Proiectarea, implementarea si evaluarea documentelor curriculare (plan, programa, manual, auxiliare). Aplicatii.

Proiectarea, implementarea si evaluarea documentelor curriculare (plan, programa, manual, auxiliare). Aplicatii.

Documente curriculare

Continutul procesului educativ se organizeaza si planifica prin documente scolare ce au rolul de a-i imprima un caracter obiectiv, coerent si unitar , mai ales in conditiile in care pe langa invatamantul public functioneaza o varietate de scoli particulare. Spunem astfel ca procesul de invatamant si continuturile educationale se obiectiveaza prin documente scolare sau documente (produse) curriculare.

Exista mai multe tipuri de asemenea produse, dupa importanta lor:

-obiectivari primare (planul de invatamant si programele scolare);

-obiectivari secundare (manuale si metodicile speciale);

-obiectivari tertiare (orare, planificari calendaristice, proiecte pedagogice).

Produsele curriculare sunt toate documentele normative care rezulta in urma demersurilor curriculare:

-planurile cadru de invatamant

-planificarea calendaristica

-programele scolare

-profil de formare

-schema orara

-standardele curriculare de performanta

-manualul scolar

-metodicile/materiale suport

1. Planurile-cadru de invatamant 

Planurile-cadru de invatamant reprezinta documentul reglator esential care jaloneaza resursele de timp ale procesului de predare-invatare. Planurile-cadru ofera o solutii de optimizare a bugetului de timp: pe de o parte, sunt cuprinse activitati comune tuturor elevilor din tara in scopul asigurarii egalitatii de sanse a acestora; pe de alta parte, este prevazuta activitatea pe grupuri/clase de elevi in scopul diferentierii parcursului scolar in functie de interesele, nevoile si aptitudinile specifice ale elevilor.

Organizarea planurilor de invatamant pe arii curriculare ofera ca avantaje:

*posibilitatea integrarii demersului mono-disciplinar actual intr-un cadru interdisciplinar;

*echilibrarea ponderilor acordate diferitelor domenii si obiecte de studiu;

*concordanta cu teoriile actuale privind procesul, stilul si ritmurile invatarii;

*continuitatea si integralitatea demersului didactic pe intreg parcursul scolar al fiecarui elev.

Planul de invatamant este cel mai important  produs al demersului curricular, dupa experimentare, evaluare, corectare, validare devine un document obligatoriu si instrumentul fundamental de conducere si desfasurare a procesului de invatamant in institutia scolara. Responsabilitatea validarii revine, in invatamantul romansc, Ministrului Educatiei Nationale. Planul cadru de invatamant reprezinta un plan generativ, cu caracter de baza de pornire. Astfel, in locul unui plan de invatamant unic pentru toate scolile de acelasi tip, prin planul cadru se fixeaza un trunchi comun de discipline obligatorii, care are o proportie de 75-80% din totalul disciplinelor, in virtutea principiului autonomiei institutiile scolare avand posibilitatea de a decide asupra restului de discipline din programul educativ.

Planul de invatamant  stabileste:

a)finalitatile si obiectivele generale ale pregatirii,

b)competentele finale si standardele pregatirii,

c)structura continutului pregatirii, grupate modular, sub forma de discipline, inter sau trans disciplinar, etc.

d)Esalonarea in timp a pregatirii cu precizarea:

1) succesiunii experientelor de invatare(parcurgerii disciplinelor)

2) numarul saptamanal si anual de ore afectate fiecarui obiect de studiu(disciplina);

3) limitele maxime si minime ale pregatirii(nr. de ani de studiu, posibilitati de accelerare a studiului); structura anilor de studiu, cu precizarea succesiunii intervalelor de timp afectate studiilor, vacantelor, etc.;

e)Sistemul de acces si sistemul de finalizare al pregatirii;

f) Modalitati de evaluare a competentelor si standardelor pregatirii pe parcurs si finale.

Planul reflecta integral principiile curriculum-ului, exigentele de proiectare si exigentele de reforma curriculara. In structura lui se regasesc:

a) un core curriculum(nucleu, discipline obligatorii) si

b)un curriculum secundar (discipline optionale, - fused curriculum, discipline facultative - curriculum centrat pe cel care invata).

