa actioneze, in activitatile practice, in conditii de siguranta, respectand regulile de evitare a accidentelor

2. Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta

Obiective de referinta

2.1.Sa recunoasca principalele caracteristici ale posturii corecte, in pozitii statice

2.2.Sa adopte pozitiile corecte ale coloanei vertebrale si ale segmentelor corpului in raport cu aceasta, in situatii statice

2.3.Sa execute principalele exercitii de dezvoltare fizica insusite, potrivit posibilitatilor individuale, dupa demonstratie

2.Sa-si determine inaltimea si greutatea corporala

3. Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

Obiective de referinta

3.1.Sa-si insuseasca deprinderile motrice de baza si aplicativ-utilitare, in contextul activitatilor motrice

3.2.Sa-si insuseasca mecanismul de baza al deprinderilor motrice sportive elementare

4. Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

Obiective de referinta

1.Sa constientizeze efectele pozitive ale practicarii independente a exercitiilor fizice

5. Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere, in functie de un sistem de reguli acceptate

Obiective de referinta

5.1.Sa respecte regulile simple de organizare si de desfasurare a activitatilor practice

Clasa a II-a

Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu

Obiective de referinta

1.1.Sa aplice masuri adecvate pentru mentinerea starii de sanatate

1.2.Sa respecte regulile de igiena personala   si colectiva si pe cele specifice efortului

1.3.Sa evite principalele accidente care pot sa apara pe parcursul desfasurarii diferitelor tipuri de activitati sportive

2. Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta

Obiective de referinta

2.1.Sa identifice principalele cauze care pot genera abateri de la postura corecta

2.2.Sa adopte pozitii corecte ale coloanei vertebrale si ale segmentelor corpului in raport cu aceasta, in situatii statice si dinamice

2.3.Sa execute un complex de dezvoltare fizica predat, alcatuit din patru exercitii

2.Sa isi aprecieze evolutia principalilor indicatori de dezvoltare fizica (talie, greutate, perimetre, diametre)

3. Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

Obiective de referinta

3.1.Sa aplice in activitatile practice deprinderile motrice de baza si pe cele utilitar-aplicative

3.2.Sa aplice deprinderile motrice sportive insusite

3.2.Sa execute exercitiile fizice insusite, potrivit posibilitatilor individuale, in conditii complexe;

4. Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

Obiective de referinta

1.Sa selecteze diferite exercitii fizice, pentru practicarea lor independenta

5. Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere, in functie de un sistem de reguli acceptate

Obiective de referinta

5.1.Sa recunoasca regulile simple stabilite pentru organizarea si desfasurarea activitatilor practice

5.2.Sa manifeste initiativa in colaborarea cu colegii, pe parcursul activitatilor practice

Clasa III- a

1. Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu

Obiective de referinta

*1.1.Sa diferentieze factorii favorabili si nefavorabili starii proprii de sanatate

1.2.Sa aplice regulile de igiena inainte, in timpul si dupa desfasurarea activitatilor motrice

1.3.Sa previna producerea unor accidente in procesul de exersare

2. Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta

Obiective de referinta

2.1.Sa adopte constant, in mod reflex, postura corecta a coloanei vertebrale *si a segmentelor corpului in raport cu aceasta, in situatii statice si dinamice

2.2.Sa aprecieze evolutia principalilor indici de dezvoltare fizica proprie (talie, greutate, *perimetre) determinati

Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

Obiective de referinta

3.1.Sa aplice adecvat deprinderile motrice de baza si pe cele utilitar-aplicative in diverse activitati motrice

3.2.Sa aplice deprinderile sportive elementare specifice disciplinelor sportive predate, in conditii de intrecere

3.3.Sa actioneze in vederea cresterii indicilor de manifestare a calitatilor motrice proprii

4. Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

Obiective de referinta

1.Sa practice constant, in mod independent, exercitiile fizice recomandate, in functie de interesele si posibilitatile proprii

5. Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere, in functie de un sistem de reguli acceptate

Obiective de referinta

5.1.Sa aplice regulile cunoscute, in desfasurarea intrecerilor individuale si colective

5.2.Sa-si adapteze comportamentul, in relatie cu partenerii si cu adversarii, in functie de regulile stabilite

Clasa a IV-a

Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu

Obiective de referinta

1.1.Sa cunoasca factorii de mediu care asigura calirea organismului si mentinerea starii de sanatate

1.2.Sa respecte regulile de igiena personala in functie de anotimp si de locul de desfasurare a activitatii

1.3.Sa manifeste grija fata de propria stare de sanatate

1.Sa adopte un comportament care sa asigure prevenirea producerii unor accidente in timpul activitatilor sportive

2. Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta

Obiective de referinta

2.1.Sa mentina postura corecta a corpului in pozitii statice si actiuni dinamice

2.2.Sa execute un complex de dezvoltare fizica cu si fara obiecte specifice

Sa execute corect miscarile comandate/ solicitate in ritm sustinut, impus prin semnale vizuale, auditive si tactile

Sa depuna eforturi uniforme si variabile cu durate prelungite progresiv

Sa manifeste interes pentru dezvoltarea fortei principalelor grupe musculare

Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

Obiective de referinta

3.1.Sa-si perfectioneze deprinderile motrice de baza

3.2.Sa-si  perfectioneze deprinderile aplicativ-utilitare, prin folosirea lor in activitati motrice complexe

3.3.Sa-si perfectioneze  procedeele tehnice de baza ale probelor si ramurilor de sport pentru a le aplica in intreceri

3.Sa manifeste interes pentru cresterea indicilor propriilor calitati motrice

4. Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

Obiective de referinta

1.Sa selecteze diferite activitati fizice pentru valorificarea calitatilor si deprinderilor insusite

2.Sa manifeste interes pentru practicarea jocurilor/sporturilor in functie de interesele si nevoile individuale

5. Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere, in functie de un sistem de reguli acceptate

Obiective de referinta

5.1.Sa aplice regulile de organizare/autoorganizare si desfasurare a activitatilor practice, a intrecerilor individuale si colective

5.2.Sa adopte un comportament adecvat in relatiile cu partenerii si adversarii

1.1.2. Modul de conexiune a obiectivelor de referinta la fiecare obiectiv cadru in parte

a) Mentinerea starii optime de sanatate a elevilor si cresterea capacitatii de adaptare a acestora la factorii de mediu este obiectivul cadru derivat din finalitatile invatamantului primar. 

Obiectivele de referinta derivate din acest obiectiv cadru, precizate pentru fiecare clasa, vizeaza in esenta inzestrarea elevilor cu cunostinte si capacitati care:

sa-i faca apti sa identifice principalele caracteristici ale starii de sanatate;

sa diferentieze factorii care pot influenta favorabil si nefavorabil starea de sanatate;

sa aplice in mod consecvent regulile de igiena personala in functie de anotimp si de locul de desfasurare a activitatilor motrice;

sa cunoasca imprejurarile/cauzele care pot genera accidente in desfasurarea activitatilor de educatie fizica si sport;

sa-si asigure integritatea corporala proprie si pe cea a colegilor pe parcursul activitatilor practice.

In acelasi timp, programele stabilesc obiective de referinta cu privire la atitudinile care trebuie cultivate, si anume:

sa manifeste grija constanta fata de propria stare de sanatate;

sa manifeste consecventa in pastrarea starii de igiena personala;

sa adopte un comportament disciplinat si sa respecte din proprie initiativa regulile de evitare a accidentelor;

sa contribuie la mentinerea conditiilor igienice de desfasurare a activitatii.

Realizarea acestor obiective este conditionata de activitatea didactica a invatatorului, care trebuie sa aiba un caracter complex, sistematic, adaptat nivelului de intelegere al copiilor, utilizand corelat explicatiile, exemplele, activitatile practice, indrumarile generale si individuale, controlul, aprobarea si dezaprobarea, recomandarile adresate elevilor si parintilor.

Cunostintele, capacitatile si atitudinile specifice acestui obiectiv nu se constituie in teme/subiecte ale lectiilor, dar presupun actionari deliberate in toate genurile de activitati practice, pe parcursul tuturor etapelor lectiilor. Prin valoarea lor de achizitii fundamentale, deprinderile, capacitatile si atitudinile referitoare la starea de sanatate trebuie "intarite" si prin urmarirea aplicarii lor constante si in afara lectiilor de educatie fizica si sport, respectiv pe parcursul intregului program scolar, la domiciliu si in activitatile independente.

