Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Strategii de invatare
Orice metoda de invatare selectata si utilizata pentru a atinge un scop anterior stabilit poate fi considerata drept strategie de invatare. Strategiile de invatare sunt, de cele mai multe ori, specifice domeniului de studiu (istoria se invata diferit fata de chimie). Exista insa metode si tehnici de invatare care au un caracter general (pot fi folosite pentru a studia domenii diferite) si pot fi transferate dintr-un domeniu de studiu in altul.
1. Strategii de elaborare asupra materialului
Elaborarea consta in utilizarea cunostintelor anterioare pentru interpretarea si imbogatirea materialului ce trebuie invatat. Scopul elaborarii este intelegerea, adica relationarea noilor cunostinte cu cele deja stocate pentru formarea unor structuri de cunostinte active si flexibile. Eficienta elaborarii se dovedeste in special pe termen lung sau in cazul evaluarii pe baza de eseuri si aplicatii practice ale materialului invatat.
A. Gandirea critica
Gandirea critica reprezinta deprinderea de a interactiona cu textul/ informatia in mod activ, de a obtine, interpreta si evalua informatia continuta intr-un material. Cand gandim critic, formulam o serie de intrebari la adresa textului.
Exemple de intrebari care demonstreaza gandirea critica asupra unui material de invatat:
Ce idei sau fapte asemanatoare am mai intalnit?
In ce fel difera aceste informatii de ceea ce stiam deja in legatura cu acest subiect?
Cum se relationeaza aceste informatii? Este o relatie de tip cauza-efect sau de parte-intreg?
Cum se pot utiliza cunostintele?
Care ar fi consecintele aplicarii in practica a acestor idei, pentru mine si pentru ceilalti?
A nu gandi critic inseamna a nu pune intrebari legate de informatiile sau ideile prezentate. O persoana care nu gandeste critic, tinde sa accepte sau sa refuze o informatie sau o idee fara a o analiza in prealabil
In urma unor studii despre felul in care gandesc elevii, s-au delimitat sapte operatii mentale de baza care sunt parti componente ale gandirii critice. Formuland intrebari asupra unui text, utilizam de fapt urmatoarele operatii mentale:
B. Monitorizarea invatarii
Monitorizarea invatarii reprezinta deprinderea de verificare sistematica a gradului de intelegere si integrare a ideilor continute in text. Copiii cu performante superioare in invatare utilizeaza de regula strategii de monitorizare "cu voce tare". Dintre acestea amintim:
trecerea in revista sau survolarea textului - parcurgerea rapida a textului pentru identificarea elementelor esentiale:
titlurile si subtitlurile sectiunilor - furnizeaza structura de baza a materialului
definitiile si graficele, hartile, figurile, fotografiile
intrebarile de la sfarsitul capitolului, sumarizarea principalelor teme
Aceasta etapa creeaza o "harta" pentru citirea propriu-zisa, astfel incat elevul sa stie in fiecare moment unde anume se gaseste in structura logica a textului. De asemenea, aceasta etapa sprijina activarea cunostintelor relevante pentru textul ce urmeaza a fi parcurs.
formularea de intrebari asupra textului ce va fi parcurs - directioneaza citirea si permite focalizarea pe informatia de interes. Formularea de intrebari se realizeaza automat cand un text cuprinde informatii relationate cu un set de cunostinte anterioare sau cu domeniile de interes. Transformarea titlurilor si a subtitlurilor in intrebari poate fi, de asemenea, o solutie utila;
citirea textului pe baza hartii unitatilor de sens stabilita la inceput; dupa fiecare fragment astfel parcurs se poate face o verificare a intelegerii respectivului freagment;
clarificarea ideilor care pun probleme de intelegere - se poate realiza facand apel la cunostintele prezentate anterior in text sau la cunostinte anterioare relationate cu acestea;
sumarizarea textului, pentru extragerea ideilor importante care vor constitui scheletul reactualizarii.
