 |  |
|
Cercetarile pedagogiei aduc un bogat material care permite sa se desprinda particularitatile psihologice ale jocurilor la copiii de varste diferite.
In primii doi ani , motricitatea copilului fiind in formare, jocurile au un caracter functional.
Prin joc, copilul isi perfectioneaza posibilitatile de miscare. La aceasta varsta, forma de baza a jocului este miscarea cu obiectul. Miscarile care satisfac trebuintele copilului sunt repetate trecand astfel in planul jocului.
Caracteristic este faptul ca miscarile cu obiectele se formeaza in activitatea comuna a copilului cu adultul.
Cu timpul, in jocuri incep sa apara actiuni cu obiectele care reflecta diferite momente comune din viata copilului si adultului. Copilul incepe sa atribuie obiectelor cu care se joaca insusiri imaginare ( ,, Supa e fierbinte", ,, Papusa e bolnava").
Acestea sunt inceputurile si particularitatile psihologice ale situatiilor de joc care se constituie in copilaria timpurie.
La varste prescolara, jocurile intra intr-o noua faza de dezvoltare datorita extinderii experientei copilului.
Jocurile cu subiecte dobandesc un alt caracter decat la varsta anteprescolara si pe langa aceasta se acentueaza jocul cu reguli.
Daca la varsta anteprescolara jocul cu subiecte este rudimentar, in sensul ca se reduce la simpla manuire a obiectelor, la aspectul extern al actiunii, in jocul prescolarului se oglindeste si continutul intern al actiunilor umane.
De exemplu jocul ,,De-a trenul" imita nu numai latura externa a conducerii locomotivei, ci si relatiile reciproce dintre mecanicul de locomotiva ,conducatorul trenului si calatori.
Daca in joc anteprescolarul ramane el insusi ,prescolarul incepe sa-si asume un rol in joc : de medic, de sofer.
In jocurile cu aceleasi subiecte se oglindeste un continut diferit ,in diverse etape ale varstei prescolare.
Continutul jocurilor evolueaza pornind de la reproducerea actiunilor cu obiectele ,spre reproducerea relatiilor sociale dintre oameni. Din jocurile cu roluri se dezvolta la varsta prescolara jocurile cu reguli Cand copilul detine un rol,el isi asuma implicit si sarcina de a respecta anumite reguli. Prescolarul cunoaste functiile sociale ale diferitelor profesii :medicul vindeca bolnavii,soferul conduce masina etc.Aceste funtii se insusesc insa mai bine in joc,ele sunt mai bine diferentiate si generalizate pe aceasta cale.In aceasta consta rolul formativ al jocului.
Prin asumarea rolului copilul trebuie sa se supuna regulilor de conduita ce decurg din rol.
Daca este calator, trebuie sa stea linistit in tren ,chiar daca i-ar placea mai mult sa fie mecanic de locomotiva,,daca este,,pacient" ,trebuie sa-si joace rolul, desi mai placut ar fi pentru el rolul doctorului ( sa faca injectii,sa panseze ).
Cu toate ca invatatura este tipul fundamental de activitate la varsta scolara, jocul nu-si pierde insemnatatea in copilului,ci isi schimba doar continutul,forma si orientarea.
La varsta scolara mica,jocul de creatie cu subiect si roluri ajunge la dezvoltarea lui maxima.Treptat, jocul incepe sa dobandeasca forme noi ,care il deosebesc de jocuri cu reguli si de jocurile sportive.
Intre jocurile cu subiecte si roluri ale scolarilor de 8 - 9 ani si aceleasi jocuri ale scolarilor de 10-11 ani exista deosebiri caracteristice.
Scolarii din clasele I-II prefera jocurile cu subiecte care reflecta viata din familie . Odata cu acestea se dezvolta si jocurile cu subiecte care oglindesc activitatea productiva a oamenilor, relatiile lor de munca. La aceasta varsta, copiii mai pastreaza un viu interes pentru jocuri cu cantece, cu miscari ritmice, pentru jocuri in care se imita miscarile si tipetele animalelor.
O alta particularitate a jocurilor la aceasta varsta este incercarea copiilor de a inlocui actiunile reale cu actiuni conventionale. Inlocuirea acestor actiuni constituie o dovada a inventivitatii si a imaginatiei creatoare a copiilor.
Odata cu largirea orizontului si cu imbogatirea experientei, copiii de 10-11 ani introduc in jocul cu subiect si roluri tot mai multe elemente de cunoastere.
La aceasta varsta, scolarii isi propun ca scop sa cunoasca, sa observe, sa cerceteze, ceea ce contribuie nu numai la imbogatirea cunostintelor, dar si la dezvoltarea spiritului de observatie.
O alta particularitate a jocului consta in fdaptul ca elevii sunt in stare sa urmareasca realizarea scopului.
Episoadele separate ale jocului sunt legate intr-un tot unitar. Prin aceasta, jocul dobandeste un caracter colectiv.
La aceasta varsta apare la copii nazuinta de a crea colective mari de joc. Scolarii se straduiesc sa realizeze episoadele de joc cat mai mult de realitate.
De la jocurile cu reguli se face trecerea spre jocurile sportive. Aceste jocuri solicita din partea scolarilor miscari rapide, adaptari prompte.
Datorita acestor cerinte ale jocului la elevi se dezvolta variate insusiri psihice: indemanare, promptitudine, perseverenta, perspicacitate, autocontrol.
Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea multilaterala : fizica, intelectuala, morala si estetica.
,, In anii copilariei jocul este
o activitate centrala, odata cu intrarea copiilor in
scoala, jocul trece de pe primul plan in al doilea
plan pentru ca la tinerete sa devina o activitate de
canalizare si consum de energie, iar la varsta
adulta devine o activitate de reconfortare,"
( Schiopu Ursula)
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |