Invatamantul agricol

Invatamantul agricol

La inceputul secolului al XlX-lea, primele masuri de organizare a invatamantului public au vizat si predarea cunostintelor agricole[1]. Astfel, Gheorghe Asachi, care era epitropul scolilor din Moldova, cerand, la 1 ianuarie 1828, infiintarea unui gimnaziu la Trei Ierarhi, a inclus predarea unor cursuri de 'economie pamanteasca'.

In anul 1831, vornicul G. Filipescu inainta generalului Pavel Kiseleff un program intitulat 'Osebite bagari de seama asupra plugariei, imbunatatirii soiului de vite si regulatei cladiri a lacasurilor locuitorilor','in care facea propuneri privind exportul graului romanesc, introducerea tehnicii si tehnologiilor agricole noi, a asolamentelor, precum si organizarea invatamantului agricol cu practica obligatorie pe loturi demonstrative.

In 1832, Epitropia scolilor din Moldova avea in vedere deschiderea unui institut 'agronomico-iconomicesc' si, in acelasi an, anunta scoaterea la concurs a unui post de profesor de agricultura, care urma sa predea atat cultura plantelor, cat si medicina veterinara.

In 1839, un document semnat de domnitorul Mihai Sturza anunta deschiderea, in 1840, a unui institut special pentru studierea agriculturii, precum si a unei scoli mecanice. Desi proiectul nu s-a realizat,, initiativa ramane meritorie. La inceputul anului 1841, Teodor Bals a infiintat, pe mosia sa de la Darabani, o scoala publica particulara, unde se predau si cunostinte de lucrarea pamantului. Doi ani mai tarziu, in 1843, in scolile publice din Moldova s-a introdus ca disciplina facultativa '.cursul economic', care cuprindea notiuni de agronomie, medicina veterinara, tehnologie, silvicultura si chimie.

Legea si regulamentul scolar din 1851 au asigurat, in Moldova, introducerea cunostintelor de agricultura in scolile de la sate, sub forma de cunostinte practice privind cresterea animalelor, culturile de camp, unitati de masura specifice s_:a. Potrivit acelorasi reglementari, elevii scolilor reale infiintate la lasi, Botosani si Galati erau obligati sa studieze economia rurala si elemente de chimie aplicata la agricultura si industrie.

In Moldova, in perioada la care ne referim, sunt consemnate primele plecari in strainatate pentru studii superioare si/sau specializari privind agricultura. Debutul il face Petrache Poenaru, care in 1830 a plecat in Franta si a efectuat practica agricola la o proprietate a profesorului A, Blanqui. Intr-una din scrisorile sale, el marturisea ca urma sa plece la Bordeaux, pentru a invata viticultura si vinificatia, iar apoi la Arras, unde intentiona sa deprinda cultura sfeclei de zahar si fabricarea zaharului. in 1834, Leon Filipescu pleaca pentru 3 ani in .Germania, la Hohenheim, iar la intoarcere, in 1838, este numit profesor la Academia Mihaileana din lasi. Tot in 1838, pleaca in Franta, la studii, Ion lonescu de la Brad, care dupa intoarcere, va preda, in perioada 1842-1848, primul curs de agronomie la Academia Mihaileana din lasi.

In Tara- Romaneasca, invatamantul agricol debuteaza in 1833, an in care, conform prevederilor Regulamentului Organic, se organizeaza cursul de 'pravilele pamantului' pe langa Colegiul Sf. Sava. La 13 ianuarie 1835, la Bucuresti, din initiativa lui Mihail Ghica, ia fiinta Societatea de agricultura, iar in mai, acelasi an, avea loc prima incercare demonstrativa de instrumente agricole, la Pantelimon. in 1836, in locul numit 'Ciotaria', de pe mosia Pantelimon, a fost initiata organizarea .unei scoli agricole, aducandu-se chiar si din strainatate instrumente agricole si vite de rasa. Initiativa se soldeaza insa cu esec, la scoala respectiva desfasurandu-se cursuri doar o jumatate de an"   

