Teoria psihosociologica asupra dezvoltarii cognitive propusa de Willem Doise si Gabriel Mugny

Teoria psihosociologica asupra dezvoltarii cognitive propusa de Willem Doise si Gabriel Mugny

O lacuna importanta caracterizeaza totusi cercetarile - precizeaza Doise si Mugny (1998) - si anume faptul ca "ele nu au avut decat ambitia de a masura efectele diferentiale ale innascutului si dobanditului, una in functie de cealalta, dar ele nu au produs un model psihologic sau psihosociologic pentru a explica aceste efecte." (p. 17)

Asa cum constata si Lemaine si Matalon (1985), lipseste o teorie oarecum elaborata si explicita despre modalitatile de interventie ale mediului si indeosebi ale factorilor sociali in dezvoltara cognitiva.

In aceasta directie o noua perspectiva este oferita de lucrarile lui Doise, Mugny si Perret-Clermont (1975) ce privesc interactiunea sociala ca un loc privilegiat al dezvoltarii cognitive a copilului.

Interactiunea sociala joaca un rol de cauzalitate in spirala in sensul ca: daca interactiunea sociala permite copilului sa elaboreze noi instrumente cognitive, aceste noi instrumente permit la randul lor copilului sa participe la interactiuni sociale mai elaborate, favorizand deci o noua restructurare cognitiva.

Studiul experimental al influentei interactiunii sociale in formarea instrumentelor cognitive noi, la copii, va arata deci ca solutia dezbaterii nu se situeaza in opunerea polului colectiv si individual al inteligentei, ci in articularea lor intr-o teorie psihosociologica.

Ce-si propune aceasta teorie psihosociologica a dezvoltarii cognitive?

Doise W. si Mugny G. (1998) propun aceasta teorie psihosociologica asupra dezvoltarii cognitive care:

- se opune individualismului epistemologic;

- isi propune explicarea mecanismelor prin care se articuleaza dinamicile intelectuale si sociale (depasind pledoariile pentru "socializarea" inteligentei care au afirmat in mare masura natura sociala a instrumentelor cognitive, neexplicand cum produce socialul dezvoltarea intelectului, cognitivului);

- depaseste mecanismele imitatiei, mergand catre activismul social, postuland o teorie socio-interactionista si socio- constructivista;

Cercetand si experimentand, Doise W. si Mugny G.(1998) au incercat sa observe conditiile sociale generatoare de progrese cognitive, creand conditii de interactiune necesare pentru a integra, intr-o stuctura mai complexa, schemele de organizare deja prezente la individ.

Dar cum se pot explica mecanismele prin intermediul carora interactiunea sociala provoaca o depasire a capacitatilor cognitive ale individului?

Raspunsul e cel al ideii de "centrare" ca faza de elaborare cognitiva. (notiune importanta in teoria piagetiana, "centrarea" desemneaza utilizarea unei scheme cognitive care nu este inca inserata intr-o stuctura de ansamblu). Ipoteza ar fi aceea ca opozitiile sociale ale centrarilor ar fi o sursa de progres.