Aptitudinile, profesiile si diagnoza psihica

APTITUDINILE, PROFESIILE SI DIAGNOZA PSIHICA

Despre aptitudini

Termenul de aptitudini deriva din cuvantul latin "aptus', apt de si defineste o dispozitie naturala sau dobandita pentru ceva. Termenul de "capacitate' este sinonim¹.

Aptitudinile sunt instrumente ale personalitatii. Ele se manifesta spontan, antrenand randamente calitative si cantitative crescute in conditii egale de educatie si exercitii. Ele nu pot fi explicate doar prin conditii favorizante, subiective (de randament). Astfel de caracteristici ale activitatii (exprimate prin randament foarte mare², precocitate in aparitie si constanta) se atribuie unor laturi specifice ale personalitatii³.

Poate nici o problema a psihologiei nu a provocat atat de multe discutii si controverse ca problema aptitudinilor. Exista o motivatie sociala complexa a acestei situatii, motivatie ce porneste de la necesitatea ca toate activitatile umane existente in structura diviziunii sociale a muncii sa fie intretinute printr-o evitare cat mai categorica a risipei si a dezordinii intrebuintarii aptitudinilor. Asadar, aptitudinile imping spre reflexii legate de cresterea productivitatii muncii si a tuturor activitatilor umane si intelectuale. Mai mult decat atat, in zilele noastre, pe langa faptul ca este necesar sa se evite orice risipa de aptitudini si de inteligenta, acestea trebuie cultivate, educate, ajustate la caracteristicile multiple ale cerintelor unei societati dezvoltate si complexe care este intretinuta de o tehnica inaintata ce presupune un om multilateral format. Mai interesant este faptul ca pentru activitati cu tehnologii noi apar foarte curand persoane cu aptitudini specifice.

Pentru analiza noastra, uneltele si obiectele muncii, care in fapt impregneaza spatiul intregii noastre vieti sociale, conserva in structura lor utilitara (functionala) inteligenta si aptitudinile umane care stau la baza creatiei lor. Utilizarea uneltelor si a obiectelor remodeleaza mereu aptitudinile umane, creand o baza pentru dezvoltarea si perfectionarea lor. Fondul aptitudinilor omului ne apare astfel, ca imens si supus unui proces deschis de dezvoltare, in timp ce omenirea dispune de infinite aptitudini, omul concret poseda o structura relativ directionala si limitata ale acestora.

In zilele noastre, psihologia se ocupa, in special, de problemele caracteristicilor pe care le manifesta aptitudinile si de mijloacele de a le testa. De altfel, studiul aptitudinilor s-a dezvoltat si pe terenul investigarii aptitudinilor tineretului scolar. Ed. Claparede poate fi socotit printre initiatorii acestei directii¹. S-a conturat ipoteza ca este posibila interventia in procesul structurarii aptitudinilor pentru a le potenta.

Aptitudinile au structuri si ponderi foarte diverse, fiind forme de exprimare a unicitatii personalitatii. De altfel, se stie ca structura personalitatii este dizarmonica. in genere, structurile dizarmonice pot fi negative sau pozitive, in structurile negative de personalitate, ponderea cea mai mare o au de obicei inaptitudinile (dar si sociabilitatea negativa).

Se considera ca aptitudinile se exprima prin precocitate in aparitia, continuitatea si superioritatea in performante.

Primele aptitudini care se manifesta sunt aptitudinile ce au la baza activitati senzoriale (muzicale, legate de desen, aptitudini motrice etc.). Dar si acestea evolueaza intrand in corelatie cu alte insusiri ale personalitatii, cu insusirile de caracter, dar si cu insusirile intelectuale (memorie, gandire, cunostinte si deprinderi).

Alte tipuri de aptitudini se manifesta ceva mai tarziu; asa, de pilda, aptitudinile matematice se pun in evidenta cam pe la 9-12 ani, iar cele privind activitatile intelectuale complexe si mai tarziu (14-16 ani).

Exista incercari numeroase de a clasifica aptitudinile. Printre altii, G. ReVe'sz², unul dintre cunoscutii psihologi de origine maghiara, a clasificat inzestrarile native in patru forme de manifestare operative functionale si anume: reproductive, aplicative, interpretative si productive. Functiile reproductive si aplicative pot fi efectuate si de persoane subnormale: functiile creatoare (interpretative si productive) caracterizeaza numai oamenii de talent. Din punctul de vedere al inzestrarii generale, aptitudinile au fost clasificate de G. Revesz in specifice si complexe. Categoria de aptitudini specifice grupeaza aptitudinile pentru matematica, pentru diferite domenii ale artei (muzica, literatura, artele plastice etc.). inzestrarea complexa generala se refera la talentul filosofic, lingvistic, tehnic etc.

Kovalev si V. N. Measicev¹ considera ca aptitudinea este expresia corespondentei dintre cerintele unei activitati si complexul de insusiri neuropsihice ale omului, care asigura o inalta productivitate cantitativ-calitativa si perfectionarea cu o deosebita usurinta a activitatii respective mai bine decat omul obisnuit. E vorba de prezenta performantei ca manifestare a aptitudinilor.

De fapt, orice functie peste medie poate fi considerata aptitudine.

in acelasi sens, unii autori sunt tentati sa mareasca accentul pe factorii favorabili de optimizare, invatare, in structura aptitudinilor, in acest sens, S. L. Rubinstein considera ca prin stereotipizare (exercitiu), orice proces psihic se poate transforma in aptitudine, iar alti autori considera ca in cazul in care aptitudinea este privita ca produs al activitatii (instruirii si educatiei), la baza sa stau laturi mai simple ale psihicului. Asa sunt inclinatiile sau dispozitiile, in acest sens, s-a observat ca 'venind in contact' cu diferiti excitanti individuali, omul care poseda anumite dispozitii naturale, incepe sa actioneze in mod selectiv, preferand perceperea unor anumite fenomene, efectuarea unei anumite activitati. Prin urmare, particularitatile naturale constituie o parte din cauzele manifestarii inclinatiilor. Totusi trebuie sa subliniem ca inclinatiile nu se manifesta in mod spontan, ci numai atunci cand intalnesc anumite conditii de viata, anumite forme ale culturii materiale si spirituale².