Planul este influentat si  de etosul pedagogic al educatorilor, al culturii  comunitatii si de un hidden curriculum (curriculum ascuns). 

Principii ce stau la baza eleborarii planurilor cadru

La baza elaborarii Planurilor-cadru de invatamant sta un sistem de principii generale, care isi propun sa faciliteze formarea unei noi culturi curriculare:

Principiul egalitatii sanselor - se refera la dreptul fiecarui individ la educatia comuna, realizata in cadrul invatamantului obligatoriu, prin parcurgerea trunchiului comun.

Principiul descongestionarii - recomanda selectarea, structurarea si esentializarea continuturilor programelor scolare si diminuarea supraincarcarii informationale.

Principiul descentralizarii si al flexibilizarii curriculum-ului - se refera la imbinarea trunchiului comun cu curriculum-ul aflat la decizia scolii.

Principiul selectiei si ierarhizarii culturale - a condus la integrarea disciplinelor de studiu intr-un sistem si la interrelationarea lor, permitand structurarea Curriculum-ului National in arii curriculare (consacrarea conceptului de 'arie curriculara' s-a realizat cu prilejul actualei reforme din invatamant).

Principiul functionalitatii - recomanda adaptarea disciplinelor de studiu si, implicit, a ariilor curriculare la particularitatile de varsta ale elevilor si gruparea programelor de studiu preuniversitare pe cicluri optime.

Principiul coerentei, care se refera la asigurarea echilibrului optim intre ariile curriculare si disciplinare de studiu, in plan orizontal si vertical.

Principiul racordarii la social - subliniaza necesitatea asigurarii unor corespondente intre institutiile de invatamant si cerintele sociale, a unor legaturi optime si a unor colaborari intre institutiile de invatamant si comunitate.

Principiul compatibilizarii cu standardele europene in invatamant - cu paradigmele educationale promovate la nivel european.

Principiul functionalitatii

Vizeaza racordarea diverselor discipline, precum si a ariilor curriculare:

* la varstele scolare si la psihologia varstelor;

* la amplificarea si la diversificarea domeniilor cunoasterii.

Conform principiului functionalitatii, asociat criteriului psihopedagogic vizand varstele scolaritatii, se propune asigurarea conditiilor pentru trecerea la structura sistemului de invatamant de tipul 4+5+3(4).

Principiul functionalitatii, coroborat cu o serie de strategii de organizare interna a curriculumului, a determinat structurarea procesului de invatamant in cicluri curriculare.

Principiul coerentei

Vizeaza caracterul omogen al parcursului scolar. Acest principiu are in vedere gradul de integrare orizontala si verticala a ariilor curriculare in interiorul sistemului, iar, in cadrul acestora, a obiectelor de studiu.

Principiul coerentei vizeaza in esenta raporturile procentuale, atat pe orizontala, cat si pe verticala, intre ariile curriculare, iar in cadrul ariilor, intre discipline.

Principiul egalitatii sanselor

Are in vedere asigurarea unui sistem care da dreptul fiecarui elev in parte sa descopere si sa valorifice la maximum potentialul de care dispune. Aplicarea acestui principiu impune: obligativitatea invatamantului general si existenta trunchiului comun, in masura sa asigure elevilor accesul la 'nucleul' fiecarei componente a parcursului scolar.

Principiul flexibilitatii si al parcursului individual

Vizeaza trecerea de la invatamantul pentru toti la invatamantul pentru fiecare. Acest lucru poate fi realizat prin descentralizarea curriculara.

In invatamantul obligatoriu numarul total de ore alocat prin planurile-cadru variaza intre un minim si un maxim. Planurile-cadru prevad de asemenea, pentru majoritatea obiectelor de studiu, o plaja orara ce presupune un numar de ore minim si unul maxim. Aceasta variabilitate permite concretizarea la nivelul scolii a planului-cadru prin schemele orare.

Plaja orara ofera:

elevilor, posibilitatea optiunii pentru un anumit domeniu de interes;

profesorilor, flexibilitate in alegerea unui demers didactic mai adaptat posibilitatilor unei anumite clase de elevi;

managerilor de scoli, organizarea unei activitati didactice corelate cu resursele umane si baza materiala de care dispune scoala.