In 1838, in Tara Romaneasca, la scolile satesti se introduc doua materii nepredate pana atunci, 'lucrarea pamantului' si 'economia casei', iar programa scolara a Colegiului Sf. Sava .cuprindea si 'cunostinte de agricultura'. Prin regulamentul de aplicare a Legii invatamantului din septembrie 1847, promulgata de domnitorul G. Bibescu; se prevedea introducerea in scolile satesti a unui curs denumit 'Povatuiri asupra lucrarii pamantului, cresterea vitelor si alte asemenea'. De asemenea, in scolile elementare din capitalele de judet se predau obligatoriu cunostinte de plugarie si economie casnica.

Infiintarea unei scoli speciale de agricultura la Pantelimon nu are o data certa, incercari in acest sens, asa cum am aratat mai sus, datand din 4836. In 1851 se infiinteaza 'Institutul National de Agricultura de la Pantelimon', sub conducerea lui W. Konzelmann, invitat din Germania pentru o perioada de 5 ani. In 1860, institutul mentionat este reorganizat. Iar pentru intarirea corpului profesoral se adopta masura pregatirii deosebite in tara si strainatate a opt tineri absolventi, La 1decembrie 1869, scoala de la Pantelimon s-a mutat in cladirea de pe mosia' Ferastrau (denumita ulterior Herastrau), a carei constructie incepuse la 1 august 1868. Ea a functionat in aceeasi cladire pana in noiembrie 1940 si a avut diferite denumiri. Initial a fost numita Scoala Centrala.de Agricultura si Silvicultura de la Ferastrau, dupa 1915 este ridicata la rang universitar, respectiv i se confera dreptul de a elibera diplome de ingineri agronomi, din 1929 se numeste Academia de Studii Agronomice, iar din 1938 Facultatea de Agronomie din Bucuresti.

Invatamantul agricol,, conform prevederilor legii instructiunii din 1864, se extinde in seminariile teologice si in scolile primare. De asemenea, sunt infiintate primele scoli-fe.rme de agricultura, in 1867, la Galata (lasi) si la Balta Verde (Craiova), dar au fiintat relativ putin, la Galata pana in 1871 si la Balta Verde pana in 1872.

In 1883 se reorganizeaza invatamantul agricol pe trei nivele: scoli primare de agricultura, scoli regionale de agricultura si o scoala superioara la Herastrau. Au fost infiintate scoli practice; in 1883 la Streharet (Slatina), in 1885 la Roman, iar in 1889 la Armasesti (Ialomita), in 1901, printr-o lege de reorganizare a invatamantului agricol, denumirea scolilor practice de agricultura a fost schimbata in aceea de 'scoli inferioare de agricultura'.

Influenta potentiala a invatamantului agricol asupra dezvoltarii agriculturii romanesti de pana la primul razboi mondial este diferita, avand in vedere categoriile de exploatatii agricole si preocuparile guvernantilor privind folosirea absolventilor lui. Taranul, proprietar mic sau mijlociu, cultiva plante si creste animale, in mare masura, potrivit traditiei zonei in care locuieste. Proprietarul mare foloseste serviciile specialistului agronom in functie de gradul lui de intelegere privind necesitatea unei indrumari stiintifice. Iar utilizarea promotiilor de absolventi ai invatamantului agricol nu a constituit o preocupare majora a oficialitatilor. Pana in 1983, problemele agriculturii, care tineau de competentele guvernului, erau incluse la o sectiune a Ministerului Lucrarilor- Publice, abia in acel an luand fiinta Ministerul Agriculturii, Comertului, Industriei si Domeniilor. Iar in administratia de stat, agronomii incep sa fie integrati oficial din anul 1888.

Dupa 1903, ei isi fac simtita prezenta in conducerea obstilor satesti si a bancilor populare, iar dupa 1909 la Casa Rurala. De mentionat ca in ajunul primei conflagratii mondiale, din cei 3500 absolventi ai invatamantului superior agronomic, doar 8 lucrau pe domeniile statului, care in epoca erau de circa 2,5 milioane hectare.