Prezinta importanta specificarea facuta de S. L. Rubinstein³ ca aptitudinile se dezvolta pe baza dispozitiilor, ele nu sunt totusi produse ale acestora ci ale dezvoltarii in care dispozitiile, fiind cuprinse in dezvoltare, se modifica si ele. S. L. Rubisntein contureaza, astfel, o conceptie dinamic-functionalista. Aceasta conceptie, evidenta la numerosi autori, incorporeaza in structura aptitudinilor si deprinderile.

in genere, aptitudinile prezinta grade diferite de operativitate, grade diferite de coerenta, o anumita structura (morfologie), orientare si anumite ponderi in ceea ce priveste comportamentele in care se exprima mai deplin, dar si o anumita pondere in structura personalitatii.

Cerintele vietii sociale au determinat si intretinut necesitatea ca aptitudinile sa fie supuse diagnosticarii psihice si din cauza unor aspecte particulare privind relatia om-randament (in loc de activitate), aspecte ce se concretizeaza in cerinta crearii de conditii pentru adaptarea buna a omului la munca, dar si a muncii la om. in acest context de idei s-a ivit cerinta de a se sonda "inaptitudinea'.

in viata sociala, omul inapt pentru o anumita forma de munca sau de activitate poate provoca pagube banesti, dezordine si intarziere in munca respectiva si in ritmicitatea ei.

in numeroase profesii, inaptitudinea poate provoca accidente. Asa sunt profesiile din transporturi, care pun in evidenta faptul ca aptitudinile si competenta profesionala trebuie sa se coreleze cu competente, ca trasatura de caracter pozitiva, si cu un inalt simt de responsabilitate.

in societatea moderna, accidentele pun numeroase probleme, in orice caz, statisticile nationale tind sa plaseze accidentele pe primele locuri in tabelele de mortalitate in tarile cu industrie foarte dezvoltata (alaturi de bolile cardiace si cancer).

La tinerii sub 14 ani, accidentele se afla pe primul plan in mortalitate.

Accidentele pot avea la baza diminuari ale acuitatii vizuale, auditive, atentie deficitara, conditii tensionale de activitate, dificultati de adaptare (integrare).

Data fiind marea varietate de factori ce provoaca accidentele¹, este necesar ca in profesiile in care gradul de periclitate si cel de securitate personala sau a colectivitatii, sa fie facuta o selectie a subiectilor aflati in "inaptitudine' pe planurile enumerate mai sus². Ca atare, alaturi de aptitudinile speciale, se poate vorbi de aptitudini generale, care garanteaza realizarea oricaror activitati in bune conditii; acestea tin, adesea, de trasaturile personalitatii ce pot fi integrate in aparatul operativ al caracterului (perseverenta, harnicie, inclusiv atentie foarte buna, spirit de ordine, responsabilitate fata de colectiv), si de o serie de particularitati generale ca:

spiritul de observatie, memoria buna etc. Fara indoiala ca exista cazuri in care locul de munca poate fi nesatisfacator, servit de o persoana care are un temperament diametral opus cu solicitarile muncii (ritmul si complexitatea ei).

Date fiind toate acestea, inaptitudinea, ca o structura complexa, devine un element de franare a dezvoltarii in sectorul in care se lucreaza. Definirea inaptitudinii este in esenta, multilaterala, conditionata. Exista si o consecinta individual-psihologica a inaptitudinii, indiferent de natura ei. Inaptitudinea provoaca o stare de disconfort psihic a subiectului fata de situatia delicata si precara in contextul diviziunii sociale a muncii, dar si reactia de disconfort fata de incertitudinea in functia profesionala ce o detine. Teoria aptitudinile a fost antrenata in studiul cerintelor profesionale, fiind legata de balanta fortei de munca ce caracterizeaza economia unei tari, de necesitatea sociala foarte mare de a armoniza dezvoltarea industrial-economica nationala.

in schimb, "randamentul' poate fi ameliorat printr-o serie de conditii ca adaptarea (prin organizare si utilaje) a muncii la om, confortul in munca, precum si o serie de interventii stimulatoare (aprecieri, gradatii, decoratii), ameliorari ale mediului si ambiantei de lucru (folosirea luminatului, intensitatea culorilor, pentru a corespunde igienei si esteticii muncii). Coloristica, forma, detaliile perceptive ale ambiantei de munca pot deveni factori de crestere a productivitatii muncii. Asa de pilda, un suport de culoare bine ales faciliteaza perceperea semnalelor la o masa de comanda, in acelasi sens, un suport de culoare bine ales are o valoare publicitara mai elevata in prezentarea alimentelor sau a altor tipuri de produse. De exemplu, culoarea gri inconjurata de alb nu permite sa se detaseze prea clar semnalele, pe cand culoarea alba inconjurata de gri permite o mai buna percepere pe spatiul perceptiv considerat. Contrastul violent oboseste vederea, anumite combinatii (albastru si roz) dau efecte de alegere mai putin bune ca altele (galben cu gri).

Culorile au, ca atare, mare importanta. De exemplu, alimentele prezentate pe fond galben par mai apetisante decat cele prezentate pe un fond bleu-verde.