C. Mnemotehnicile
Mnemotehnicile sau strategiile de memorare sprijina fixarea informatiilor si accesul la cunostinte. Prin natura lor insa, ele se bazeaza intr-o oarecare masura si pe capacitatea de elaborare asupra materialului de studiat, prin realizarea de analogii si legaturi, uneori artificiale, intre diverse idei si concepte.
Aceste tehnici de memorare provin in special din valorificarea unor cunostinte legate de memorie si uitare:
De aici decurg o serie de strategii generale si specifice de imbunatatire a memoriei.
a) Strategii generale pentru imbunatatirea performantelor mnezice
b) Strategii specifice pentru imbunatatirea performantelor mnezice
In general, aceste strategii specifice, numite si mnemotehnici, se utilizeaza atunci cand textul este dificil sau cuprinde multe idei importante si presupun asocierea acestora cu alte informatii mai simple sau cunoscute deja, pentru ca prin aceasta asociere sa se faciliteze accesul la ele.
Acronimele
De exemplu, pentru a retine ordinea culorilor din spectrul vizibil, putem apela la acronimul ROGVAIV - rosu, orange, galben, verde, albastru, indigo, violet. Un alt exemplu este modul in care pot fi retinute numele Marilor Lacuri Nord Americane: Huron, Ontario, Michigan, Erie, Superior - HOMES.
Formarea de propozitii, cu ajutorul cuvintelor care se asociaza cu informatia de retinut. De exemplu, prima litera a fiecarui cuvint din propozitia "Latra cainii dupa mancare" semnifica numeralele romane, iar ordinea cuvintelor da ordinea crescatoare a numeralelor: L C D M.
Un alt exemplu despre felul in care o propozitie poate fi legata de o informatie este felul in care pot fi retinute primele cifre ale numarului π - numararea literelor din fiecare cuvant al propozitiei "Zoe a avut o clasa linistita." π - 3,14159.
Asocierea unei liste de cuvinte cu o melodie foarte cunoscuta este o alta metoda de a retine elementele listei.
Vizualizarea
Vizualizarea este un procedeu foarte eficient de a retine informatii cu un caracter mai abstract. Exista multe modalitati de a folosi imaginile pentru a retine un concept.
Pentru a retine, de exemplu, data la care Mihai Viteazul preia tronul Tarii Romanesti, se poate imagina intrarea acestuia in Bucuresti, pe sub o pancarta pe care scrie mare 11 octombrie 1593. Chiar daca uneori imaginile rezultate s-ar putea sa fie bizare sau caraghioase, nu trebuie evitata aceasta situatie, dimpotriva, astfel de imagini se retin si mai usor.
Itinerariul
Itinerariul presupune asocierea informatiei care trebuie retinuta cu un traseu familiar celui care invata. De exemplu, pentru a retine principalele glande endocrine (de sus in jos) numele lor pot fi asociate cu anumite repere aflate pe traseul pe care elevul il parcurge in fiecare dimineata de acasa la scoala. Plecand de acasa elevul trece pe langa casa memoriala "Agarbiceanu" cu care asociaza hipofiza si hipotalamusul. Mergand mai departe el trece pe langa cladirea "Serviciului Pasapoarte" cu care asociaza tiroida si in imediata apropiere, "Piata Cipariu" cu paratiroidele. Continuand, asociaza "Bastionul Croitorilor" cu glandele suprarenale iar ceva mai incolo, fostei cladiri a Centrului Cultural Francez cu pancreasul endocrin; cinematograful "Arta" cu testiculele si ovarele; "Piata Unirii" cu epifiza. Astfel, pentru a recapitula numele si succesiunea glandelor endocrine, elevul poate intreprinde o "plimbare" mentala. Aceste asociatii, combinate cu tehnica vizualizarii (pe fiecare cladire se poate imagina o pancarta enorma cu numele si eventual cu reprezentarea grafica a fiecarei glande), pot sprijini reactualizarea informatiei invatate.