Tot la invatamantul obligatoriu, curriculumul la decizia scolii, prin cele trei variante ale sale: curriculum-nucleu aprofundat, curriculum extins, curriculum elaborat in scoala, urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele copiilor, contribuind in final la valorizarea fiecarei scoli, la crearea unei personalitati proprii acesteia prin diferentierea ofertei de educatie.

Diferentierea creata in acest mod intre scoli este echilibrata prin prezenta in plan a trunchiului comun.

La liceu, curriculumul la decizia scolii urmareste sa coreleze mai bine resursele scolii cu dorintele elevilor, contribuind in final la valorizarea fiecarui liceu, la crearea unei personalitati proprii a scolii prin diferentierea ofertei de educatie.

Competitia intre scoli poate deveni astfel o competitie a valorilor, avand ca efect sporirea calitatii procesului de invatamant. Diferentierea creata in acest mod intre scoli este echilibrata prin prezenta in plan a trunchiului comun.

Principiul racordarii la social

Presupune ca planurile sa fie astfel concepute incat sa favorizeze tipuri variate de iesiri din sistem. Astfel, gimnaziul ofera orientarea catre:

* liceul teoretic

* liceul tehnologic

* liceul vocational

* scoala profesionala.

Liceul ofera orientarea catre:

* pregatirea universitara

* pregatirea postliceala

* piata muncii.

Conform principiului racordarii la social, in vederea asigurarii legaturii optime dintre scoala si cerintele sociale, este necesar ca, pe termen mediu, bacalaureatul sa asigure in mod real diplome diferite ca specializare, singurele in masura sa ofere posibilitatea accesului direct la specializarea universitara. De asemenea, pentru a veni in intampinarea reorientarii elevilor, este necesar sa existe pasarele de trecere de la o filiera/profil/specializare la alta, in diverse puncte ale parcursului scolar.

 2. Planificarea calendaristica

Planificarea calendaristica - este un document administrativ alcatuit de profesor care asociaza intr-un mod personalizat elemente ale programei (obiective de referinta si continuturi, respectiv competente si continuturi) cu alocarea de timp considerata optima de catre acesata pe parcursul unui an scolar.

Planificarile calendaristice sunt "pre-proiecte" de transpunere semestriala a programelor de catre educatori  pe baza metodicii de specialitate si a principiilor didactice.

In elaborarea planificarii se parcurg urmatoarele etape:

-realizarea asociatiei dintre obiective (competente) si continuturi;

-impartirea materiei an unitati de invatare;

-stabilirea succesului de parcurgere a unitatii;

-alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de invatare.

O planificare calendaristica trebuie sa cuprinda:

a)evaluarea corecta a activitatii didactice;

b)datele calendaristice precise de sustinere a fiecarei activitati;

c)obiectivele fiecarei unitati de continut si activitatile didactice;

d)forma de desfasurare a fiecarei activitati si mijloacele de realizare-organizare a experientei de invatare;

e)instrumentele de evaluare a fiecarei activitati didactice (teste docimologice, probe de cunostinte, etc.);

f) modalitatile de simulare a studiului independent al elevilor,

g)perioadele , formele, metodele si instrumentele de organizare a "activitatii de imbogatire" pentru elevii capabili de performante superioareconsultatii;

h)perioadele , formele , metodele si instrumentele de organizare a "activitatilor de retrapare" a elevilor cu ritm lent de invatare;

i)  programul propriu al profesorului , de autoperfectionare pedagogica si de specialitate.