Efectele psihologice ale culorilor au fost studiate in vederea
optimizarii publicitatii. ^;

Despre profesii

Exista cea. 20-23 000, dupa unii autori chiar 27 000 de profesii¹. Studii interesante de sociologie a profesiunilor, alaturi de lucrarile de istorie a profesiunilor, pun in evidenta faptul ca explozia profesionala este una dintre consecintele revolutiei tehnice. Cresterea vertiginoasa a profesiilor a avut loc, mai ales, incepand cu secolul XX.

in secolul XVIII, numarul profesiilor nu trecea de 150. in secolul XIX in prima jumatate s-a ajuns la aproximativ 500 de profesii, iar la sfarsitul secolului al XlX-lea la aproximativ l 500 profesii.

S-au facut clasificari dupa criteriul de grad de tehnicitate a profesiilor, dupa cerintele necesare in exercitarea lor (inclusiv cerinte ce se refera la aptitudini).

Fireste, la o analiza mai atenta ne apar nesatisfacatoare criteriile simpliste de clasificare a profesiilor in functie de cate un singur criteriu. Asa de pilda, J. Aman a facut o clasificare dupa grupurile de muschi antrenati in munca. Atwater, dupa dificultati, Stone si Weweller, dupa consumul de energie. Piacerski a adus un aport mai interesant in aceasta privinta. Dupa el se poate vorbi de profesii necalificate, profesii nespecializate (care cer aptitudini motrice simple), profesii medii (care necesita si o inteligenta generala si o oarecare combinare de aptitudini si cunostinte), profesii superioare (care cer o dezvoltare a imaginatiei si a capacitatii de decizie, inclusiv de specialitate).

Lipmann O. (1916) considera ca profesiile superioare cer aptitudini gnosice tehnice simbolizante, combinate cu abstractii.

Exista, dupa Lipmann O.. 6 grupuri de profesii: gnosice tehnice (judecator de instructie); gnosice concrete (naturalist); gnosice intelectuale (filosof); gnosice spirituale (educator, psihiatru); tehnice concrete (inginer); tehnice intelectuale (savant).

Measiscev a facut clasificari de profesii inrudite.

La Institutul de Orientare de la Barcelona s-au combinat trei factori si au fost clasificate, in acest fel, 28 de tipuri de profesii.

Fr. Baumgarden a combinat, de asemenea, trei criterii si anume:

natura operatiilor (manipulare-fabricare, conducere-actiune, creatie);

tendintele antrenate (biosociale, tehnico-concrete etc.);

natura activitatii (fizica, psihofizica, intelectuala etc.)

O astfel de clasificare creeaza inca unele dificultati, deoarece uneori clasarea unei profesii dupa un criteriu o plaseaza intr-o pozitie ce poate fi foarte greu corelata cu pozitia dupa celelalte criterii.

Ni se pare ca prezinta interes clasificarea profesiilor in functie de gradul de mecanizare si automatizare a fluxului tehnologic (I. Bright si R. Teani).

in zilele noastre, modificarea caracteristicilor muncii, datorita revolutiei tehnice, a dat nastere la numeroase profesii noi care coexista cu exercitarea de tip mai vechi a acelorasi profesii, in diferite domenii. Cerintele de calificare si recalificare au crescut tot mai mult in aceste conditii. Au crescut, de asemenea, foarte mult cerintele privind aptitudinile generale, in oricare post de munca. Oricum, procesul de coexistenta a schemelor vechi si noi de diviziune sociala a muncii, in diferite domenii, au creat un vast tablou de profesii ce caracterizeaza etapa contemporana. Tehnica a eliberat omul de munca grea, a facut sa fie mai putin necesara munca bruta si mai necesare aptitudinile mentale. Tehnica tinde sa elibereze omul si de munca intelectuala dificila. Exista in fiecare tara o anumita curba a dezvoltarii profesiilor, o tendinta progresiva de integrare in profesii a muncii feminine, o intarziere a varstelor de intrare in munca datorita prelungirii perioadelor de instruire.

Printre altele, din 1880 pana in 1931, numarul femeilor din industrie a crescut in S.U.A. de 3 ori, in comert de 18 ori, in munca de birou de 268 de ori. Dupa al doilea razboi mondial, antrenarea femeilor, in industrie a crescut in Romania de 4 ori, in comert de 11 ori.

S-a modificat, de asemenea, si se modifica relatia dintre munca industriala si cea agricola¹.

Productivitatea si randamentul muncii s-au modificat, de asemenea, mult.

Se vorbeste de unele profesii eterne, cum ar fi profesia de medic, aceea de poet, de profesor, in fapt, si caracterul acestora s-a schimbat in decursul timpului, in genere, dezvoltarea sociala mareste mai cu seama numarul de profesii noi. La oarecare timp, dupa inventarea tiparului de catre Gutenberg, au inceput sa apara tipografiile. In zilele noastre s-au nascut in mod similar electronistii, biochimistii, astronautii.

Tehnicizarea distractiilor a creat regizorii de film, montatorii (lucratorii in TV, lucratorii in radio etc.).

Exista o foarte mare crestere numerica a celor ce sunt activi in anumite profesii, in timp ce cei ce se ocupa de muncile agricole devin mai putin numerosi, creste foarte mult numarul operatorilor, al tehnicienilor, electricienilor si al conducatorilor auto.

Este in curs de formare o adevarata armata de oameni de stiinta: 9 din 10 oameni de stiinta din diferite domenii se afla in viata, in genere, oamenii au devenit mai culti si mai dotati cu aptitudini.

in timp ce prima si a doua revolutie tehnica au dus la dezvoltarea aptitudinilor umane, la diversificarea lor, a treia revolutie tehnico-stiintifica solicita o foarte mare dezvoltare si diversificare a aptitudinilor intelectuale, a capacitatilor de cunoastere si receptivitate.