2. Strategii de organizare a materialului
Organizarea materialului se refera la gruparea informatiilor relationate in categorii si structuri pentru a asigura o mai buna memorare a materialului. Materialul scolar este de cele mai multe ori un material organizat. Exista insa si cazuri in care structura materialului, chiar daca exista, nu este transparenta, fie datorita dificultatii materialului, fie datorita nesuprapunerii acesteia peste expectantele cititorului. In aceste cazuri se impune utilizarea unor strategii de organizare a materialului:
Organizarea timpului de studiu se refera la deprinderile de utilizare eficienta a momentelor dedicate invatarii. O buna planificare a timpului presupune:
A. Stabilirea scopurilor
Stabilirea scopurilor incepe prin formularea celor de lunga durata, care pot fi atinse intr-o perioada de timp mai indelungata (de la cateva luni la ani). De exemplu: "Vreau sa devin medic." sau "Vreau sa iau premiul intai anul acesta.". Scopurile de lunga durata au un grad de generalitate mare si sunt mai putin utile in controlul comportamentului actual de studiu. Pentru a deveni utile, ele trebuie sa se divizeaza in subscopuri mai specifice, de scurta durata.
Scopurile de scurta durata sunt etape in atingerea scopurilor de lunga durata. De exemplu, "Vreau sa iau premiul intai anul acesta." "Voi lua note mari la toate materiile." "Voi studia in plus la materiile care mi se par mai dificile: matematica si germana." , etc.
B. Identificarea prioritatilor
Dintre toate scopurile pe care le urmarim la un moment dat unele sunt mai importante, iar altele mai putin importante. Stabilirea prioritatilor ajuta elevul sa se concentreze asupra celor mai importante. De foarte multe ori exista tendinta de a aborda mai intai scopurile mai facile si de a amana implicarea in cele mai dificile, chiar daca acestea sunt mai importante. Actionand astfel, exista pericolul ca elevul sa nu realizeze activitati importante pentru succesul personal.
C. Identificarea modalitatilor actuale de utilizare a timpului
Fiecare persoana are un anumit ritm in desfasurarea activitatilor. Analizand atent felul in care o anumita persoana isi petrece timpul in fiecare zi vom descoperi anumite regularitati - prefera sa inceapa ziua cu o activitate anume, amana de fiecare data un anumit tip de sarcina, dupa intoarcerea de la scoala face acelasi lucru de fiecare data, ia pauze la anumite ore, s.a.m.d. Realizarea unui jurnal care sa cuprinda activitatile desfasurate zilnic, serveste la identificarea si constientizarea aspectelor pozitive si negative ce tin de organizarea timpului (de exemplu, a perioadelor de eficienta maxima, a activitatilor care nu sunt importante si a timpilor morti). Pornind de la aceste informatii, se poate incepe optimizarea modului in care este planificata si organizata activitatea.
D. Planificarea studiului
Putem vorbi de mai multe tipuri de planificare in functie de cat de intinsa e perioada de timp pe care o organizam: planificare anuala, lunara, saptamanala si zilnica. Planificarile cel mai des folosite sunt cele saptamanale si zilnice.