In aceeasi masura, cunostintele acumulate de elevi prin intermediul disciplinelor apartinand celorlalte arii curriculare referitoare la om (regimul corect de viata, factorii naturali, mediu etc.) "se intaresc" si "se valorifica" in lectiile de educatie fizica, copiii avand aici posibilitatea sa constate prin actiune directa reactiile organismului la efort, influenta temperaturilor crescute/scazute asupra fiintei umane, functiile principalelor aparate si sisteme ale corpului, aparitia oboselii si capacitatea de revenite etc.

In spiritul acestui obiectiv, de-a lungul celor patru ani de scolarizare, elevul trebuie sa afle de la invatatorul sau si sa actioneze sub indrumarea acestuia, formandu-si deprinderi, obisnuinte si acumuland cunostinte referitoare la:

Semne obiective si subiective ale starii de sanatate

limitele normale ale functiilor vitale in repaus si efort (frecventa cardiaca si respiratorie, capacitatea vitala);

robustetea si vigoarea fizica;

vioiciunea si dorinta de miscare (joaca);

rezistenta la solicitarile programului scolar;

somnul odihnitor;

apetitul;

inexistenta unor suferinte organice, psihice, articulare sau musculare.

Factori care pot influenta starea de sanatate:

programul zilnic de activitate, destindere si odihna;

regimul alimentar;

igiena mediului ambiant (locuinta, clasa, loc de joaca);

igiena corporala si a vestimentatiei;

agentii naturali (temperatura, umiditate, radiatiile solare, curentii de aer etc.);

accidentarile.

Reguli de igiena personala in practicarea exercitiilor fizice:

folosirea unui echipament specific, adaptat corect conditiilor in care se desfasoara activitatile fizice si utilizat numai la acestea (maiou, tricou, chilot, trening, incaltaminte aderenta la suprafata de lucru, fes, manusi);

dezechiparea dupa fiecare activitate practica si igienizarea echipamentului la domiciliu (spalare, calcare, curatire);

depozitarea si transportul echipamentului sportiv in saculeti, sacose sau pungi de plastic special destinate acestuia;

spalarea cel putin a mainilor, fetei si gatului dupa fiecare activitate, utilizand sapunul si prosopul existente in trusa igienica personala;

verificarea starii igienice a suprafetelor de lucru si a materialelor didactice folosite si igienizarea acestora, dupa caz;

Cauze care pot genera accidente in desfasurarea activitatilor de educatie fizica:

prezenta sau aparitia pe parcursul activitatii a unor simptome care atesta abaterea de la normalitatea starii generale de sanatate pe care elevul, datorita timiditatii sau dorintei excesive de actiune, nu le comunica invatatorului (starile febrile, ametelile, senzatii de sufocare sau de voma, dureri organice acute etc.);

incaltamintea fara aderenta la suprafata pe care se lucreaza determina alunecari, dezechilibrari, caderi, care pot produce socuri traumatice, echimoze, escoriatii, plagi, entorse, luxatii, fracturi sau chiar comotii cerebrale;

suprafete de lucru denivelate sau alunecoase;

obiecte si obstacole dure aflate pe suprafata de lucru sau pe marginile acesteia (pomi, ziduri, stalpi, diferite instalatii);

stabilitatea precara a aparatelor pe care se lucreaza (banci si lazi de gimnastica);

prezenta pe aparatele pe care se lucreaza (banci, lazi de gimnastica) sau pe materialele didactice care se manevreaza (bastoane, cercuri) a unor asperitati, aschii sau elemente metalice ascutite;

pregatirea insuficienta a organismului pentru efortul din lectie si cu precadere a elasticitatii musculaturii si mobilitatii articulatiilor pot conduce la intinderi musculare si ligamentare;

insuficienta atentie acordata prizelor in manevrarea si transportul unor obiecte cu greutati variabile, care genereaza scaparea acestora, lovituri sau impiedicari;

abaterea elevilor de la directia de alergare, care poate produce impiedicari reciproce soldate cu caderi, in special la alergarile de viteza;

formatiile de lucru situate fata in fata, la distante mici care, la aruncari, pot determina lovirea colegilor din linia opusa;

nerespectarea de catre elevi a regulilor stabilite pentru exersare sau pentru intreceri. 

b) Armonizarea propriei dezvoltari fizice si prevenirea instalarii abaterilor posibile de la aceasta este obiectivul cadru aflat in relatie directa cu toate cele trei finalitati ale invatamantului primar, respectiv: asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii, formarea personalitatii copilului, respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare, inzestrarea elevului cu cunostinte, capacitati si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural.

Prin obiectivele de referinta stabilite pentru fiecare clasa, prin continuturile prevazute de programa scolara, prin metodologia activitatilor de invatare si prin instrumentele de evaluare stabilite de Sistemul National Scolar de Evaluare a elevilor la disciplina educatie fizica trebuie sa se educe/formeze atitudinea de responsabilitate fata de propria dezvoltare si sanatate.

Aspecte importante in legatura cu obiectivul-cadru mentionat

Depistarea, prevenirea si corectarea deficientelor fizice, in diferitele stadii de dezvoltare, revin in egala masura parintilor, medicilor scolari si profesorilor.

Dupa stadiul lor de evolutie si dupa posibilitatile de corectare prin exercitii fizice, deficientele pot fi usoare, medii si accentuate.

Prima grupa de deficiente, cele usoare, cuprinde mici abateri de la normal, in forma si functiile corpului, adica deficientele surprinse in stadiul incipient, acestea fiind considerate atitudini deficiente ale corpului in intregime sau numai ale anumitor segmente. In aceasta categorie se incadreaza atitudinile deficiente: lordozele, cifozele si scoliozele. Asupra acestor categorii de deficiente trebuie sa actioneze preventiv toate cadrele didactice si, in mod deosebit, profesorii de educatie fizica ce trebuie sa programeze in mod permanent in lectii, de regula in situatiile de instruire II-III, exercitii specifice pentru combaterea instalarii acestor categorii de deficiente.

Deficientele de grad mediu si accentuat vor face obiectul unui program de gimnastica medicala care se va realiza in afara orelor de curs, in scoala sau la cabinete specializate de cultura fizica medicala.

Cunoasterea de catre profesorul de educatie fizica a elevilor cu deficiente fizice medii sau accentuate este obligatorie, chiar daca acesta nu are posibilitatea de a actiona in mod concret asupra corectarii lor. Elevii cu asemenea deficiente, care participa totusi la lectiile de educatie fizica, trebuie tratati in mod corespunzator, evitand supunerea lor la efectuarea unor exercitii care le-ar putea agrava deficientele. O parte din probele de control cuprinse in sistemul de evaluare vor fi inlocuite cu altele mai accesibile lor, apreciind cum se cuvine dorinta acestora de a participa la lectii.

Pentru cunoasterea starii de sanatate a elevilor, cu deosebire a dezvoltarii fizice corecte, profesorul de educatie fizica are datoria de a se informa anual la medicul scolar sau sa studieze fisele medicale existente.

Profesorul trebuie sa stie care sunt cauzele care pot conduce la instalarea unor deficiente fizice si sa actioneze cu mijloace specifice educatiei fizice pentru prevenirea aparitiei lor.

Cele mai frecvente atitudini deficiente se produc din cauza insuficientei dezvoltarii aparatului de sustinere si miscare, cum sunt hipotonia musculara sau laxitatea articulara.

Atitudinile deficiente prin insuficienta se produc in plan antero-posterior, fie predominant lordotic (atitudine lordotica), fie predominant cifotic (atitudine cifotica). Atitudinea lordotica se intalneste la copiii cu o musculatura abdominala hipotona. Atitudinea cifotica globala se caracterizeaza prin incurbarea intregului spate cu concavitalea posterioara. Umerii sunt adusi in fata, toracele este turtit sau infundat, abdomenul supt. Aceasta este o atitudine deficienta intalnita mai frecvent la scolarii inalti si slabi.

Formarea si mentinerea unei atitudini segmentare si globale corecte au la baza o serie de reflexe senzorio-motorii, care au ca punct de plecare impulsurile receptionate de proprioceptorii din tesuturile periarticulare, tendoane si muschi, precum si de interoceptorii din piele si analizatorii vizuali, acustico-vestibulari. Pentru educarea unei atitudini corecte este utila organizarea rationala a activitatii zilnice si evitarea oboselii, generata de mentinerea indelungata a unor pozitii la masa de lucru (banca), ce solicita static musculauira spatelui. Masurile ce trebuie luate pentru prevenirea si combaterea instalarii deficientelor fizice sunt cele de ordin igienic luate de familie si elev in activitatea din afara scolii si masuri ce trebuie luate de factorii scolari, care se grupeaza in doua categorii: pe de o parte invatatorii si profesorii clasei care vor supraveghea elevii in timpul orelor de clasa, evitand inclinarile trunchiului, aplicand cat mai des posibil momentul de inviorare fizica ce consta din miscari de redresare compensatorii, iar pe de alta parte profesorii de educatie fizica in cadrul lectiilor practice.