Conditia tehnica a muncii a intrat in stadii noi in care au aparut gigantii industriali. Azi majoritatea profesiunilor au caracteristici de inalta tehnicitate, presupun o calificare, o instruire complexa impregnata de elemente tehnice. Pe fondul general al intelectualizarii profesiunilor, are loc o forma mai complexa de antrenare a planurilor psihologice in timpul executarii profesiunilor. Mai sunt si alte tehnici importante in structura profesiunilor. De pilda, multe profesii au tendinta de a se mixta (profesiunea de sofer).

Mecanizarea intensa a conferit muncii o serie de schimbari pe care le putem inregistra, mai ales ingradirea efortului fizic istovitor si inrobitor. Unele profesii sunt in declin, altele s-au modernizat, in genere, s-au amplificat conditiile adaptarii omului la munca industriala, in zilele noastre se cere suplete, dinamism, facultate de participare la opera comuna, spirit de echipa, mai putine insusiri privind forta, mai numeroase insusiri privind caracterul, personalitatea, inteligenta, deoarece gradul inalt al mecanizarii industriale solicita mai ales insusiri adaptative inalte. Climatul de munca, estetica muncii, organizarea ei, conducerea, planificare etc. au devenit atat de importante ca si problema tehnicitatii muncii¹. Exista pe de alta parte cerinte importante de largire a pregatirii profesionale pentru a se acorda la ritmul intens de transformare si perfectionare a caracteristicilor muncii, in fine, au aparut relatii directe intre productie, stiinta si scoala - instruirea devenind o cerinta ce se extinde asupra tuturor varstelor (reciclare, perfectionare profesionala) - sub influentele revolutiei tehnico-stiintifice. in genere, anumite profesii au capatat o pondere tot mai mare in viata sociala;

asa sunt profesiile de proiectant, operator', cercetator, economist. Toate profesiile enumerate mai sus presupun o competenta dobandita prin cunostinte si studii numeroase care implica operarea cu ipoteze si strategii de conjunctura, in zilele noastre devine pregnant faptul ca aptitudinile trebuie dublate prin cunostinte si studii numeroase care implica operarea cu ipoteze si strategii de conjunctura, in zilele noastre devine pregnant si faptul ca aptitudinile trebuiesc dublate de cunostinte si de capacitati intelectuale, creativitate, flexibilitate etc.². Ramane insa tot atat de importanta si azi, poate chiar mai importanta decat altadata, problema orientarii si educatiei profesionale.

in selectia profesionala din anumite profesii, se sondeaza cu
precadere indicatori fiziologici si fizici, in toate profesiile in care exista
primejdii de boli profesionale este obligatoriu si un riguros examen medical,
in sensul indicat de directia bolilor profesionale respective si o instruire
medicala minimala cu functii profilactice (protectia muncii).

in 1910 a fost invitat prof. H. Munsterberg (1863-1916), directorul laboratorului de psihologie a Universitatii Harvard, sa studieze cauzele psihologice ale accidentelor din domeniul tramvaielor electrice.

H. Munsterberg a facut observatii interesante in lucrarea efectuata in urma acestei invitatii³, privind aptitudinile si orientarea profesionala -creand un model de cercetare psihologica ce s-a extins ulterior in domeniile muncii telefonistelor, ceasornicarilor, dactilografelor, intre timp, luase fiinta la Boston, in 1908, primul birou de orientare profesionala (Vocational Guidance).

Treptat, s-a organizat procesul de orientare si selectie profesionala. Pentru aceasta a fost necesara o uriasa munca de alcatuire de profesiograme. Acestea sunt instrumente de investigatie care au functii de decelare

materiei psihotehnice a unei profesii sau a unor profesii ce au aproximativ acelasi profil.

Primul razboi mondial a fost un moment de dezvoltare extraordinara a folosirii testelor, mai ales in a selecta din randul soldatilor, ofiterilor si a altor diferite ranguri din armata a persoanelor cu discernamant fragil sau cu reactii necontrolate. Testele s-au extins in armata si marina, apoi si in aviatie.

Tehnicile de psihodiagnosticare se refera la capacitatea de munca ce incorporeaza, in afara de competente privind munca ce trebuie sa se desfasoare, precizie, atentie, certitudine. Aceste caracteristici sunt de fapt generale, pentru toate profesiile si performantele lor. Intereseaza si rezultatul examenului medical (bun de munca). Abia dupa aceea se incepe testarea psihologica.

Aceasta necesitate sociala a generat o noua directie in psihologie, si anume aceea de a face combinatii de teste care, in genere, se foloseau separat. Combinarea de teste ce se folosesc este legata de profesiograma. in genere, in aceste combinatii de teste, ce devin specifice laboratorului psihologic al intreprinderii, exista, in majoritatea cazurilor, baterii specifice de teste. Primul proiect al acestora se extinde si se perfectioneaza treptat.

Profesiunile si psihoprofesiogramele

in diferite tipuri de profesiuni¹, gradul de antrenare a unor capacitati psihice este mai mare sau mai putin mare.

Stabilirea caracteristicilor unei profesii sau ale unui grup de profesii este relativ diferita. Oricum, cunoasterea profesiunilor este importanta atat pentru a se putea efectua o buna analiza a insusirilor psihologice antrenate in profesiunea respectiva, cat si pentru a vedea ponderile acestora.

Exista profesiuni inrudite prin tehnica ce o utilizeaza (banda rulanta, automatizare etc.). Exista si familii economice care definesc grupari de intreprinderi care au aceleasi functii economice (de pilda, fabricile de tricotaje, de tesaturi, de industrie alimentara), pot fi relativ foarte diverse ca posturi de munca, dar au o anumit^ incadrare economico-administrativa. Se stie ca intr-o intreprindere exista cadre de conducere, functionari, muncitori, personal de intretinerea masinilor etc. Alcatuirea unei profesiograme echivaleaza cu un studiu al caracteristicilor si volumului muncii specifice unui post de munca. Profesiograma se elaboreaza prin tehnici de observatie, inregistrare, interviu, chestionare, teste etc., ce au in atentie cunoasterea caracteristicilor specifice unei profesii determinate si se finalizeaza in monografii profesionale. Cand se elaboreaza tabloul insusirilor psihice necesare la postul de munca, se trece la elaborarea psihoprofesiogramelor.