Programul saptamanal se poate realiza parcurgand urmatorii pasi:
|
Se noteaza toate activitatile fixe. |
Activitatile fixe sunt acele activitati care nu se schimba de la o saptamana la alta. Orele de la scoala, mesele, somnul sunt exemple de activitati care nu isi modifica de obicei momentul de desfasurare. Datorita faptului ca nu sunt flexibile, acestea trebuie trecute in program de la bun inceput. |
|
Se noteaza toate perioadele fixe de studiu |
Urmatorul pas este alocarea timpului de studiu. Cercetarile asupra memoriei au aratat ca alocarea unor perioade de timp fixe pentru studiu imbunatateste invatarea. De exemplu, se pot aloca 2 ore pentru studiul literaturii romane. Daca intr-o zi se termina invatarea intr-o ora si jumatate, jumatatea de ora ramasa poate fi folosita pentru o recapitulare elaborativa sau pentru crearea unor instrumente de invatare (de exemplu, crearea de sisteme pentru memorare). Folosirea raportului de 2:1 - adica pentru o ora de curs se acorda doua ore de studiu individual - poate fi foarte utila. Desigur aceasta regula nu poate fi aplicata in toate cazurile, iar raportul se poate modifica in functie de prioritatile de studiu. |
|
Se adauga perioade flexibile de studiu |
Pe langa perioadele fixe de studiu este indicat sa se adauge si perioade flexibile de studiu. Acestea pot fi utilizate in cazul in care anumite sarcini necesita mai mult timp decat li s-a alocat initial sau daca apar unele solicitari neprevazute. Daca intr-o zi nu sunt utilizate aceste ore suplimentare alocate studiului, ele se pot folosi ca timp liber sau pentru alte activitati. |
|
Se aloca timp pentru alte scopuri sau responsabilitati |
Activitatile care nu sunt relationate cu scoala trebuie si ele incluse in programul saptamanal. In situatiile in care unele responsabilitati sunt foarte importante, ele pot fi programate alaturi de activitatile fixe: vizitele la bunici, participarea la slujbele religioase, activitatile de voluntariat, etc. |
|
Timp liber / familie / relatii sociale |
Dupa ce au fost parcursi pasii mentionati anterior, tot timpul care a ramas poate fi programat pentru familie, prieteni sau pentru propria persoana. Alocarea timpului necesar pentru activitatile recreative este si ea foarte importanta si trebuie tratata cu atentie (vezi cap. Stil de viata). |
E. Identificarea dificultatilor care pot aparea in aplicarea planului/programului
Uneori pot aparea dificultati in aplicarea programului de studiu, chiar daca organizarea timpului s-a realizat corect.
Anticiparea dificultatilor si obstacolelor care pot impiedica aplicarea planului are doua avantaje:
contribuie la elaborarea unor strategii de contracarare a obstacolelor. Atunci cand apare situatia dificila, elevul va avea deja pregatita o modalitate de actiune si nu vor mai fi cheltuite resurse personale (efort, timp) pentru a face fata acesteia;
asigura o planificare temeinica a timpului de studiu, obligand la o examinare amanuntita a intregului program.
F. Punerea in practica a programului. Automonitorizarea
Punerea in practica a unui program de studiu include: alegerea momentelor propice pentru studiu, utilizarea eficienta a timpului acordat studiului, controlul contextului in care se realizeaza invatarea si evitarea amanarii sarcinilor de lucru. In acest sens e bine ca elevul:
sa aleaga un loc propice pentru invatare, cu cat mai putini distractori (televizor, telefon, zgomot); pe cat posibil acest spatiu sa fie destinat doar invatatului, nu si altor activitati concurente - daca un elev incearca sa invete la biroul pe care este asezat si computerul unde in mod normal joaca diferite jocuri, va exista in permanenta tentatia de a renunta la studiu "doar pentru putin timp";
sa adopte o pozitie care sa il mentina activ, treaz; o canapea confortabila, un fotoliu sau un pat sunt prea comode si induc adesea o stare de somnolenta si deci nu sunt menite sa stimuleze studiul;
sa aiba acces cu usurinta la toate manualele, cartile, caietele si instrumentele de scris necesare, pe tot parcursul activitatii de invatare; daca invatatul trebuie intrerupt de fiecare data cand este necesara o anumita informatie dintr-o anumita carte, ce trebuie cautata, eficienta invatarii va avea mult de suferit;
sa comunice si celorlalti programul de studiu (eventual afisat pe usa camerei);
sa invete sa spuna nu eventualelor tentatii (de a iesi cu un prieten care l-a sunat, de a se uita la televizor chiar daca este emisiunea sa preferata);
sa isi monitorizeze modul de utilizare a timpului.
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |