Educatia centrata pe copil sau tratarea diferentiata in cadrul procesului de invatare

EDUCATIA CENTRATA PE COPIL SAU TRATAREA DIFERENTIATA IN CADRUL PROCESULUI DE INVATARE

Suntem contemporani cu schimbarile profunde care s-au derulat in tara noastra in ultima vreme si totul confirma ca acestea vor continua intr-un ritm tot mai accelerat.

Gradinita, ca institutie de educatie, formare si orientare trebuie sa reactioneze, in concordanta cu tendintele evolutiei societatii, prin adaptarea continuturilor, structurii si functiilor sale, in vederea pregatirii copiilor pentru scoala si integrarii sociale rapide a acestora. De aceea, gradinita trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru valorificarea maxima a fiecarui copil, prin stimularea  intelectuala, a aptitudinilor si atitudinilor, a trasaturilor de personalitate.

Unul dintre cele mai actuale concepte ale societatii de astazi este educatia diferentiata si personalizata a copiilor, ca un raspuns al scolii la problematica complexa anterior schitata. Daca mult timp copilul a trebuit sa se adapteze la cerintele gradinitei si scolii, astazi este din ce in ce mai evident ca scoala este cea care trebuie sa se plieze, sa se adapteze nevoilor copilului. Educatia centrata pe copil - iata unul dintre raspunsurile la intrebarea ,,Ce facem pentru copilul nostru?".

In sprijinul abordarii diferentiate a copiilor vin o serie de documente legislative la nivel mondial, precum: ,,Conventia Internationala privind Drepturile Copilului", ,,Declaratia Universala a Drepturilor Omului", Legea Invatamantului, alte articole de lege din legislatia mondiala. Toate, la unison, exprima dreptul copilului de a fi tratat in asa fel incat sa i se asigure o dezvoltare armonioasa, in functie de personalitatea fiecaruia.

Pentru a centra continuturile invatarii pe copil, trebuie, in primul rand, sa-i cunostem particularitatile psihofiziologice, ceea ce inseamna cunoasterea temperamentului, nivelul de priceperi si deprinderi, interesele, potentialul intelectual, trasaturile de personalitate etc. Foarte importanta este si cunoasterea ereditatii socio-culturale cu care copilul vine din familie.

Respectarea diferentelor individuale trebuie sa duca la tratarea diferentiata a copiilor, la crearea unor situatii de invatare care sa permita progresul copilului, pe diferite cai, prin realizarea acelorasi obiective. Practic, trebuie create situatii de invatare care sa determine o participare activa a copilului in procesul de invatare prin interactiuni directe

Sistemul de modalitati adoptate in vederea diferentierii instruirii consta in combinatii variabile ale factorilor care definesc procesul didactic si anume:

a)  continutul instructiei cu efecte asupra structurii sistemului prescolar ;

b)  modul de grupare a prescolarilor;

c)  timpul sau ritmul de lucru;

d)  metodele de lucru:

In acest sens, combinatiile cele mai frecvente, justificate logic si metodic sunt:

a)  variatii in continutul structurii si ritmului de lucru;

b)  acelasi continut, dar timp variabil;

c)  acelasi ritm de lucru, dar continut diferit ca volum si complexitate;

d)  grupari variate de copii, insotite de variatii asupra continutului si a timpului;

e) variabilitatea metodelor de lucru si a modalitatilor de realizare a continutului activitatilor.

Concluzionand, iata ce putem face pentru fiecare copil:

sa-i asiguram o educatie diferentiata si personalizata;

sa organizam situatiile de invatare, care sa determine o participare activa, sa duca la o invatare pe cont propriu;

pentru ca exista stiluri de invatare diferite, sa implicam copiii in acte de instruire diferentiate.

Unul dintre stilurile mult clamate in prezent este invatarea individualizata, care presupune proiectarea si realizarea activitatilor didactice in functie de particularitatile individuale ale copiilor. Trebuie individualizate nu doar continuturile, ci si obiectivele operationale, mijloacele de invatamant, dar si metodele de predare-invatare-evaluare-autoevaluare. Intr-o grupa sunt copii care, datorita mediului in care traiesc, au multe cunostinte despre o tema data, altii au cunostinte medii sau deloc. De aceea stabilim continuturile aceleiasi teme in functie de aceste criterii. Sunt prescolari care au nevoie de suport vizual ori doar lingvistic, asa ca folosim mijloace de invatamant si materiale didactice variate si de buna calitate. In functie de toate acestea stabilim si itemii de evaluare si determinam actul de autoevaluare, in care copilul stabileste singur ce a inteles, ce mai doreste sa stie despre tema data.

Procedand in acest fel, vom respecta dreptul la diversitate, vom acorda sanse egale tuturor copiilor, prin recunoasterea diferentelor de capacitate, care poate fi inascuta sau dobandita si vom asigura egalitatea accesului la educatie, in functie de aptitudini si nevoile individuale.

Acest stil de invatare prezinta avantajul recuperarii rapide a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor pe care copilul nu le poseda, sau, dupa caz, prin lucru individual, copiii cu capacitati mai inalte pot invata si lucra mai mult, nu sunt infranati, tinuti in loc de restul grupei.

Ca si dezavantaje, pot remarca instalarea unor relatii de competitie neloiala, lipsa comunicarii cu ceilalti copii.

Un al doilea stil de invatare este cel prin cooperare, care presupune:

un scop comun pentru toti membrii echipei;

o structurare buna a grupului, conform inteligentelor multiple ale membrilor sai;

valorificarea experientei fiecarui individ.

Deviza invatarii prin cooperare ar putea fi : ,,invatati impreuna, aplicati singuri"!

Conform noilor cercetari pedagogice, acest stil de invatare are o multime de

avantaje, printre care: este valorificat potentialul fiecarui copil; copiii se completeaza unul pe celalalt, fara a lasa loc competitiei in grup; fiecare membru al grupului se simte util prin ceea ce stie si este capabil sa faca; socializarea este mai puternica si se leaga prietenii de durata; creste respectul fata de sine; se imbunatatesc performantele memoriei si creatiei; sporeste randamentul procesului de invatare.

Referindu-ma la conditiile concrete din grupa mea, unde exista 6 prescolari cu deficiente grave locomotorii si psihice, pot spune ca acest stil de invatare este foarte potrivit, pentru ca fiecare membru al grupurilor formate au diferite competente, pot face ceva diferit de ceilalti, in felul acesta integrand foarte bine si pe acei copii imobilizati sau care nu au o capacitate mare de generalizare si abstractizare. Am grija totdeauna sa gasesc alte modalitati de constituire a grupurilor, dar sa existe un echilibru intre ele din toate punctele de vedere.

Exista si unele dezavantaje, cum ar fi: copiii cu personalitate mai puternica au tendinta sa domine grupul, prin impunerea regulilor propri; copiii mai timizi sau mai comozi se lasa dominati, devin simpli spectatori ai actului didactic.

Aici intervine maiestria educatoarei: daca poseda stiinta de a imbina armonios inteligentele multiple ale copiilor, de a distribui sarcini fiecarui copil dupa capacitate si interes, de a folosi strategii diferentiate, invatarea prin cooperare da roade bune.

Cele doua stiluri de invatare trebuie combinate, urmand principiul ,,Sa dai si sa ceri orice copilului, dar nu oricand si oricum, ci fiecaruia dupa posibilitate si interes"

Bibliografie:

* Ionescu, M. 2003, Instructie si educatie, Garamond S.R.L., Cluj-Napoca

* Andruszkiewich, M., 2007, Educatia incluziva. Concepte, politici si activitati in scoala incluziva, E.D.P., R.A.Bucuresti