Vom descrie cateva dintre tehnicile mai des utilizate in studiul muncii, importante pentru stabilirea structurii aptitudinilor necesare in profesii si apoi utilizabile in alcatuirea de profesiograme.

Exista, credem, necesitatea de a crea o uzanta generala in ceeaTce priveste terminologia. Ne-am referi mai cu seama la termenii monografie profesionala, profesiograma si psihoprofesiograma. Prin monografie profesionala se denumeste finalizarea scriptica a activitatii de studiu multilateral a unei profesii, analiza muncii (dupa multi autori: C. Botez, Mamali, P. Pufan). Prin profesiograma se denumeste produsul sintetizat al evidentei sarcinilor implicate intr-un loc de munca in care se exercita o anumita profesie, inclusiv normele legale acordate. Psihoprofesiograma este rezultanta convertirii profesiogramei intr-o fisa sintactica de cerinte psihice necesare, in vederea exercitarii profesiei sau a muncii profesionale legate de un post de munca. Dependenta acesteia din urma de analiza muncii este absolut obligatorie.

Psihoprofesioeramele se alcatuiesc pe doua cai, din care cauza efectul de finalizare, ce le caracterizeaza, este si el de doua feluri: Calea analitica prezenta in bateriile de teste de aptitudini, interese, personalitate etc. si calea sintetica, exprimata prin modele analoage cu cele specifice in munca profesionala incorporate in aparate. Metoda analogica sondeaza caracteristicile ponderale si functionale ale activitatii profesionale, putand stabili, prin modelele sintetice, nivelul functionalitatii unor activitati, indicii de perfectionare (echivalenti in acest caz cu indicii personali de crestere a productivitatii muncii) etc.

Modelele experimentale de acest gen pot fi miniaturizari sau schematizari si pot fi utilizate si in vederea invatarii profesionale.

Elaborarea de teste si baterii profesionale prin metoda analitica¹ este foarte extinsa. Fiecare test din baterie trebuie sa cuprinda o dificultate prin intermediul careia se sondeaza forme de dificultati de mare incidenta intr-o profesiune data, sau in grupe de profesiuni². Toate testele bateriei reunite trebuie sa solicite acele insusiri ce au o mai mare pondere in profesia data. Printre primele psihoprofesiograme elaborate trebuiesc citate cele cu privire la activitatile din transporturi (Lahy, Munsterberg etc.). Din pacate, asa cum semnaleaza S. Pacaud, dupa al doilea razboi mondial a avut loc o neglijenta utilizare a acestor tipuri de baterii, fapt ce a cerut o vasta activitate stiintifica de remediere si reelaborare de instrumente psihologice valide. Aceasta cu atat mai mult cu cat s-a intensificat si ritmul dezvoltarii revolutiei tehnice, atragand schimbari masive in structura profesiunilor si in aportul si valorificarea lor sociala, solicitarile privind diagnoza si prognoza psihologica au devenit mult mai complicate in psihotehnica³ (in domeniul muncii) unde au aparut foarte multi specialisti improvizati care au creat o grava si rapida confuzie cu privire la ceea ce este posibil si controlabil in problemele profesiunilor si ale orientarii profesionale. Sistemul orientarii si selectiei profesionale a trecut printr-o perioada de criza. Aceasta a fost accentuata de faptul ca tabloul profesiunilor a impus cerinta de a revizui relatiile dintre selectie, orientare si formatie profesionala.

. Bateriile analitice au capatat o aplicabilitate mai generala, din cauza ca subtestele ce le cuprind pot fi utilizate in cele mai diverse combinatii utile pentru investigarea de diverse profesiuni ce solicita astfel de aptitudini. Ele cuprind, de altfel, scheme satisfacatoare de investigatie a inteligentei si permit analize ale coeficientilor de corelatie a acesteia cu diferite aptitudini, fapt util in clasamentele profesionale¹.

. Faptul ca revolutia tehnica impinge la o mai mare apropiere intre caracteristicile muncii din diferite domenii, contribuie la aplicabilitatea prioritara a bateriilor analitice cu profil larg.

Metoda sintetica a simularii (analogica) incepe sa se plaseze intr-o situatie de particularizare profesionala, uneori excesiva, in schimb, aceasta metoda este deosebit de eficienta in studiul accidentelor de munca si in probleme complexe ale reciclarii.

Orientarea scolara si profesionala si selectia profesionala

Testele si bateriile de aptitudini, ca si cele de inteligenta si de cunostinte, sunt utilizate din ce in ce mai mult in orientarea scolara si profesionala. Orientarea scolara tinde sa realizeze o orientare precoce a aptitudinilor. J.Drevillon , analizand diferite conceptii individualiste si colectiviste in orientarea scolara si profesionala, considera ca exista cel putin trei feluri de a privi orientarea si selectia profesionala.

Exista o conceptie ce are in atentie valorificarea potentialului disponibil (deci, valorificarea capacitatilor individuale).

Exista o conceptie ce urmareste mai degraba crearea de astfel de conditii psihologice, incat omul sa se recunoasca sau sa cunoasca mai bine, sa se accepte pe sine insusi in toate circumstantele vietii. Acest tip de orientare a fost denumit "orientare totala'.

in fine, exista orientarea denumita "de compensatie', care are in atentie rezervele si disponibilitatile latente, valorificarea acestora.