3.Programele analitice

Reprezinta acel document care configureaza continutul procesului instructiv - educativ la o disciplin a de invatamant. Programa scolara este parte a Curriculumului National. Programa scolara, denumita deseori "analitica", este un "macroproiect pedagogic al disciplinei-domeniului de studiu de regula strucutrata pe ani de studiu. Detaliaza elementele obligatorii de parcurs la o anumita disciplina, modul, devening ghidul fundamental al activitatii parcursului didactic. Acestea transcriu, traduc, in termenii logicii pedagogicea invatarii logica stiintifica a domeniului studiat. Programa scolara este instrumentul de la care se porneste in proiectarea didactica, avand o valoare operationala si instrumentala deosebita. Ea indica obiectivele, temele si subtemele la fiecare disciplina, timpul afectat pentru fiecare dintre acestea. In unele circumstante, programa poate suplini locul unui manual, dat fiind ca ea cuprinde urmatoarele informatii: importanta disciplinei in planul de invatamant, valoarea ei instructiv-educativa; obiectivele de atins la disciplina respectiva, pe obiective cadru si de referinta; natura si volumul cunostintelor /abilitatilor ce trebuie predate /insusite de catre elevi concretizate in enumerarea temelor si subtemelor; timpul afectat pentru fiecare capitol, subcapitol, lectie; indicatii metodologice privind predarea si evaluarea; temele suplimentare; referinte bibliografice; standarde de performanta. In functie de tipul disciplinei programa include lucrarile practice circumscrise capitolelor sau lectiilor, numarul de ore de laborator, alte forme de aplicare a cunostintelor.

Structura unei programe scolare conceputa din perspective curriculara, si adaptata actualei reforme curriculare din tara noastra se compune, dintr-o componenta generala, valabila pentru toate ariile curriculare si una particularizata la o arie curriculara anume. Constructia programei are la baza modelul pedagogic al disciplinei din care pot fi derivate urmatoarele elemente:

a)  obiectivele generale ale domeniului descrise sub forma competentelor si capacitatilor finale;

b) standardele de performanta ale capitolelor(unitatilor de invatare) si modalitatile de testare ale acestora;

c) unitatile de continut - care descriu succesiunea in care trebuie parcurse , insotite eventual de sugestii privind organizarea experientelor de invatare pentru atingerea obiectivelor  fiecarei unitati-secvente.

Componenta generala include:

-prezentarea succinta a scopurilor tuturor programelor ariilor curriculare din planul de invatamant;

-prezentarea obiectivelor generale ale sistemului de invatamant national;

-precizarea obiectivelor instructiv-educative ale nivelului si ale profilului de invatamant pentru care au fost concepute programele;

-planul de invatamant, insotit de precizari si comentarii referitoare la aspectele particulare ale rolului ariei curriculare respective si relatiile ei cu celelalte arii curriculare propuse;

-principiile didactice fundamentale, corelate cu obiectivele instructiv-educative urmarite prin programa propusa.

Componenta particularizata la o arie curriculara cuprinde urmatoarele elemente :

-prezentare a disciplinei sau a ariei curriculare respective;

-obiectivele generale;

-obiectivele referentiale (tinta) pe ani de studiu;

-temele sugerate spre studiere;

-sugerarea unor activitati de invatare;

-sugerarea unor metodologii de predare, insotite de recomandari din domeniul curriculum de suport;

-sugestii privind evaluarea rezultatelor elevilor;

-precizarea standardelor nationale de performanta ale elevilor (nivel minim, mediu, maxim).

Programele scolare stabilesc obiectivele cadru, obiectivele de referinta, exemplele de activitati, continuturile invatarii, precum si standardele curriculare de performanta  prevazute pentru fiecare disciplina existenta in planurile cadru de invatamant. Programa scolara descrie oferta educationala a unei anumite discipline pentru un parcurs scolar determinat.

Structura programelor scolare

1.Nota de prezentare a programei scolare

Este de fapt o prezentare a disciplinei, si  ofera o imagine de ansamblu asupra programei, ofera denumirile disiplinelor studiate si repartizarea lor pe clase, cu specificarea numarului de ore pe saptamana, elementele care au stat la baza elaborarii programei, descrie parcursul disciplinelor, argumenteaza structura didactica adoptata, sintetizeaza recomandari semnificative, prezinta dominantele curriculum-ului.

 2.Obiectivele cadru si de referinta prezentate in programa scolara

Sunt elementele cu care se opereaza in programele scolare proprii invatamantului obligatoriu, respectiv pana in clasa a VIII-a (inclusiv in aceasta clasa) sau competentele generale si cele specifice (cu care se opereaza in programele scolare pentru clasele a IX-a - a XII-a).

Obiectivele cadru sunt obiective cu grad ridicat de generalitate si de complexitate, care se refera la formarea unor competente si atitudini specifice disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studii. Ele se stabilesc in mod unic, la nivel national si sunt cuprinse in programele scolare. Cu ele se opereaza in programele scolare proprii invatamantului obligatoriu, respectiv pana in clasa a VIII-a (inclusiv in aceasta clasa).

