Educatia waldorf

EDUCATIA WALDORF

Filosofia care sta la baza educatiei Waldorf este filosofia antroposofica. Termenul de antroposofie provine din limba greaca (anthropos-sophia) si desemneaza cunoasterea omului. In afara de lumea naturala, a simturilor, conform conceptiei antroposofice, mai exista o lume spirituala la fel de reala ca si cea naturala. Prin introspectie, studiu si observatie practica, fiecare isi poate descoperi propria natura interioara si realitatile spirituale ale lumii inconjuratoare si ale universului. Aceasta duce la o traire mai adanca si mai profunda a vietii de fiecare zi, duce la imbogatirea spirituala a acesteia.

Natura ascunsa a omului are urmatoarele componente:

- corpul fizic (legile lumii fizice - minerale);

- corpul vietii - corpul eteric (purtator al fortelor vietii - plante, animale);

- corpul senzatiei - corpul astral (purtatorul durerii, placerii, pasiunilor - animale, oameni);

- corpul Eu-lui (propriu numai omului, purtatoml 'sufletului omenesc superior').

Telul principal al educatiei Waldorf este acela de a produce individualitati capabile de a-si gasi menirea in viata. Educatia copilului in scollie Waldorf il abordeaza pe acesta integral: 'gandire, simtire si vointa'. Activitatile sunt proiectate astfel incat sa puna in echilibru cunostintele teoretice, abstracte ale elevilor, cu activitati artistice si practice. Profesorii de la aceste scoli pot respecta ritmul individual de dezvoltare al fiecarui copil, iar modul de abordare a prezentarii cunostintelor oferite este adaptat varstelor copiilor. De asemenea, se urmareste de catre profesori ca fiecare dintre copii sa-si gaseasca motivatiile interioare pentru a invata si a se dezvolta.

Trasaturile caracteristice ale educatiei Waldorf sunt urmatoarele:

1)dinamica diferentiata a procesului de invatare: incet, atent, cu multe repetitii in clasele primare, apoi mai intens in clasele gimnaziale si in liceu;

2)cultivarea la copil in egala masura, prin programa de invatamant, atat a calitatilor intelectuale cat si a celor artistice si practice;

3)principiul educativ care sta la baza activitatii in gradinita si in clasele primare este acela al imitarii, al sentimentului de respect si admiratie fata de dascal, al cultivarii sensibilitatii artistice a elevilor; in clasele de mijloc se incurajeaza dezvoltarea simtului observatiei, iar in clasele mai mari de gimnaziu si liceu se incurajeaza dezvoltarea gandirii proprii a elevului;

4)orarul zilnic este specific tuturor scolilor Waldorf din intrega lume: primele doua ore sunt dedicate materiilor de baza, predate in 'epoci', cu durata intre 2 si 5 saptamani, urmate de ore de limbi straine, arta plastica, muzica, euritmie, gimnastica, lucru manual;

5)in clasele mici, copiii lucreza scriindu-si propriile 'manuale' in colaborare cu profesorul, pentru fiecare materie studiata;

6)invatamant necompetitiv, prin lipsa notelor; profesorii fac, la sfarsitul fiecarui an scolar, evaluari foarte detaliate ale activitatilor copiilor si ale dezvoltarii acestora de-a lungul intregului an scolar.

Pedagogia Waldorf urmareste sa dezvolte personalitatea copilului ansamblul ei si sa isi orienteze oferta de predare functie de particularitatile diferitelor trepte de varsta ale copiilor si de cerintele acestor trepte. Ea nu este orientata spre oferirea unei anumite pregatiri profesionale inguste sau unei specializari.

Principalele fundamente si caracteristici ale pedagogiei Waldorf sunt:

vizeaza transformarea stiintei omenesti, dezvoltarea sa armonioasa, stabilirea unei relatii sanatoase intre individ si lumea inconjuratoare si integrarea individului in realitatea sociala.

-considera cunostintele nu ca scop in sine, ci ca un instrument important pentru formare, pentru asigurarea legaturii cu viata.

-in curriculumul Waldorf, un loc important il ocupa artele, lucrul manual, artizanatul, care ofera elevilor un contact cu diverse materii si nenumarate activitati de baza ale omului; lor li se adauga limbajul, istoria, geografia, limbile straine, matematica si geometria, stiintele, desenul, activitatile corporale, religia.

-elevii reprezinta 'scopul si ratiunea existentei scolilor Waldorf" ei fiind considerati individualitati si acceptati fara nici o prejudecata sociala, religioasa, de sex, de rasa sau de orice alt fel.

-unitatea functionala o reprezinta clasa, in care sunt reuniti elevi de aceeasi varsta si care este inteleasa nu doar ca o unitate administrativa, ci ca o individualitate; componenta unei clase nu se modifica in timp (repetarea anului scolar este evitata, considerandu-se ca ea are consecinte dezastruoase; exceptie fac cazurile in care toti profesorii clasei, medicul scolar si parintii stabilesc, de comun acord, ca dezvoltarea elevului este intarziata din punct de vedere psihic si fizic).

Esenta acestei pedagogii este considerata relatia elev-profesor.

-Profesorul tine legatura cu parintii elevilor, astfel incat activitatea sa pedagogica are o caracteristica mai personala; cel putin o data pe semestru, parintii elevilor se intalnesc cu toti profesorii clasei in vederea imbunatatirii activitatii didactice.

-Profesorul preda materia cu cuvinte proprii, fara a recurge la carti didactice, iar elevii isi confectioneaza propriile 'carti', adica niste caiete bine alcatuite si ilustrate, care contin esentialul lectiei predate, redat pe baza memoriei; astfel, fiecare caiet are amprenta personalitatii autorului.

-Evaluarea in scolile Waldorf nu se bazeaza pe probe, teste, extemporale, teze sau examene, ci are in vedere toti factorii ce permit sa fie evaluata personalitatea elevului: scrisul, dedicatia, forma, fantezia, logica si flexibilitatea gandirii, stilul, ortografia si, desigur, cunostintele reale.

Evaluarea consta intr-o caracterizare calitativa, care evidentiaza ceea ce este pozitiv, care critica ceea ce este negativ doar in legatura cu ceea ce elevul ar fi in stare sa realizeze. La cererea autoritatilor din invatamant, scoala face o evaluare cantitativa, pe care o mentine secreta si o ofera elevului sau parintilor numai in momentul in care se incheie studiile.