Desigur, problema orientarii scolare, problema de foarte mare actualitate, are numeroase aspecte si caracteristici care angajeaza multilateral munca de psihodiagnoza. Se stie ca vointa, harnicia, responsabilitatea, interesul, gustul, atitudinile³ etc. mobilizeaza numeroase supleante si corectii in jocul de antrenare si realizare sociala a aptitudinilor, mai ales la subiectii cu cotare medie. Ca atare, am putea numi orientarea scolara si profesionala o metoda generala de depistare spre o profesiune de reorientare in cazul modificarii profesiunii respective.

in privinta dezvoltarii aptitudinilor, specialistii in analiza profesionala au depistat faptul ca in perioada scolii elementare, aptitudinile sunt inca putin dezvoltate, desi prezinta o evidenta intercorelatie. La nivelul scolii medii, aptitudinile se dezvolta intensiv, dar nu mai coreleaza atat de mult. Orientarea scolara surprinde procesualitatea dezvoltarii aptitudinilor sub influenta instruirii si a modelarii intereselor si aspiratiilor.

Implicit, orientarea scolara cuprinde si o subiacenta selectie (preselectie profesionala, mai ales pentru profesiunile intelectuale, devenite foarte numeroase in zilele noastre). Din acest punct de vedere, prezinta interes schema efectuata de Sarton A.

Sarton A. porneste de la analiza rezultatelor scolare. Elevii cu rezultate scolare foarte bune sunt integrati in asa numita orientare in distanta, prin care autorul denumeste orientarea in care ponderea cea mai mare o capata interesele, gusturile, preocuparile elevilor respectivi. Aceasta orientare este mai libera (la alegere). Aplicarea bateriei sale (trifactoriala S -N - V ) permite o consiliere pentru cei indecisi cu capacitatile intelectuale ceva mai putin elevate, in functie de dominatia unuia sau a altuia din factorii ce se evidentiaza ca de mai mare pondere. Aceasta forma de orientare se cheama de directionare.

Pentru elevii cu rezultate slabe la invatatura, aplicarea bateriei poate pune in evidenta dificultatile de exprimare sau neadaptare familiala etc. Se procedeaza de la caz la caz - intai facandu-se recuperarea prin mijloace pedagogice sau psihoterapeutice si abia pe acest fond se realizeaza consilierea in functie de dominantele factoriale.

Selectia profesionala este prezenta potential in procesul de orientare scolara si profesionala, dar are in plus un atribut si anume acela de a retine dintr-un sistem de clasificare pe cei ce poseda aptitudinile la indicatori convenabili pentru buna desfasurare a unei anumite activitati profesionale. Selectia profesionala nu are in atentie selectia supervalorilor. ci mai ales eliminarea inaptilor. Ea reglementeaza o ierarhie ce are importanta sociala si economica. Este stiut faptul ca pregatirea pentru o anumita profesie este costisitoare; ca atare, in cazul eliminarii prin selectie se realizeaza o pierdere economica ce se compenseaza insa prin aportul celor integrati pe locurile considerate acceptate. Exista numeroase pareri controversate cu privire la modul cum trebuie sa decurga selectia profesionala. Fireste, prin faptul ca s-a micsorat mult distanta dintre scoala si practicarea profesionala, din viata sociala, prin faptul ca scoala a capatat si functia de a califica tineretul intr-o profesie - relatia dintre orientarea si selectia scolara si profesionala se afla in plin proces de schimbare. O parte dintre atributele examenelor de selectie au tendinta de a deveni mai complexe si mai legate de orientarea scolara. Se preconizeaza examene de selectie profesionala cu momente de verificare teoretica, practica si cu o convorbire mai complexa cu candidatul.

. Pacaud S.' este de parere ca aceasta convorbire e mai bine sa aiba loc dupa examen, pentru ca cel care intreaba sa stie mai bine cate ceva despre subiect. Intereseaza, fara indoiala, aspectele motivationale intime ale aspiratiilor si intereselor privind alegerea unei profesiuni², stabilirea acestora, corelatia cu cunostintele si atitudinile necesare.

Rezultate foarte bune dau o convorbire scurta inainte si o convorbire mai extinsa dupa examen, convorbiri prin care sa se faca referiri scurte la pregatirea scolara, la traseele copilariei, la elemente privind familia si caracteristicile ei, interesele, modul de viata etc.

Ca reguli generale este bine sa se tina seama de caracterul relativ si partial al problemelor; sa nu se uite ca un individ poate evolua mai ales daca este plasat in conditii ce optimizeaza evolutia sa; sa se tina seama de evolutia sociala a profesiilor si de evolutia intereselor tineretului.

Selectia profesionala s-a extins in a doua decada a secolului XX in diverse profesii industriale si agricole³, inclusiv in armata cu prilejul primului razboi mondial. Ulterior, s-au infiintat in unele tari institute nationale de orientare profesionala.

Astfel, in jurul anului 1928-1930 au luat fiinta institute de consiliere (orientare) in Franta (sub conducerea lui H. Pieron)⁴; in Belgia, Austria, Italia, Anglia, R. F. G.

Dupa al doilea razboi mondial, institutele de orientare profesionala au fost in majoritatea tarilor citate, influentate de structura sectiunii de orientare si selectie profesionala dezvoltata intens intre timp in S. U. A. in

zilele noastre orientarea profesionala are in atentie si problemele "reciclarii', devenite acute in tarile cu ritm foarte intens de dezvoltare si industrializare.

