Conceptul de invatare scolara. mecanisme si procesualitate. Forme, tipuri si niveluri de invatare.

Conceptul de invatare scolara. mecanisme si procesualitate. Forme, tipuri si niveluri de invatare

Cele mai multe acceptiuni date invatarii (concluzie centralizata in urma analizarii unor seturi de definitii date invatarii, vezi, Skinner, Gagne, Briggs, Kidd, Ullich, Geulen, Veith, Ausubel, Cerghit, Potolea, Noveanu, etc) atesta existenta unei constante in definitie, schimbarea, modificarea comportamentului pe baza experientei traite (structurata educational). In sens definitional, invatarea, este o transformare de comportament pe baza unei experiente organizate scolar, organizare supusa structurarii, observatiei, controlului, in conditiile activitatii si ambiantei scolare.

Procesul de invatamant incearca sa provoace o schimbare, in timp, in spatiu si in forma a experientei traite de individ: psihomotrice, actionale, deoarece numai o experienta noua, poate genera o noua invatare. Procesul de invatare presupune o dualitate de forte implicate:

- forte care inlesnesc, provoaca si determina schimbarea (cadrul didactic);

- forte in dezvoltare, care suporta schimbarea si care se implica activ in actul de transformare personala;

Acceptiunile date procesului de invatare sunt cunoscute in literatura de specialitate sub doua denumiri: invatarea ca proces si invatarea ca produs:

- invatarea ca proces: reprezinta o succesiune de operatii, de actiuni, stari si evenimente interne constient finalizate in procesul de transformare a comportamentelor interne in structuri de cunostinte mentale:

. imagine - notiune - act - gandire;

. contemplare senzoriala - gandire abstracta;

. empiric - stiintific in invatare;

. perceptie - reprezentare;

Abordarea procesuala a invatarii conduce la elaborarea unor produse ce apar in calitate de produse noi si care devin in plan interior puncte de plecare si mecanisme interne ce stau la baza unor noi acte de invatare. Totodata, aceeasi abordare, genereaza o progresie de schimbari care combina acte constructive si acte distructive. Invatarea este in permanenta pierdere si castig, elaborare si reelaborare, retinere si excludere, o continua evolutie progresiva (in spirala) pe calea cunoasterii, pe baza angajarii si dezvoltarii unor insusiri intelectuale: creativitate si independenta.  O idee cheie pentru reusita actului de invatare o reprezinta convingerea ca o "cunostinta' nu este formativa prin ea insasi ci prin procesul prin care se ajunge la ea. Deplina angajare a individului in actul invatarii este totodata un alt factor determinant pentru producerea invatarii. Orice experienta cognitiva, traita cu interes genereaza la randul sau nevoia unei noi experiente de cunoastere.

Invatarea ca proces solicita un activism sustinut din partea celui care invata astfel incat, sarcina cadrului didactic este aceea de a organiza si dirija invatarea in sensul in care ea poate sa implice, sa angajeze, sa determine participarea activa a elevului.

- invatarea ca produs apare ca un ansamblu de rezultate noi, produse de activitatea procesuala si se refera la: cunostinte, priceperi, notiuni, modalitati de gandire, atitudini si comportamente. Rezultatele reprezinta o materializare a schimbarilor cantitative si calitative, relativ stabile, de natura afectiva sau cognitiva si, de asemenea, corespund unor schimbari intervenite fata de stadiul anterior. Fluctuatia rezultatelor ofera masura eficacitatii si a eficientei procesului de predare - invatare. In ceea ce priveste problematica teoriilor invatarii, una dintre cele mai interesante si mai controversate discutii pe o tema de psihologie educationala, profesorul Ioan Neacsu de la Universitatea din Bucuresti, unul dintre cei mai mari specialisti in psihologia educatiei, atat pe plan intern cat si in plan international, arata in anul 1990: 'nu exista o singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca explicarii si organizarii comportamentului de invatare; exista in mod cert, mai multe teorii ale invatarii in baza carora ne putem apropia de substanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de invatare'.

In ceea ce priveste, tendintele principalelor tipuri de invatare, mutatiile survenite in momentul actual sunt urmatoarele:

- Invatarea prin imitare;

- Invatarea conceptuala;

- Invatarea pe de rost;

- Invatarea prin rezolvarea de probleme;

- Invatarea pasiva;

- Invatarea activa;

- Invatarea senzoriala;

- Invatarea algoritmizata;

- Invatarea prin activitate practica;

- Invatarea euristica;

- Invatarea prin exersare;

- Invatarea prin receptare;

-Invatarea prin descoperire;

Intreaga problematica a invatarii trebuie sa constituie alaturi de predare o constanta a preocuparilor cadrului didactic la nivel de organizare si desfasurare a procesului de invatamant.