Obiectivele cadru sunt finalitati educationale cu grad ridicat de generalitate si de complexitate, care se refera la formarea unor competente si atitudini specifice disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studii; ele se stabilesc in mod unic, la nivel national si sunt. Obiectivele cadru contin finalitati de reper care definesc achizitiile care se pot interioriza de catre educabili prin studiul disciplinei respective, in comun cu celelalte discipline de invatamant din aria curriculara respectiva (D. Ungureanu, 1999, p.153).

Din obiectivele cadru deriva obiectivele de referinta, care se stabilesc in mod unic, la nivel national. Acestea cuprind rezultate asteptate ale invatarii pentru fiecare an de studiu si ele:

-    ofera imaginea dezvoltarii progresive in achizitii, de la un an de studiu la altul

-     creeaza premisele pentru centrarea actului didactic pe aspectele formative ale invatarii

-    ofera o harta a evolutiei, urmaresc progresia in achizitia de competente, capacitati si cunostinte specifice disciplinei.

Competentele generale si competentele specifice

Competentele reprezinta ansambluri integrate de cunostinte, capacitati si abilitati de aplicare, operare si transfer al achizitiilor, care permit desfasurarea cu succes a unei activitati, rezolvarea eficienta a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situatii; competentele au componente cognitive/ intelectuale, afectiv-atitudinale si psihomotorii.

Competentele utilizeaza, integreaza si mobilizeaza cunostinte, resurse cognitive, dar si afective si contextuale pertinente pentru a trata cu succes o situatie, insa nu se confunda cu aceste resurse. O competenta presupune o serie de operatii: mobilizare de resurse adecvate, verificarea pertinentei acestor resurse, articularea lor eficienta, abordarea situatiei, verificarea corectitudinii rezultatului s.a. Competentele cresc valoarea utilizarii resurselor, pentru ca le ordoneaza, le pun in relatie astfel incat ele sa se completeze si sa se potenteze reciproc, le structureaza intr-un sistem mai bogat decat simpla lor reunire aditiva. 

Competentele specifice se deriveaza din cele generale, pentru un an de studiu si lor le sunt asociate unitati de continut, valori si atitudini, care ar putea fi construite in interdependenta cu formarea competentelor educationale generale si specifice, precum si sugestii metodologice generale. Corelatia propusa intre competentele specifice si unitatile de continut are in vedere posibilitatea ca orice competenta specifica sa poata fi atinsa prin diferite unitati de continut, neexistand o corespondenta biunivoca intre acestea. Pe baza competentelor specifice, se formuleaza competentele derivate, care vor fi vizate in cadrul activitatii educationale.

Specialistii considera ca un curriculum centrat pe competente poate raspunde mai bine cerintelor actuale ale vietii sociale si profesionale, ale pietei muncii, prin centrarea demersurilor didactice pe achizitiile concrete ale elevului. In cadrul procesului de invatamant se vizeaza formarea si dezvoltarea de competente educationale functionale, de baza, necesare elevilor pentru a-si continua studiile si/ sau pentru a se incadra pe piata muncii. O programa centrata pe competente, valori si atitudini reflecta achizitiile cercetarilor psihologiei cognitive conform carora, gratie detinerii competentelor, individul poate realiza, in mod exemplar, transferul si mobilizarea cunostintelor si a abilitatilor in contexte si situatii noi si dinamice. Competentele formate pe parcursul educatiei de baza raspund conditiei de a fi necesare si benefice pentru individ si pentru societate in acelasi timp. Asadar, specialistii considera ca un curriculum centrat pe competente poate raspunde mai bine cerintelor actuale ale vietii profesionale si sociale, ale pietei muncii, prin centrarea demersurilor didactice pe achizitii integrate ale elevilor. Optiunea pentru un curriculum centrat pe competente, atitudini si valori are in vedere accentuarea dimensiunii actionale in formarea personalitatii elevilor si focalizarea pe achizitii finale ale invatarii.

3.Valori si atitudini  in programa scolara

Reprezinta un set de inventare/ seturi de finalitati de ordin general, care nu pot fi exprimate in termeni de actiuni sau comportamente observabile si usor evaluabile, la a caror dezvoltare contribuie disciplinele studiate.

4.Sugestii metodologice in programa scolara

Sunt oferite ca sprijin pentru realizarea demersurilor didactice, referitoare la: desfasurarea proceselor formative de predare, invatare si evaluare; organizarea activitatilor de invatare si a situatiilor de invatare; construirea si utilizarea strategiilor de instruire si invatare; alegerea si utilizarea metodelor de invatamant; necesitatea asigurarii conexiunilor conceptuale si metodologice; asigurarea potentialului educativ al disciplinei; asigurarea unei comunicari didactice eficiente, asigurarea unui mediu de invatare stimulativ, care sa promoveze invatarea activa, atitudinea pozitiva si responsabila; selectarea si valorificarea resurselor materiale necesare;  manifestarea flexibilitatii in gandire si a creativitatii cadrului didactic.

 5.Standardele curriculare de performanta 

Reprezinta un sistem de referinta comun si echivalent la sfarsitul unei trepte de scolaritate, care permite evidentierea progresului realizat de elevi de la o treapta de scolaritate la alta (sunt standarde nationale) Ele sunt criterii de evaluare a calitatii procesului de invatare, specificari de performanta care indica gradul in care sunt atinse obiectivele curriculare, sunt insusite cunostintele, sunt formate capacitatile si comportamentele stabilite prin curriculum.

Caracteristicile standardelor curriculare de performanta:

-asigura conexiunile necesare intre curriculum si evaluare

-isi propun sa motiveze elevii pentru invatarea activa

-permit evidentierea progresului elevului de la o treapta de scolarizare la alta, constituind un sistem de referinta comun pentru toti elevii la sfarsitul treptei de scolarizare respective

-se elaboreaza in functie de finalitatile educationale ale treptei de scolaritate si ale ciclului de scolaritate, de obiectivele cadru si de referinta, de particularitatile psihologice ale elevilor si de alti factori.

6.Exemple de activitati de invatare in programa scolara

Sunt variante care propun posibile modalitati concrete si diverse de organizare a activitatii educationale in clasa. Ele sunt construite astfel incat sa valorifice experienta cognitiva a elevilor, sa ii sprijine constructiv in activitatea de cunoastere si sa permita valorificarea unor strategii didactice in contexte variate de invatare.

7.Continuturile  in programa scolara

Sunt continuturi care pot fi valorificate pentru atingerea obiectivelor cadru si de referinta si a competentelor generale si specifice solicitate prin curriculum; continuturile sunt structurate si organizate in jurul unor teme.

 4.Profilul de formare

Profilul de formare reprezinta o componenta reglatoare a Curriculum-ului National, care descrie asteptarile exprimate fata de elevi la sfarsitul invatamantului obligatoriu si care se fundamenteaza pe cerintele sociale exprimate in legi si in alte documente de politica educationala, precum si pe caracteristicile psiho-pedagogice ale elevilor. Capacitatile si atitudinile vizate de profilul de formare au un caracter transdisciplinar si definesc rezultatele invatarii, urmarite prin aplicarea noului curriculum.

5.Schema orara

Schema orara reprezinta o particularizare a planurilor-cadru de invatamant pentru o anumita clasa, in functie de optiunea exprimata pentru completarea trunchiului comun cu diferite tipuri de CDS. Schema orara pune in relatie discipline obligatorii si discipline optionale cu numarul de ore pentru care s-a optat.

 6.Standardele curriculare de performanta

Standardele curriculare de performanta- sunt criterii de evaluare a calitatii procesului de invatare. Ele reprezinta enunturi sintetice in masura sa indice gradul in care sunt atinse obiectivele fiecarei discipline de catre elevi, la sfarsitul fiecarei trepe de invatamant obligatoriu.

7. Manualul scolar

Manualele scolare concretizeaza programele scolare in diferite unitati didactice sau experiente de invatare, operationalizabile in relatia didactica profesor-elev. In cadrul manualului, continuturile invatarii sunt sistematizate pe capitole, subcapitole, lectii, teme. Manualul scolar are urmatoarele functii pedagogice :

-funcfia de informare, realizata prin mijioace didactice si grafice specifice;

-functia de formare a cunostintelor si capacitatilor vizate de obiectivele instructiv educative;

-functia de antrenare a capacitatilor cognitive, afective, psiho-motrice, sau a disponibilitatilor aptitudinale;

-functia de autoinstruire, ce evidentiaza mecanismele de conexiune inversa interna existente la nivelul actiunilor didactice promovate prin intermediul programei, respectiv tehnicile de autoevaluare.