Tehnici de investigare a aptitudinilor

Exista foarte numeroase tipuri de tehnici de diagnosticare a aptitudinilor simple, integre sau deteriorate, ca si a aptitudinilor complexe solicitate de diferite profesiuni, in cele ce urmeaza, ne vom referi, intai, la problemele si tehnicile legate de psihodiagnosticarea capacitatii de munca, intrucat aceasta prezinta importanta in foarte multe profesii. Capacitatea de munca incorporeaza precizie, corectitudine, atentie. Abordarea ei in acest capitol ni se pare, ca atare, justificata. In cadrul analizei capacitatii de munca, ni se pare justificata diagnoza medicala directionala, in conformitate cu cerintele profesionale, in multe cazuri, se acorda o importanta limitata examenului medical - fapt ce creeaza incurcaturi ulterioare. Rezultatul examenului medical se soldeaza cu atestarea de "bun de munca' pentru categorii mai extinse de munca (in orientare) si pentru o anumita categorie (in selectia profesionala). Abia dupa aceea se dau teste psihologice de sondare a capacitatii de munca.

Testele de investigatie a capacitatii de munca

Toate tipurile de teste de performanta, combinate cu inregistrarea exacta a timpului de lucru, pot fi considerate si teste de investigatie a capacitatii de munca.

in mod mai special prezinta interes pentru investigatiile privind capacitatea de munca si oboseala, o combinare de teste, testele de atentie, de rapiditate, de precizie si testele de substitutie.

Testele de atentie pot, in genere, sa solicite mai ales concentrarea subiectului pe o singura sarcina de rezolvare sau pe mai multe, in primul caz, e solicitata mai intens concentrarea atentiei, in al doilea, distributia. Daca sarcina are aspecte multiple, ce se succed neregulat, este solicitata flexibilitatea atentiei.

Lahy a utilizat mult aparatul lui Giese pentru testarea unor caracteristici de atentie. La acest aparat se pot prezenta stimuli in mod rapid.

Ribakov (1910) a testat atentia prin sarcina data subiectilor de a numara si socoti puncte, cruciulite si cercuri dispuse neregulat. Rossolimo a utilizat o tehnica apropiata.

Cele mai utilizate, ca teste de atentie, sunt testele de baraj, in testele de baraj se utilizeaza materiale foarte diverse, ca litere, figuri geometrice, imagini etc. in toate testele de baraj se inregistreaza viteza si cantitatea de activitate efectuata. Aceste tipuri de teste se dau cu timp limitat si pun in evidenta fluctuatiile capacitatii de munca (atentie) si randamentul.

Testul Bourdon, elaborat in 1895, consta in bararea unor litere in texte imprimate.

Se poate cere bararea unei litere sau dubla barare¹.

Toulouse-Pieron a eliminat cunoasterea literelor, inlocuind-o cu barajul unor figuri geometrice, mici careuri egale, cu cate o bara dispusa pe una din cele 8 directii ale rozei vanturilor (40 de careuri intr-un rand, 40 de randuri pe o pagina). Se cere subiectilor sa bareze anumite careuri, intr-un timp limitat. Fireste se poate aplica, in ceea ce priveste timpul, si o alta modalitate, anume aceea de a nota timpul in care s-a executat barajul pe o pagina. Aceasta tehnica se poate aplica individual.

Exista diferite materiale pe care se opereaza barajul selectiv. Raspandire mai mare o au (dintre foarte feluritele teste de baraj) testele de figuri cu orientare multipla, testele Toulouse-Pieron de baraj cu paranteze intricate, testele cu figuri in sir, ca in decupajul de mai jos.

Tot printre testele de atentie se utilizeaza tehnica aditionarilor (caietele Kraepelin). E vorba de coloane de 35 de cifre ce trebuie adunate sau scazute, doua cate doua, in functie de anumite criterii ale succesiunii numerelor. Exista si alte feluri de grupaje de cifre si de calcule ce se utilizeaza in testele de atentie. Testul Praga contine si el sarcini de calculatie.

Testul T-K de atentie.compus din 20 de randuri de pagina cu cate doua coloane de semne litere si cifre a cate 17 semne fiecare, solicita din partea subiectilor corectia greselilor (necorespondentei) dintre coloana data ca model si coloana cu greseli. Acest test este si de selectie pentru profesii de corectori de pagini. Antreneaza precizia si rapiditatea (autor dr. C. Halter, Zurich).

Tot printre testele de atentie se pot numara acelea in care se cere subiectilor sa numere cat mai repede posibil numere, litere, spatii etc. Aceste teste sunt si de rapiditate.

Testele in care se cer depistari de greseli sau semnalari ale unor omisiunii din imagini sau figuri sunt si de atentie si de observatie (vezi cele doua desene in care trebuie depistate opt diferente).

Exista si teste de diagnosticare a unor propozitii scrise doar sub forma superioara sau inferioara a uneia dintre jumatatile textului, in acest caz este antrenata si memoria de completare. Atentia implicata in texte carora le lipseste orice fel de semn de punctuatie si acestea se cer completate solicita, in afara de memoria de completare, si cunostinte gramaticale. Oricum, aceste tipuri de teste de atentie devin implicit si teste profesionale, in aceasta categorie enumeram si varianta testelor ce constau din texte in care toate cuvintele sunt scrise intr-o insiruire fara de nici un spatiu (test de segregatie) si se cere reconstituirea prin separatie a propozitiilor textului. Textul se cere completat si cu semnele de punctuatie necesare prin caracteristicile textului. Testele de atentie prezinta, intre ele, foarte reduse grade de corelatie, fapt ce sprijina ipoteza ca atentia nu este un proces psihic.

Bara dispusa pe una din cele 8 directii ale rozei vanturilor (40 de careuri intr-un rand, 40 randuri pe o pagina). Se cere subiectilor sa bareze anumite careuri, intr-un timp delimitat. Fireste se poate aplica in ceea ce priveste timpul si o alta modalitate, anume aceea de a nota timpul in care s-a executat barajul pe o pagina. Aceasta tehnica se poate aplica individual.