In privinta sarcinilor ce revin profesorilor de educatie fizica, acestea vizeaza realizarea urmatoarelor activitati:

a.aplicarea exercitiilor compensatorii ori de cate ori elevii sunt angrenati in efectuarea unor miscari ce pot favoriza instalarea unor deficiente fizice;

b.dezvoltarea grupelor musculare implicate in mentinerea corecta a corpului in totalitatea sa si a anumitor segmente (in mod deosebit cele ale spatelui si centurii abdominale);

c.cuprinderea in mod constant in cadrul primelor momente din lectie a unor exercitii cu localizare precisa, care sa combata unele atitudini deficiente (in special cele din categoria cifozelor, scoliozelor si a piciorului plat).

In continuare vom prezenta o serie de exercitii utilizate in activitatea scolara pentru combaretea instalarii unor atitudini deficiente.

Exercitii din mers

mers cu mainile la ceafa, ridicand alternativ un genunchi la piept;

mers pe varfuri cu bratele sus;

mers cu un baston fixat la spate, pe sub coate;

mers fandat cu mainile pe solduri, trunchiul drept;

mers alternativ: pe varfuri, pe calcaie, pe partea externa si cea interna a labei piciorului;

mers pe varfuri cu bratele inclestate deasupra capului, efectuand o aplecare laterala la fiecare pas;

mers alternat cu opriri si ridicarea bratelor oblic in sus, cu extensia trunchiului, piciorul dinapoi ramanand sprijinit pe varf;

mers cu fandare, mainile prinse deasupra capului si extensia trunchiului;

mers cu pasi incrucisati spre dreapta, bratul stang ridicat lateral sus, mana dreapta la spate;

mers pe calcaie, trunchiul usor inclinat inainte, coatele indoite la nivelul umerilor, rotirea spre inapoi a coatelor;

mers pe varfuri - bratul drept intins in sus, bratul stang oblic in jos si inapoi, arcuire la fiecare pas;

mers cu un baston apucat asimetric, mana dreapta sus, stanga jos, arcuiri;

mers pe varfuri cu mana stanga pe crestet, mana dreapta pe sold;

mers cu bratul stang oblic sus, bratul drept oblic jos si inapoi, arcuiri la fiecare pas;

mers cu piciorul drept pe varf, mana dreapta pe crestet, stanga pe sold, ducerea trunchiului in extensie la fiecare pas;

mers pe varfuri, mana dreapta pe crestet, mana stanga pe sold, ridicarea genunchiului drept la piept dupa fiecare pas;

mers fandat cu rasucirea trunchiului, antebratele unul peste altul;

mers cu rotarea bratelor alternativ spre inapoi;

mers ghemuit cu mainile prinse la spate, privirea inainte;

mers pe varfuri cu ridicarea bratelor prin lateral sus, simultan cu indoirea unui genunchi la piept.

Exercitii de pe loc

stand cu spatele lipit de un perete sau scara fixa: ducerea bratelor prin lateral sus, simultan cu indoirea genunchilor, pastrand spatele si bratele lipite de planul vertical;

stand cu un baston mentinut la nivelul omoplatilor, coatele indoite, lipite de torace;

stand spate in spate cu un partener, bratele sus, apucat de maini, indoirea genunchilor, pastrand spatele lipit;

acelasi, cu aplecari inainte alternativ;

acelasi cu indoirea laterala a trunchiului;

stand cu fata la scara fixa, cu piciorul drept intins, sprijinit pe sipca a cincea, trecerea greutatii pe piciorul din fata, indoirea lui simultana, cu ducerea bratelor intinse inapoi;

sezand cu spatele lipit de scara fixa, bratele sus, apucat deasupra capului: indoirea trunchiului lateral dreapta-stanga, cu mutarea prizei mainilor, pastrand spatele lipit de scara;

cate doi fata in fata pe genunchi, trunchiul la orizontala, bratele intinse inainte, apucat reciproc la nivelul coatelor: ducerea trunchiului jos simultan cu lasarea sezutului pe calcaie. In timpul miscarii, mainile aluneca pe antebratele partenerului, mentinandu-se apucarea la nivelul palmelor;

pe genunchi, sprijin pe palme, trunchiul sub orizontala, bratele intinse inainte, mutarea succesiva a mainilor inainte si revenire;

acelasi, cu deplasare spre dreapta si spre stanga;

culcat dorsal pe o banca de gimnastica: tarare prin impulsie alternativa a picioarelor;

acelasi: tararea se efectueaza prin tractiunea alternativa a bratelor;

culcat facial transversal pe banca de gimnastica (coapsele pe banca), trunchiul in afara suprafetei de sprijin, palmele tin banca sau se fixeaza la ceafa: coborarea si extensia trunchiului;

atarnat cu spatele la scara fixa: indoirea si intinderea picioarelor;

acelasi, penduland picioarele intinse lateral, dreapta-stanga;

sezand departat, ducerea mainilor la umeri, apoi intinderea bratelor in sus cu arcuirea trunchiului, inspiratie, revenire, expiratie;

stand cu spatele la scara fixa, bratele intinse sus, mainile apuca scara, ducerea bazinului inainte si extensia ampla a trunchiului;

pe genunchi departat: apucarea gleznelor cu mainile, extensie ampla a capului si trunchiului, inspiratie, revenire, expiratie;

pe genunchi, in fata scarii fixe, mainile sprijinite pe o sipca la nivelul umerilor: extensia alternativa a picioarelor, simultan cu extensia capului si gatului, cu arcuire;

pe genunchi, cu mainile pe sold: ducerea piciorului drept inapoi, cu intinderea genunchiului, simultan cu ducerea bratelor lateral sus si extensia trunchiului (acelasi cu piciorul stang);

culcat inainte, mainile prinse la spate: tarare cu ajutorul umerilor si impulsul picioarelor;

stand fandat lateral: rasucirea trunchiului spre dreapta si apoi stanga, bratele lateral;

stand cu fata la scara fixa, mainile apuca o sipca la nivelul umerilor: ridicarea piciorului stang inapoi, cu ducerea trunchiului in extensie si ridicarea piciorului drept pe varf, revenire;

pe genunchi, sprijin pe palme: ducerea unui picior inapoi sus, alternativ cu arcuirea trunchiului;

culcat facial, palmele sprijinite pe sol in dreptul umerilor, impingere in brate cu ridicarea trunchiului in extensie si ducerea simultana a unui picior sus;

pe genunchi, sprijin pe palme, coloana vertebrala sub orizontala, coatele intinse: ducerea trunchiului in cerc spre stanga, pasind cu mainile din aproape in aproape;

pe genunchi, cu trunchiul sub orizontala, mainile inclestate la spate: ridicarea trunchiului cu ducerea bratelor, prin lateral, sus si rasucirea trunchiului spre dreapta; acelasi exercitiu pana ce mana stanga atinge calcaiul drept, privirea spre mana dreapta, capul in extensie;

sezand cu spatele la scara fixa, mana dreapta apucat de sus, stanga de jos, ultima sipca: trecerea corpului in extensie cu sprijin pe talpi, revenire;

stand cu umarul spre scara fixa, mana dreapra apuca la nivelul soldului: pasire laterala cu piciorul drept, concomitent cu indoirea laterala spre stanga a trunchiului, inspiratie, revenire, expiratie;

sezand pe banca de gimnastica cu varful picioarelor sub scara fixa, mainile la umeri: ducerea trunchiului in extensie, bratele intinse coboara inapoi pana se atinge cu palmele solul, revenire;

culcat facial cu bastonul de gimnastica apucat de capete: extensia trunchiului concomitent cu ridicarea bastonului cat mai sus;

atarnat cu spatele la scara fixa, inegal apucat (cu mana stanga mai sus, dreapta mai jos): pendularea membrelor inferioare spre dreapta si stanga;

stand cu fata la scara fixa cu sprijinirea unui picior inainte pe sipca a sasea, coatele indoite la piept: extensia trunchiului cu ducerea bratelor lateral, revenire;

stand departat in fata scarii fixe, la distanta de un pas: inclinarea trunchiului cu apucarea sipcii la nivelul umerilor, concomitent cu arcuirea trunchiului;

pe genunchi si calcaie, sezand, cu un baston apucat de capete, fixat intre omoplati: ducerea bastonului in sus concomitent cu intinderea genunchilor si extensia trunchiului;

pe genunchi, sprijin pe palme, trunchiul sub orizontala, bratele inainte: tarare prin alunecarea mainilor pe sol;