Manualul scolar reprezinta un document scolar oficial de politica educationala care asigura concretizarea programei scolare intr-o forma care vizeaza prezentarea cunostintelor si capacitatilor intr-un mod sistematic, prin diferite unitati didactice, operationalizabile, in special, din perspectiva elevului/studentului: capitole, subcapitole, grupuri de lectii/cursuri, seminarii, secvente de invatare. 

Din perspectiva curriculara are calitatile unui proiect pedagogic deschis. Manualele alternative propun structuri de operationalizare a continutului echivalente valoric, stimuland realizarea obiectivelor generale si specifice stabilite unitar la nivelul unei programe unice, deschisa pedagogic din persepctiva proiectarii si a dezvoltarii curriculare.

Manualul reprezinta instrumentul de lucru cel mai important, atat pentru elevi cat si pentru profesori, deoarece el indeplineste trei functii fundamentale: de informare, de selectie a informatiilor, simplificari si organizari a cunostintelor conform cu programa scolara; de structurare logica a invatarii si de ghidare a invatarii in functie de metodele de predare- invatare privilegiate si de principiile didacticii. 

Pentru profesor, manualul reprezinta un instrument didactic cu rol de ghid, de orientare a activitatii didactice, respectiv de selectarea continuturilor stiintifice valorificabile in vederea atingerii finalitatilor urmarite; la indemana profesorului stau si alte surse de informare: alte manuale alternative, carti, tratate, Internet etc. 

Pentru elevi, manualul constituie un instrument de lucru important, cu ajutorul caruia ei se informeaza si se formeaza; un manual bun nu este doar un depozitar de informatii, ci si prilej de dezvoltare a gandirii, a capacitatilor si dispozitiilor intelectuale, volitionale, morale, estetice. Manualul este cel mai important instrument de lucru pentru elevi, urmeaza indeaproape programa analitica detaliind intr-un limbaj adecvat ceea ce este necesar pentru ca elevii sa poata atinge obiectivele pedagogice stabilite prin programa scolara in conditiile definite prin principiile pedagogice generale si specifice.

Un manual bun propune un mod de structurare a informatiei pe criteriul progresiei si sistematicitatii cognitive (in parti, capitole, subcapitole, lectii), prin respectarea programei scolare care vizeaza egalitatea sanselor. Fiecare unitate curriculara de baza (lectia) va include secvente distincte de informatii, explicatii, comentarii, corelatii intra si inter-disciplinare, exerciti, rezumate, intrebari, teste, referinte bibliografice.

Ca expresie a democratizarii invatamantului si cresterii autonomiei institutiilor de invatamant in tara noastra functioneaza in prezent manualele alternative. Acestea sunt considerate o necesitate atat pentru formatori cat si pentru elevi, intrucat nici unii nici altii nu sunt identici, profesorii avand posibilitatea de a alege manualul care raspunde cel mai bine cerintelor diferite ale elevilor. Programele scolare definesc in termeni generali informatiile necesare fiecarei unitati de continut. Ramane la latitudinea autorului de manual si a profesorului sa organizeze informatia in functie de obiectivele si continuturile prevazute in programa si de propriile optiuni privind progresia, abordarea metodologica si interesele, nevoile, ritmurile diferite ale elevi lor.

Problematica actuala a manualelor alternative presupune din partea profesorilor practicieni competente psihopedagogice deosebite pentru alegerea acelor manuale care se adapteaza cel mai mult caracteristicilor psiho-comportamentale ale elevilor, precum si propriilor aptitudini si stiluri didactice.