Obiectivele de referinta vizeaza cu precadere

cunoasterea si adoptarea unei atitudini corporale corecte in toate imprejurarile, respectiv in pozitii statice (in banci, la masa de lucru, la masa) si in activitatile dinamice (locomotie, transport de obiecte etc.);

cunoasterea principalelor abateri (vicii) de la atitudinea corporala corecta (cifoze, scolioze, lordoze, stern infundat, umeri asimetrici, picior plat), a cauzelor care le produc (dezvoltarea insuficienta a musculaturii santurilor intervertebrale, a spatelui si abdomenului, pozitii incorecte adoptate constant, mobilier neergonomic, incaltaminte neadecvata, deprinderile gresite de a realiza actiuni constant asimetrice, respectiv numai cu segmentele indemanatice etc.) si actionarea directa pentru evitarea influentelor negative ale acestora in plan morfologic, functional si estetic;

cunoasterea si efectuarea, inclusiv in mod independent, a exercitiilor care asigura o evolutie corecta si armonioasa a organismului;

cunoasterea principalilor indicatori morfologici si functionali (raportul dintre inaltimea si greutatea corpului;

frecventa cardiaca si respiratorie, in repaus si in efort, autocontrolul acestora si actionarea sistematica pentru mentinerea lor in limitele normale specifice varstei si sexului;

autocontrolul si adaptarea fazelor actului respirator in functie de conditiile de mediu (inspiratie nazala pe timp racoros) si de solicitare la efort.

Realizarea acestor obiective presupune un demers complex, care vizeaza activitatea din lectiile de educatie fizica, dar si un ansamblu de masuri si interventii in afara acestora.

Influentarea evolutiei corecte si armonioase a organismului elevilor se poate realiza eficient daca:

se elaboreaza un set de planse care sunt expuse permanent in sala de clasa (alaturi de celelalte materiale intuitive), care sa ilustreze: coloana vertebrala si deviatiile care se pot instala; laba piciorului sub aspect normal si deformatiile care pot surveni; pozitiile corecte si incorecte ale corpului in banca, la masa de lucru, la masa, in pat; indicatorii normali morfologici si functionali (inaltime, greutate, frecventa cardiaca, si respiratorie in repaus si in efort);

se traseaza o linie verticala, marcata in centimetri (pe un perete vopsit, pe o banda adeziva lipita, pe o tija de lemn sau metalica, pe tocul usii), cu ajutorul careia elevii isi pot verifica permanent evolutia inaltimii corpului, fiind invatati sa utilizeze un caiet, o carte sau o linie care se dispune cu o latura pe perete si cu cealalta pe crestetul capului;

se aseaza - constant sau periodic - un cantar de baie langa linia pentru determinarea inaltimii, cu ajutorul caruia elevii isi pot verifica evolutia greutatii corpului;

elevii sunt invatati sa-si determine pulsul si frecventa respiratorie;

se recomanda elevilor sa-si tina un caiet cu evidenta evolutiei indicatorilor morfologici si functionali;

se atentioneaza permanent elevii asupra pozitiilor incorecte adoptate pe durata intregului program scolar si se solicita si exemplifica corectarea acestora;

se recomanda parintilor supravegherea si atentionarea copiilor ori de cate ori constata adoptarea unei pozitii incorecte;

se verifica adaptarea vestimentatiei copiilor la conditiile atmosferice, acordand o atentie speciala incaltamintei, care trebuie sa fie elastica, lejera si sa favorizeze mentinerea boltii plantare;

se efectueaza de minimum doua ori pe an, de catre cadrul didactic sau in colaborare cu cabinetul medical, examinarea somatoscopica a fiecarui copil, avand ca scop depistarea la timp a aparitiei unor atitudini deficiente sau deficiente fizice; 

se recomanda insistent parintilor copiilor cu deficiente fizice sa-i incadreze pe acestia in programe de cultura fizica medicala, realizate de catre reteaua sanitara;

se realizeaza constant momentul de educatie fiica pe parcursul programului scolar, avand menirea de a alterna efortul intelectual static cu miscari dinamice, activatoare ale circulatiei si respiratiei, desfasurate in pozitii corecte, controlate voluntar;

se recomanda elevilor si parintilor un regim corect de alimentatie, care sa favorizeze procesele naturale de crestere si dezvoltare si sa mentina in limite normale raportul dintre inaltimea si greutatea corpului.

In lectiile de educatie fizica, influentarea evolutiei corecte si armonioase a organismului elevilor reprezinta un obiectiv constant, in virtutea caruia se actioneaza complex si sistematic, incluzand urmatoarele tipuri de masuri, actiuni si activitati didactice practice:

influentarea evolutiei corecte si armonioase a organismului elevilor nu se constituie, de regula, in teme/subiecte de lectii, ea realizandu-se, pe de o parte, printr-o situatie de instruire special proiectata si integrata constant in structura lectiei, iar pe de alta parte prin interventii cu caracter de atentionare, corectare si hipercorectare, de-a lungul intregii durate a lectiei, atunci cand se constata abateri de la atitudinea corporala corecta;

situatia de instruire proiectata in fiecare lectie, destinata influentarii evolutiei corecte si armonioase a corpului este numita influentarea selectiva a aparatului locomotor si se situeaza in structura lectiei dupa pregatirea organismului pentru efort, fiindu-i alocate 6-8 minute;

cumulativ, prin succesiunea acestei situatii de instruire de-a lungul tuturor lectiilor se urmareste: formarea reflexului de atitudine corporala corecta; dezvoltarea troficitatii si tonicitatii intregii musculaturi; dezvoltarea supletei musculare si mobilitatii articulare; prevenirea instalarii atitudinilor deficiente; educarea orientarii spatio-temporale si a ritmului; educarea capacitatii de control si adaptare a actului respirator;

pentru realizarea acestei secvente a lectiei, cadrul didactic va concepe/selecta 6-8 exercitii, fiecare vizand direct o regiune, zona, lant muscular sau segment, precizand pozitia initiala din care se va efectua, miscarile componente incadrat in 4-8 timpi de executie, numarul de executii (minimum 4x8 timpi), daca se executa "liber" sau cu un obiect portativ (baston, cerc, minge medicinala, coarda), tempoul de executie si locul pe care il va ocupa in derularea celor 6-8 exercitii. Ordinea in care se executa cele 6-8 exercitii este: exercitiul pentru segmentul cap-gat; exercitiile pentru centura scapulo-humerala (brate-umeri), exercitiile pentru trunchi (musculatura laterala, anterioara si posterioara), exercitiile de abdomen, exercitiile pentru membrele inferioare;

pentru realizarea efectului scontat, elevii trebuie motivati prin cunoasterea scopului, a destinatiei si efectului fiecarui exercitiu, iar executiile trebuie sa fie caracterizate de o localizare precisa si amplitudine crescuta. Explicarea si demonstrarea se realizeaza simultan cu exersarea de catre elevi (intr-un ritm lent pentru primii 4-8 timpi), cu o exigenta crescuta in ceea ce priveste localizarea si precizia executiilor;

exercitiile pentru influentarea selectiva a aparatului locomotor pot fi concepute astfel incat sa poata fi executate in orice conditii de lucru, de la sala de educatie fizica, pana la lectiile desfasurate in aer liber, pe coridor sau in sala de clasa;

cadrul didactic trebuie sa conceapa cele 6-8 exercitii cu ideea ca, dupa un numar de 3-4 lectii, in care elevii le invata exersand, acestea sa se constituie intr-un complex de dezvoltare fizica (exercitiile fiind exersate "legat"), care poate fi mentinut de-a lungul a 10-12 lectii sau pe toata durata de lucru in aer liber, in sala sau alt spatiu de lucru pe timp nefavorabil. Acest complex de exercitii trebuie recomandat elevilor pentru a fi executat independent, la domiciliu, ca modalitate de realizare a gimnasticii zilnice de inviorare;

unele dintre exercitiile insusite, cu precadere cele care angreneaza musculatura spatelui si abdomenului, vor fi recomandate elevilor pentru a fi executate zilnic, constientizandu-i ca reprezinta cele mai bune si mai "ieftine" mijloace de mentinere a starii de sanatate si de dobandire a unui corp armonios (frumos) dezvoltat si care asigura evitarea instalarii unor atitudini deficiente sau a unor deficiente fizice;

complexele de dezvoltare fizica, dupa ce au fost invatate, pot fi exersate pe un fond muzical alert si ritmat, procedura respectiva fiind foarte agreata de elevi, contribuind si la educarea unor componente estetice precum expresivitatea, ritmul, coordonarea gestului motric. 

Pe parcursul desfasurarii lectiei de educatie fizica, in afara situatiei de instruire proiectata special pentru influentarea selectiva a aparatului locomotor, cadrul didactic va interveni sistematic pentru realizarea acestui obiectiv si in alte etape ale lectiei, respectiv:

pe durata momentului organizatoric va impune, inca de la inceputul lectiei, cerinta adoptarii si mentinerii posturii corecte a corpului, exersand cu elevii pozitiile "drepti" si "pe loc repaus", intoarcerile, insistand asupra pozitiei verticale a corpului cu pieptul "scos" inainte, umerii dusi spre inapoi, capul sus, privirea inainte;

pe durata pregatirii organismului pentru efort, atat la exersarea variantelor de mers si alergare, cat si a miscarilor segmentelor realizate pe fondul acestora, se va insista - prin observatii generale si individualizate - asupra mentinerii corecte a pozitiei trunchiului si capului, cat si a miscarii bratelor;

pe parcursul etapelor in care se realizeaza temele lectiilor, interventiile cadrului didactic vor viza adoptarea corecta a pozitiilor din care se realizeaza exersarea (stand pe genunchi, sezand, culcat), realizarea structurilor motrice in conditiile pastrarii atitudinii corporale corecte, cat si unele exercitii cu caracter compensator (extensii ale trunchiului dupa o serie de rostogoliri, flexii ale trunchiului dupa exersarea podului de jos etc.);

etapa in care se urmareste dezvoltarea fortei dinamice a diferitelor segmente sau grupe musculare poate avea o contributie consistenta la dezvoltarea tonicitatii si troficitatii musculaturii, la cresterea stabilitatii si mobilitatii articulatiilor, la "intarirea" musculaturii de sustinere, daca exercitiile sunt precis localizate si exersate din pozitii care concura la o atitudine corporala globala corecta;

in secventele in care se urmareste dezvoltarea rezistentei la eforturi uniform moderate (aeroba) si variabile, pe langa interventiile vizand pozitia corecta a corpului si a miscarii segmentelor pe durata alergarii, cadrul didactic va actiona si asupra formarii capacitatii elevilor de a-si regla actul respirator, insistand asupra ritmarii acestuia si a importantei expiratiei prelungite;

in etapele de revenire a organismului dupa efort si de incheiere organizata a lectiei, atentionarile asupra adoptarii posturii corecte a corpului in miscare si in pozitiile statice trebuie reluate, fiind intelese ca stimuli "de intarire" pe calea formarii reflexului de atitudine corporala corecta.  

c) Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si dezvoltarea calitatilor motrice aferente

Acest obiectiv cadru vizeaza o componenta specifica si deosebit de importanta a procesului de predare-invatare la disciplina educatie fizica si spot, respectiv inzestrarea elevilor cu un sistem de deprinderi motrice (de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare) care sa le permita o adaptare eficienta la mediul ambiant si o rezolvare optima a activitatilor motrice impuse de viata cotidiana.

Deprinderile motrice prevazute in continuturile programei de educatie fizica si sport la fiecare clasa se constituie in unitati de invatare, corespunzator complexitatii si nivelului de stapanire/informare demonstrat de elevi, fiecaruia fiindu-i alocat un numar de lectii mai mare sau mai mic.

In practica didactica, invatatorul poate constata ca deprinderea pe care urmeaza sa o predea:

este cunoscuta de catre elevi, dar se realizeaza cu numeroase greseli;

nu este cunoscuta de majoritatea elevilor;

elevii executa corespunzator deprinderea respectiva.

Fata de aceste situatii concrete, invatatorul va proiecta - in cazul unor deprinderi - formarea mecanismului de baza, consolidarea si automatizarea acestuia, iar in cazul altora consolidarea mecanismului de baza, eliminarea greselilor de executie si automatizarea. In cazul deprinderilor cunoscute si corect executate de catre elevi, demersul didactic va urmari integrarea deprinderii in actiuni motrice complexe si variate, avand ca finalitate extinderea priceperilor motrice ale copiilor.

De aceea, invatatorul trebuie sa posede competenta de a preda o deprindere necunoscuta de catre elevi folosind explicatia, demonstrarea globala si fragmentata, exersarea pe parti sau integrala, acordarea sprijinului si ajutorului, corectarea, pana la stadiul formarii mecanismului de baza al miscarii. Dupa acest stadiu va organiza exersarea deprinderii in conditii variate, ingreunate progresiv, precedata si urmata de alte deprinderi cunoscute, astfel incat sa genereze automatizarea deprinderii.

Deprinderea nou formata, pentru a nu "se stinge", va fi integrata periodic in activitati motrice complexe, sub forma de intrecere, cele mai eficiente fiind stafetele, jocurile dinamice, jocurile pregatitoare, minijocurile sportive, parcursurile aplicative. 

Obiectivele de referinta generate de acest obiectiv cadru vizeaza progresiv, de la o clasa la alta, insusirea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si sportive elementare si aplicarea lor in activitati motrice variate, inclusiv sub forma de intrecere.

Procesul didactic, la acest capitol, trebuie orientat astfel incat sa conduca si la formarea unor atitudini cum ar fi:

dorinta de a se intra intr-o competitie;

perseverenta in exersare pana la insusirea corecta a deprinderilor;

dorinta de afirmare in intrecerile organizate;

spiritul competitiv etc.

c₁) Deprinderile motrice de baza

Din aceasta categorie de deprinderi fac parte mersul, alergarea, saritura, aruncarea si prinderea. Denumirea "de baza" deriva din faptul ca ele sunt solicitate frecvent in activitatile motrice curente ale fiintei umane (locomotia, profesia, gospodarirea, loisir-ul etc.), pe de o parte, iar pe de alta parte inlesnesc formarea si utilizarea eficienta a unor deprinderi motrice specializate, cum sunt cele utilitar-aplicative si sportive.

Varsta specifica elevilor din invatamantul primar este deosebit de propice formarii acestei categorii de deprinderi, insusirea corecta a mecanismelor de baza devenind achizitii stabile pe durata intregii vieti, asemenea inotului, schiului, patinajului sau mersului pe bicicleta.

c₂) Deprinderile motrice utilitar-aplicative

Din aceasta categorie de deprinderi fac parte echilibrul, tararea, catararea-coborarea, escaladarea, tractiunea, impingerea si transportul de obiecte. Fiecare asemenea deprindere are variante concrete de realizare, cu structuri bine definite, care - prin invatare - vor permite elevilor sa realizeze eficient, cu un consum energetic redus si in conditii de siguranta, actiuni si activitati motrice frecvent intalnite in viata cotidiana. A sti si a putea sa se catere la diferite inaltimi, sa treaca peste obstacole, sa-si mentina echilibrul in deplasare pe suprafete de sprijin inguste, sa se "strecoare" pe sub obstacole joase, sa transporte individual sau in grup obiecte mai grele reprezinta achizitii motrice deosebit de utile, care vor creste capacitatea elevilor de a se adapta la mediul natural si social. Prin specificul lor, in procesul de predare-invatare, exersarile vor contribui substantial si la dezvoltarea calitatilor motrice (indemanare, viteza, forta, rezistenta) si a unor importante componente psihice, afectiv-volitionale (curaj, stapanire de sine, darzenie, vointa etc.).

c₃) Deprinderile sportive elementare

Sunt deprinderi cu structuri simple, aflate in stransa legatura cu deprinderile motrice de baza, care apartin unor probe si ramuri de sport accesibile elevilor din invatamantul primar. Ele au menirea de a-i initia pe copii in practicarea acestor sporturi, oferindu-le mijloacele tehnice elementare si regulile principale cu care sa poata participa la jocuri si intreceri sportive organizate in lectii si in afara acestora.

Programa pentru clasele I-IV prevede ca deprinderi sportive elementare:

la atletism: alergarea de durata in tempo moderat cu start din picioare; alergarea de viteza cu start de jos; saritura in lungime cu elan prin procedeul ghemuit; aruncarea mingii de oina de pe loc la distanta;

la gimnastica acrobatica: cumpenele pe un genunchi si pe un picior; semisfoara; podul de jos si de sus; standul pe omoplati; rularea pe spate, pe abdomen si pe piept; rostogolirile inainte si inapoi;

la minijocurile sportive: pasa; prinderea/preluarea; driblingul; procedeul de finalizare de pe loc si din deplasare; deplasarile specifice; marcajul si demarcajul; asezarea in teren.

Obiectivele ce vizeaza dezvoltarea calitatilor motrice ale copiilor (respectiv a vitezei, indemanarii, fortei si rezistentei), reprezinta componente esentiale in desfasurarea activitatilor zilnice, cat si in adaptarea si stapanirea mediului inconjurator.

Obiectivele de referinta vizeaza

sa reactioneze prompt la stimuli vizuali, auditivi si tactili prin actiuni motrice eficiente;

sa realizeze cu indici crescuti de rapiditate miscarile, deprinderile si priceperile motrice insusite;

sa-si adapteze viteza actiunilor motrice in situatii variabile si in relatie cu partenerii si adversarii;

sa-si manevreze corpul si segmentele acestuia (alergari, sarituri, catarari, escaladari, agatari, tarari, tractiuni, impingeri etc.) prin forta propriilor lanturi musculare;

sa actioneze si sa invinga rezistente cu masa (greutate) mica (ridicare, sustinere, transport, impingeri, tractiuni etc.);

sa-si coordoneze actiunile motrice in conditii variabile de spatiu si complexitate;

sa depuna eforturi cu durate prelungite progresiv, uniforme si variabile;

sa cunoasca parametrii normali de dezvoltare a calitatilor motrice specifici varstei si sexului si sa actioneze sistematic pentru mentinerea si ameliorarea indicatorilor proprii de viteza, indemanare, forta si rezistenta.

Obiectivele de referinta, esalonate de-a lungul celor patru ani de scolarizare, vizeaza:

dobandirea de catre elevi a capacitatii de realizare a activitatilor motrice cu indici de rapiditate, reactionand prompt si adecvat la semnale vizuale, auditive si tactile;

de executare a sarcinilor motrice cu grade de complexitate progresiv crescute;

de manevrare a corpului (alergari, sarituri, catarari, escaladari, agatari, tarari, tractiuni, impingeri etc.) prin forta proprie a musculaturii;

de a depune si suporta fara dificultate eforturi uniforme si variabile cu durate prelungite.

Realizarea acestor obiective presupune un demers didactic complex, care vizeaza activitatea din lectiile de educatie fizica, dar si un ansamblu de masuri si interventii in afara acestora.

Datorita valentelor formativ-aplicative deosebite, calitatile motrice sunt consistent reprezentate in Sistemul National de Evaluare a elevilor la educatie fizica, 17 probe de control (optionale), evaluand nivelul atins in dezvoltarea vitezei, indemanarii, fortei si rezistentei.

Realizarea acestui obiectiv impune cadrului didactic actionarea sistematica prin trei categorii de strategii, respectiv:

Proiectarea in structura lectiei a unei situatii de instruire special destinata dezvoltarii calitatilor motrice.

Acest mod de actionare este potrivit, cu precadere, pentru dezvoltarea fortei si rezistentei. Astfel, dupa realizarea temelor lectiei, pe durata a 6-8 minute, cadrul didactic poate aborda dezvoltarea fortei elevilor prin:

exercitii analitice libere, cu ingreuierea propriului corp:

Pentru brate:

flotari din stand inclinat, la perete;

indoiri si intinderi din stand inclinat, palmele apucand scara fixa/baston fixat/bara orizontala;

deplasari stanga, dreapta sau in cerc din pozitia culcat sprijinit pe palme, cu bratele intinse;

tractiuni pe banca de gimnastica, din pozitia culcat facial sau dorsal.

Pentru abdomen:

ridicarea trunchiului din culcat dorsal, cu gleznele flexate;

ridicarea picioarelor, simultan sau alternativ, din culcat dorsal;

din culcat dorsal, cu picioarele intinse la verticala, departari si apropieri ale picioarelor, forfecari, "pedalari";

din sezand cu picioarele intinse si apropiate, bratele intinse cu sprijin pe palme oblic inapoi, ridicari si coborari ale bazinului;

din culcat sprijinit pe palme si pe calcaie, ridicare alternativa a picioarelor.

Pentru spate:

extensii ale trunchiului din culcat facial, cu diferite pozitii ale bratelor;

indoiri si extensii, rasuciri, indoiri laterale ale trunchiului din stand departat, cu bratele intinse in prelungirea corpului, cu palmele la ceafa sau pe solduri etc.

Pentru picioare:

deplasari cu pas fandat;

genuflexiuni;

sarituri cu extensia corpului din ghemuit in ghemuit;

deplasari prin sarituri succesive din pozitia ghemuit;

sarituri alternative de pe un picior pe altul, succesive pe un picior, succesive pe ambele picioare, pe loc sau cu deplasare;

sarituri in lungime de pe loc cu desprindere de pe ambele picioarele;

sarituri succesive peste banca de gimnastica sau alt reper etc.

exercitii analitice cu obiecte portative care se constituie ca ingreuieri

- multe dintre exercitiile mentionate anterior pot fi exersate cu apucarea / sustinerea / mentinerea / purtarea unor mingii medicinale sau umplute, recipiente din plastic umplute cu apa sau nisip, saculeti cu nisip, gantere mici, benzi de cauciuc, extensoare etc.

exercitii analitice efectuate pe perechi, cu rezistenta opusa de partener

- tractiuni, apucat reciproc de maini, din pozitiile stand departat, sezand, impingeri spate in spate, talpa in talpa, din pozitia sezand; departarea/apropierea genunchilor din asezat pe banca fata in fata; skandenberg; tractiunea partenerului culcat facial/dorsal pe banca de gimnastica; roaba etc.

exercitii de forta, in grup

- tractiuni la franghie, pe echipe; "transportul ranitului" cu "scaunelul" format din mainile a doi copii; ridicarea si transportul bancii de gimnastica, a saltelelor, a aparatelor, pe grupuri de cate 3-4 elevi.

exercitii complexe care angajeaza in efort de forta mai multe grupe musculare

- exemplu: din stand, T₁ - trecere in sprijin ghemuit, T₂ - aruncarea picioarelor intinse inapoi, T₃ - revenire in sprijin ghemuit, T₄ - revenire in stand; din sprijin ghemuit, T₁ - aruncarea picioarelor intinse inapoi, T₂ - departarea picioarelor, T₃ - apropierea picioarelor, T₄ - revenire in sprijin ghemuit.

alcatuirea de circuite scurte, cuprinzand 4-6 statii

- la fiecare dintre statii se efectueaza intr-un regim precizat (30'' lucru, urmat de 30'' pauza si trecerea la urmatoarea statie; numar de executii precizat si timpul acordat revenirii; efectuarea "legata" a intregului circuit, pauzele fiind reprezentate de trecerea de la o statie la alta; cate un exercitiu cunoscut si eficient pentru dezvoltarea fortei unei regiuni musculare.

stafete sau parcursuri aplicative:

- contin actiuni care solicita manifestarea fortei, organizate sub forma de intrecere pe echipe (stafete - cu transport de obiecte; cu transport, depunere si culegere de obiecte; cu deplasari sub forme care solicita forta; cu sarituri succesive pe unul sau ambele picioare; cu tractiuni pe banca, individuale, pe perechi sau in grup; cu "transportul ranitului" pe grupe de cate trei elevi si parcursuri aplicative, cuprinzand transport, depuneri, culegeri de obiecte, catarari, escaladari, tractiuni/impingeri pe banca de gimnastica, sarituri pe si de pe aparate etc.

Dezvoltarea rezistentei poate fi proiectata ca o situatie de instruire de sine statatoare, care va fi amplasata in structura lectiei dupa realizarea temelor acesteia. Ii pot fi alocate 6-8 minute cu elevii, in diferite formatii (in pluton, pe grupe, pe echipe), realizeaza:

alergari in tempou uniform moderat cu durate progresive de la lectie la lectie;

alergari cu tempouri variabile;

alergari repetate pe anumite durate sau distante, alternate cu pauze de revenite incompleta;

intreceri de alergare pe distante marite progresiv, individuale si pe echipe;

stafete cuprinzand alergari pe distante crescute progresiv (30-40-50-60 m dus-intors);

jocuri dinamice care angreneaza simultan toti elevii, desfasurate pe durate prelungite ("ulii si porumbeii", "navodul", "leapsa", "patratul miscator", "vulpea si iepurii" etc.).

Dezvoltarea vitezei si indemanarii poate fi realizata, de asemenea, printr-o situatie de instruire special proiectata, care va fi plasata in structura lectiei imediat dupa influentarea selectiva a aparatului locomotor, inainte de abordarea primei teme de lectie. De regula, sunt alocate pentru aceasta actiune didactica 5-6 minute, in care elevii realizeaza 2-3 intreceri pe grupe sau echipe, efectuand structuri motrice cunoscute, pe distante scurte (15-20 m), care solicita preponderent manifestarea vitezei (de reactie, de executie, de deplasare) si a indemanarii (alergari cu schimbari de directie, cu ocoliri de obstacole, cu sarituri peste obstacole, cu depuneri si culegeri de obiecte, cu treceri pe sub obstacole, cu purtari si transmiteri de obiecte, cu manuiri ale corzii si cercului etc.).

Proiectarea unitatilor de invatare astfel incat, de-a lungul lectiilor alocate predarii-invatarii-consolidarii unei deprinderi motrice (de baza, utilitar-aplicativa sau sportiva elementara), sa se actioneze si asupra dezvoltarii calitatilor motrice care concura la realizarea deprinderii

Pentru aceasta, de exemplu, in predarea-invatarea sariturii in lungime cu elan, cadrul didactic va programa si exersa alergari accelerate cu trecere prin groapa de nisip (viteza de accelerare), pasul saltat (forta de impulsie pe un picior si coordonare), saritura cu elan redus peste un obstacol situat la marginea gropii (forta impulsiei si coordonarea), sarituri in lungime cu elan complet, inclusiv sub forma de intrecere (cine sare mai departe), care - prin repetare - vor influenta pozitiv atat dezvoltarea fortei piciorului de bataie, a vitezei de deplasare, cat si a coordonarii (indemanarii) miscarilor pe timpul zborului si la aterizare.

Predarea-invatarea tararii va conduce implicit si la dezvoltarea fortei bratelor si a picioarelor, cat si a coordonarii miscarilor, daca volumul de exersare este consistent.

De regula, integrarea deprinderii invatate in structuri complexe, inlantuindu-se cu alte deprinderi si exersate sub forma de intrecere (joc dinamic, stafeta, parcurs aplicativ, minijoc sportiv, linie sau exercitiu acrobatic) reprezinta cea mai buna solutie didactica, atat pentru consolidarea deprinderilor, cat si pentru dezvoltarea calitatilor motrice.

Recomandarea exersarii independente de catre elevi, in mod sistematic, a exercitiilor pentru dezvoltarea fortei, indemanarii si rezistentei.

Cadrul didactic trebuie sa constientizeze elevii asupra efectului benefic al exersarii sistematice a exercitiilor de forta si de rezistenta asupra starii generale de sanatate, a evolutiei armonioase a corpului, a prevenirii instalarii unor vicii de atitudine corporala, cat si a vigorii fizice, recomandandu-le in acest scop cele mai eficiente 3-4 exercitii de forta pe care le-au exersat in lectiile de educatie fizica. In acelasi sens le va recomanda copiilor realizarea alergarii de durata, tip jogging, indicandu-le durata, tempoul si modul de progresie al acestora.

Pentru elevi mai putin indemanatici se va recomanda exersarea independenta a variantelor de sarituri cu coarda, a autoaruncarilor si prinderii, a paselor la perete urmate de prindere cu una si doua maini etc., astfel incat si acestia sa se poata integra eficient in activitatile, jocurile si intrecerile organizate in lectiile de educatie fizica.

d) Practicarea independenta a exercitiilor fizice, a jocurilor si a diferitelor sporturi

Formularea acestui obiectiv-cadru deriva din necesitatea ca in procesul didactic sa se realizeze permanent legatura dintre ceea ce se preda-invata si valorificarea acestor achizitii in activitatile cotidiene specifice scolarului mic. Obiectivele de referinta vizeaza ascendent formarea capacitatilor si obisnuintei elevilor de a practica independent exercitiile fizice in concordanta cu nevoile, posibilitatile si interesele personale.

Pentru a fi eficienti si in directia acestui obiectiv, in lectiile de educatie fizica si sport educatorii trebuie sa coreleze permanent continuturile predate-invatate cu posibilitatile elevilor de a le folosi in beneficiu personal, in activitatile extradidactice.

Exersarea in lectii a unor exercitii eficiente pentru intarirea musculaturii spatelui sau abdomenului trebuie insotita de explicarea efectelor acestora asupra armoniei dezvoltarii corpului si prevenirii instalarii unor vicii de atitudine corporala si incheiata cu recomandarea (generala si individualizata) de a fi practicate si la domiciliu. Invatarea, la lectii, a complexului de dezvoltare fizica trebuie insotita de recomandarea exersarii acestuia zilnic, acasa, sub forma gimnasticii de inviorare.

Exercitiile folosite in lectii pentru dezvoltarea calitatilor motrice, cu precadere cele de dezvoltare a indemanarii, fortei si rezistentei, trebuie transformate in mijloace pe care elevul sa le foloseasca independent, la recomandarea sistematica a invatatorului, acasa, la joaca, in timpul liber.

Insusirea deprinderilor si utilizarea lor in structuri complexe, inclusiv sub forma de intrecere pe parcursul lectiilor, reprezinta un prilej favorabil de a sugera si recomanda copiilor organizarea si participarea la intreceri similare desfasurate in recreatii, la locurile de joaca, in colectivitatea de copii in care isi petrece timpul liber, in tabere.

Jocurile dinamice, cele pregatitoare pentru jocurile sportive si jocul sportiv in care s-au initiat si caruia ii cunosc regulile principale, reprezinta, de asemenea, categorii de mijloace cu care elevii isi pot "imbogati" continutul activitatilor specifice timpului liber, integrandu-se facil in grupurile de copii constante sau constituite spontan.

Pentru elevii cu caracteristici speciale (obezi, debili, cu atitudini corporale deficiente, cu unele infirmitati), recomandarile trebuie sa capete un caracter strict individualizat.

Formarea obisnuintei, in sensul acestui obiectiv cadru, solicita invatatorului o actionare sistematica in care recomandarea-indrumarea si controlul sunt parghii eficiente. In lectiile de educatie fizica si sport invatatorul isi poate da seama dupa modul de executie daca baiatul exerseaza si acasa complexul de dezvoltare fizica, exercitiile de dezvoltare a fortei sau rezistentei, daca fetita a inceput sa se joace in timpul liber cu coarda sau cu mingea etc.

Intrebarea simpla "cum ti-ai petrecut timpul liber ieri/saptamana aceasta/in vacanta?" cu solicitare de raspunsuri orale sau scrise, poate constitui un reper pentru orientarea elevilor in adoptarea unor programe de activitati zilnice si saptamanale, in care "munca" (invatatura), odihna si petrecerea placuta si utila a timpului liber sa se imbine armonios.

e) Manifestarea spiritului de echipa si de intrecere in functie de un sistem de reguli acceptate

Desi face parte din acelasi colectiv al clasei, la lectiile de educatie fizica si sport elevul nu-si mai pastreaza locul obisnuit din sala de clasa, nu mai relationeaza preponderent cu colegul de banca, ci se situeaza in formatie in ordinea inaltimii, invecinandu-se cu alti colegi, exerseaza pe perechi si pe grupe, devine membru al unor echipe care se intrec si a caror componenta se modifica de la o lectie la alta, este incurajat de colegii de echipa, isi incurajeaza coechipierii, se bucura in colectiv de victorie, resimte impreuna cu ceilalti colegi tristetea infrangerii etc.

Toate aceste ipostaze extind sistemul de relatie al copilului, il obisnuiesc cu incadrarea si activitatea in diferite grupuri, atenueaza spiritul individualist. Exercitarea, prin rotatie, a unor roluri (responsabil de grupa, capitan de echipa, supraveghetor al respectarii regulilor stabilite) il obisnuiesc pe elev cu relatiile de conducere si de subordonare, cu caracterul obligatoriu al respectarii regulilor stabilite, cu manifestarea corecta (cinstita) in orice imprejurare.

Si in acest caz se impune ca invatatorul sa actioneze deliberat, acordand o atentie deosebita alcatuirii formatiilor de exersare, schimbarii componentei acestora, constituirii echipelor care se intrec, atribuirii de roluri tuturor elevilor, intransigentei fata de incalcarea regulilor stabilite, respectul fata de parteneri si adversari.

2.Aspecte metodice cu privire la abordarea si adaptarea continuturilor invatarii programelor claselor I-IV

Continuturile invatarii trebuie intelese cu mijloace cu ajutorul carora se realizeaza obiective de referinta, nefiind scopuri ale invatarii (cum gresit erau intelese pana nu de mult).