Elaborarea unui manual este totodata o opera care presupune ingeniozitate pedagogica si talent artistic;

Conditii pentru realizarea manualului:

- este o carte a elevului si nu a profesorului, este scris din perspective elevului, "traduce in limba elevilor limba savantilor nu este chiar la indemana oricui, nici macar a savantilor";

- trebuie elaborat astfel incat sa poata fi folosit ca instrument de autodidaxie, este o carte exclusiv pentru studiu independent;

- este o carte riguroasa din p.d.v. pedagogic trebuind sa cuprinda:

a) obiectivele pedagogice urmarite enuntate -formulate pe intelesul elevului;

b) sarcinile de lucru (de invatare conexe obiectivelor;

c) informatiile utile realizarii sarcinilor de lucru-invatare intr-o forma clara, precisa, sugestiva (ilustrate corespunzator, scheme, grafice, etc.);

d) sarcinile de lucru suplimentare pentru aprofundarea studiului;

e) sursele suplimentare pentru completarea cunostintelor(audio, video, etc.),

f) exercitii de autoevaluare, autolistele, etc.

8. Metodicile/ materiale suport

 Auxiliarele curriculare, ghidurile metodice, indrumatoarele, normele metodologice si materiale le didactice de suport/ ajutatoare descriu conditiile de aplicare si de monitorizare ale procesului currricular si contin sugestii metodologice. Aceste resurse sunt conexe manualelor, fac parte din curriculum-ul de suport si faciliteaza demersurile didactice practice de valorificare a programelor scolare si/ sau a manualelor scolare. Pentru a-si valorifica valentele didactice, aceste auxiliare curriculare sunt utilizate in spiritul conceptiei sistemice, articulate despre curriculum-ul disciplinelor de invatamant si despre componentele acestuia.

Metodicile sunt "manuale ale profesorilor", sunt "didactici de specialitate", contin in mod obligatoriu

a) modulul pedagogic al disciplinei;

b) tabloul complet al finalitatilor si obiectivelor disciplinei;

c) standardele de performanta pe ani de studiu, semestre, capitole(unitati de continut, module, etc.);

d) proiecte pedagogic model pentru toate activitatile didactice esentiale;

e) baterii de teste docimologice(predicitive, formative, sumative);

f) consideratii teoretico-pedagogice privind specificul disciplinei(domeniului);

g)recomandari bibliografice pentru aprofundarea pedagogica si de specialitate a domeniului.

Distingem 3 categorii de obiectivari ale demersurilor curriculare:

1. obiectivari primare: planul de invatamant si programele analitice

obiectivari secundare: manuale(pentru elevi) si metodicile (manualele profesorilor)

3. obiectivari tertiare: programe(orare) scolare, planificari calendaristice,  ale materiei (semestriale, anuale), proiecte pedagogice.

Dintre materialele suport folosite mai amintim ghiduri metodologice, portofolii, culegeri, manualul profesorului.  

Alte suporturi curriculare

Curriculum suport, constand in materiale didactice sau de documentare destinate elevilor si profesorilor, devine deosebit de necesar in strategia actualei reforme curriculare. Libertatea de optiune oferita profesorilor necesita abilitare curriculara prin care sa se formeze si sa se dezvolte competente didactice diferite fata de cele reclamate de rolul de profesor dirijat de autoritatea centrala. O parte integranta a strategiei de abilitare curriculara o constituie elaborarea si difuzarea de ghiduri metodologice, pachete de formare si de autoformare, liste de teme pentru diverse arii curriculare si inventarii de sugestii de realizare didactica a lor etc. Pentru elevi, in completarea manualelor, se cer elaborate si diversificate culegeri de texte literare, filosofice, culegeri de exercitii si probleme, soft didactic, atlase, etc.

In contextul accelerarii mutatiilor din mediul tehnic si informational, dar si din politica educationala, in ultimele ghiduri metodologice de aplicare a noului curriculum din tara noastra, se vorbeste tot mai mult de noile tehnologii ale formarii. Acestea cuprind:

-pe de o parte, suporturi pedagogice (scrise, audio si vizuale) altele decat manualul si culegerea sau caietul didactic traditionale si aici intra tabla magnetica sau de hartie, casetele audio, transparentele, diapozitivele, casetele video, videoscopul;

-pe de alta parte, mijloacele multimedia care se refera la limbajele de programare (cu aplicatie in matematica, geometrie, informatica, contabilitate, gramatica, limbi straine, de la nivel initiere, la nivel avansati), jocurile educative, CD-Rom-ul, CD-interactiv, internetul, bazele de date, e-learning, invatamantul la distanta asistat de calculator.