Deprinderile motrice de baza si utilitar-aplicative pot fi foarte bine predate de catre profesori si insusite direct de catre elevi. Daca elevii nu dobandesc capacitatea de a le utiliza in actiuni motrice variate cu indici superiori de manifestare a calitatilor motrice, inclusiv in conditii de intrecere, respectand regulile stabilite, se registreaza situatia in care continuturile desi bine predate- invatate, nu au condus la realizarea obiectivelor specifice cu care trebuie capacitati elevii, ele fiind scopurile reale ale invatarii.

In programele de educatie fizica pentru clasele I-IV continuturile sunt structurate in urmatoarele sapte categorii:

elementele de organizare a activitatilor practice sportive cuprinzand formatiile de adunare, de deplasare de lucru, pozitiile in formatie, intoarcere, aliniere in linie si in coloana, trecerea dintr-o formatie in alta, pornirea si prirea din mers, raportul;

elemente ale dezvoltarii fizice armonioase, cuprinzand postura corecta a corpului in pozitii si actiuni motrice, pozitiile de baza ale corpului si derivatele acestora, miscarile specifice segmentilor corpului, caracteristicile exercitiilor de prelucrare selectiva a aparatului locomotor, caracteristicile complexelor de dezvoltare fizica (libere cu obiecte portative cu /fara fond muzical), specificul exercitiilor corective ale principalelor atitudini corporale ficiente;

calitati motrice de baza, cuprinzand formele de manifestare (adecvate varstei copiilor) ale vitezei, idemanarii, fortei, rezistentei, mobilitatii si stabilitatii articulare;

deprinderi motrice de baza cuprinzand variante de mers, de alergare, de sarituri si aruncari si prinderi;

deprinderi motrice utilitar - aplicative, cuprinzand variante de echilibru, de catarare, de tarare, de escaladare, de tractiune si impingere, de transport;

deprinderi motrice sportive elementare, cuprinzand probe adaptate specifice atletismului, elemente din gimnastica acrobatica, ritmica sportiva, a sportului aerobic, procedee tehnice de baza din sporturile sezoniere, notiuni de regulament sportiv;

informatii sportive, generale si curente, reflectand activitatile sportive de la nivelul scolii, de pe plan local, judetean si national.

Trebuie remarcat faptul ca aceste continuturi includ, pe langa deprinderi si calitati motrice, cunostinte, deprinderi organizatorice si informatii.

Daca la unele categorii de continuturi programele prevad imperativ, formatiile, pozitiile, varintele deprinderilor, formele de manifestare ale calitatilor motrice, probele atletice, elementele de gimnastica care trebuie predate, iar la altele, profesorul are autonomia ca, in functie de conditiile in care se desfasoara activitatea didactica, de materiale didactice de care depinde, de traditia scolii si de actiunile elevilor, sa stabileasca continuturile pe care le va preda.

El va decide asupra continuturilor pe care le va folosi, respectiv:

un complex de dezvolatare fizica cu exercitii libere / si cu obiecte portatice cu sau fara fond muzical;

procedeele de purtare, depunere, transport a obiectelor de care dispune in variantele de mers si alergare;

forma si inaltime suprafetelor de pe care se vor realiza sariturile in adancime;

forma si dimensiunile obiectelor utilizate la aruncari si prinderi;

dimensiunile suprafetelor folosite pentru manifestarea echilibrului;

aparatele, obstacolele, obiectele pe care se vor realiza catararile, escaladarile, tractiunile si impingerile;

elementele din gimnastica acrobatica sau / si gimnastica ritmica sportiva sau din sport aerobic.

procedee tehnice de baza din minibaschet, din minihandbal, sau din minifotbal, badminton, tenis de masa

sau de camp;

procedee tehnice de baza specifice pentru doua minijocuri sportive, unul pentru fete celalat pentru baieti;

procedeele tehnice de baza ale unui sport de sezon ( schi, patinaj, inot);

informatiile sportive pe care le va transmite.

Predarea de catre profesor a continuturilor obligatorii si a celor pe care le stabilesc personal, asigura integral conditiile realizarii obiectivelor de referinta anuale si a obiectevelor cadru, la sfarsitul perioadei de scolarizare in invatamantul primar, in toate categoriile de dotare tehnico- materiale.

3. Referitor la "exemple de activitati de invatare" cuprinse in programa de educatie fizica la clasele I-IV

Programele de educatie fizica pentru clasele I-IV cuprind, pe langa obiectivele cadru si de referinta, continuturile invatarii si standardele curriculare de performanta, o componenta intitulata "Exemple de activitati de invatare', neprevazuta de exemplu in programele pentru clasele a IX-a - a XII-a. In elaborarea acestei componente, conceptorii programelor au avut in vedere urmatoarele aspecte metodologice:

depasirea stadiului in care, la aceasta disciplina de invatamant, elevul era pus numai in situatia de a executa comenzile, exercitiile fizice si structurile motrice prezentate / demonstrate de catre cadrul didactic; intarirea rolului primordial pe care trebuie sa-l indeplineasca invatamantul primar, inclusiv in educarea la elevi a atitudinii de responsabilitate fata de propria stare de sanatate, fata de evolutia dezvoltarii fizice si a capacitatii sale motrice;

realizarea unui proces didactic care sa-l puna pe elev in situatii variate de observare, de memorare, de reproducere, de comparare, de determinare a unor indicatori fizici si motrici, de conlucare cu parteneri, de actionare in conditii de adversitate, de prezentare a unor realizari proprii, de participant, organizator si de arbitru, de a indeplini rolurile de conducere si de subordonare, de a se informa, de a-si descoperii propriile calitati si carente si de a actiona pentru valorificarea/ameliorarea acestora, de a aprecia obiectiv rezultatele proprii si pe cele ale colegilor, de a trai sentimentele specifice victoriei si a infrangerii, etc;

produsele procesului didactic la aceasta disciplina de invatamant, trebuie sa se concretizeze in cunostinte, deprinderi, priceperi, calitati motrice, abilitati de organizator, obisnuinte de practicare a exercitiilor fizice in diferite scopuri, tehnici de determinare si controlul sistematic a evolutiei indicilor somatici, functionali si motrici, cat si manifestarea trasaturilor ae personalitate si comportament, cum sunt spiritul de fair-play, respectul  fata de reguli, disciplina si ordinea, dorinta de autodepasire, spirit competitiv, curajul, perseverenta, invingerea emotiilor negative.

De retinut:

Programele cuprind exemple de activitati de invatare pentru fiecare obiectiv de referinta specific fiecarei clase. Profesorul de educatie fizica, conform competentei si experientei dobandite, va folosi si alte activitati de invatare pe care le considera eficiente pentru realizarea fiecarui obiectiv de referinta

exersarea, desi reprezinta o situatie de invatare, care nu va lipsi din nici o lectie, trebuie insotita cu frecvente variante conform programei si de urmatoarele tipuri de situatii de invatare:

compararea principalelor indicatori fizici si motrici personali cu valori medii pe tara, specifici varstei si sexului;

aplicatii practice ale regurilor di igiena personala si a efortului;

dialog insotit de exemplificari si recomandari;

identificarea cauzelor celor mai frecvente accidente si modalitatile de evitare a acestora;

observarea si auto observarea posturii corpului si identificarea abaterilor de la postura corecta;

autocorectari si corectari reciproce ale posturii corpului;

determinari si autodeterminari ale unor indici morfologici, functionali si motrici;

sesizarea reciproca a greselilor de executie ale deprinderilor si aplicarea mijloacelor de corectare;

exercitii de argumentare a unor stari de fapt (actiuni, exercitii, interventii);

exemplificari de activitati motrice (exercitii, programe) realizate independent;

acordarea reciproca a asigurarii, ajutorului si sprijinului in executii;

formularea de autoaprecieri, aprecieri si recomandari;

rezolvarea creativa a unor situatii motrice prin combinarea presonala a deprinderilor formate;

verificarea starii igienice si functionale a materialelor didactice folosite in lectie;

indeplinirea rolurilor de organizator, conducator, capitan de echipa, arbitru;

negocieri pentru stabilirea regulilor de desfasurare a diferitelor activitati motrice, cu p-ecadere a celor care presupun intrecerea;

incurajari ale coechipierilor si recunoasterea meritelor invingatorilor;

autoevaluari de rezultate obtinute la probele de control;

receptarea si comentarea informatiilor sportive transmise de catre profesor.

Activitatile de invatare reprezinta variantele de activitati ale elevilor pe care profesorul le concepe, le indruma/dirijeaza si le controleaza, produsele (cunostinte, priceperi, deprinderi, calitati motrice, atitudini si comportamente), rezultand din munca constienta a elevilor, asigurandu-se astfel centrarea procesului didactic pe elev.

Tabel nr.12

Standarde curriculare de performanta pentru invatamantul primar