Pentru testarea atentiei sustinute, se utilizeaza si aparate dintre care ni se pare interesant cel utilizat in cadrul testului psiho-motor al lui Ricossay. Testul porneste de la ipoteza ca se poate stabili o paralela intre ritm si atentie. Posibilitatea de a sustine atentia si a raspunde la solicitari poate fi privita, evident, si ca o expresie a unei forme de inteligenta adaptiva. In esenta, se vorbeste de ritmurile biologice care au caracteristici specifice - si de ritmul activitatii (scolare, profesionale etc.). Acesta din urma poate sa fie liber sau impus (ca in cadrul benzii rulante sau a activitatilor ce au structuri programate mecanic, electronic etc.). Testele psihomotorii pot surprinde adaptabilitatea psihomotorie, in cazul activitatilor cu ritm de munca liber si impus (aparatul Ricossay - printre altele). Se poate studia aceasta caracteristica prin variante complexe gradate, incluse in structura testului, in acelasi sens, s-au construit aparate ce masoara miscarile simple de ajustare la un ritm determinat, precizia gesturilor si stabilitatea comportamentului la monotonie.

Testele de dexteritate

Precizia, rapiditatea, corectitudinea unor miscari lucrative, presupun o atentie distributiva bine antrenata (ceea ce presupune factori intelectuali) si evidenta timpului de reactie in mod implicit. Pentru testarea dexteritatii, exista numeroase baterii de teste dintre care cele ale lui Moede si apoi ale lui Bonnardel au servit drept model. Se stie ca in activitatile lucrative au o deosebita importanta cadenta, ritmul activitatii; de aceea, testele de dexteritate trebuie sa aiba incorporata aceasta activitate in criteriu. Se stie, de asemenea, ca ritmurile prea lente sau prea rapide pot deveni handicapante. Exista "ritmul optim personal', dar si o distanta relativ confortabila de ritm fata de acesta + (plus) si - (minus). Descriem, mai jos, bateria Bonnardel de reactii complexe (R. C. B.), deoarece reprezinta un fel de prototip al testelor de dexteritate.

Bateria Bonnardel de reactii complexe (R. C. B.) este utila in examenele de selectie in profesiile in care exista un potential de accidente relativ ridicat, cum este cazul in profesiile din transporturi. Autorul si-a propus sa incorporeze in baterie aspecte si niveluri ale inhibitiei retroactive, perseverenta, niveluri de plasticitate functionala a miscarilor (prezenta de spirit si vivacitate a reactiilor), dar si aspecte ale invatarii si de inteligenta concreta. Bateria se utilizeaza prin intermediul unui aparat ce se plaseaza in fata subiectului (aparatul e prevazut cu o fanta prin care se dau stimulii), un pupitru de comanda (al psihologului) si un pupitru al subiectului. Cu ajutorul aparatului, se prezinta diferite serii de semne, bare verticale, orizontale, oblice, puncte negre, puncte albe etc. Pentru anumite tipuri de combinatii, se solicita anumite raspunsuri ce se efectueaza fie prin apasare cu mana, fie prin apasare cu piciorul sau prin apasari combinate. Dupa momentele de incercare a sistemului de raspunsuri simple si acomodarea (inclusiv verificarea functionalitatii aparatului) se da programul de stimuli simpli (auditivi si vizuali) si combinati. Testul este combinat cu o serie de labirinturi (B. 19 DL) cu un test de punctaj. Timpul de reactie TR simplu vizual si auditiv se calculeaza dupa 32 de aplicari, dintre care se elimina cele mai lungi (doua) si se stabileste mediana. Acesta este modul curent de a se calcula timpul de reactie. Testul cuprinde trei variante de prezentare a excitantilor programati. O sectiune a bateriei are in atentie stabilirea caracteristicilor relatiei dintre modul de functionare a partii periferice si^a 6elei centrale (de comanda corticala) a analizatorilor auditiv si vizual, in acest caz, stimulul vizual are 6 variante (un cerc cu o banda alba orientata in sase directii). Consemnul ce se da este de a se apasa cu una sau alta din maini (conform unui instructaj). De altfel, pozitiile la care trebuie raspuns se afla desenate sub fanta, spre a nu se solicita interventia memoriei in test. Stimulii se dau in trei viteze. Proba a fost etalonata pe o populatie larga, intre 20 si 60 de ani, si nu arata diferente prea importante care sa evidentieze o degradare a analizatorilor solicitati in functie de varsta. Deoarece la complicarea probei (combinatii de mana dreapta cu piciorul stang si a mainii stangi cu piciorul drept) apar deteriorari ale raspunsurilor intre 50 si 60 de ani, ceva mai evidente ca in probele simple, autorul conchide ca in activitatea analizatorilor nu partea periferica se deterioreaza, ci analizatorul cortical. Analiza unor aspecte la modificarile de viteza par sa confirme aceasta ipoteza. Noi manifestam o oarecare rezerva fata de aceasta ipoteza prin atragerea atentiei asupra simplului fapt ca majoritatea oamenilor au nevoie de ochelari (si multi de amplificatoare auditive) dupa 45 de ani, fara ca dexteritatile lor sa sufere prea mult. Or, in aceste cazuri protezarea este facuta la nivelul receptorului periferic al analizatorului. Timpul de reactie, in care se dau reactii prelucrate combinatoriu, este denumit de unii autori reactie de actiune (Zoltan Bogathy), denumire ce din pacate include un pleonasm lingvistic. Autorul citat¹ a sesizat, insa, corect intr-o lucrare (in 1975) diferentele dintre reactia cu interprogramul mintal ca fiind diferita de aceea simpla la un stimul simplu. Se poate calcula (asa cum face autorul citat) indicele de rapiditate si cel de regularitate.

Printre testele de dexteritate mai pot fi citate si altele. Asa de pilda este intensiv folosit Stromberg Dexterity Test, care este alcatuit din decupaje incorporate in modele date. Sarcina consta in a solicita o alta organizare a decupajelor in forme, fapt ce solicita si elemente de creativitate (printre materialele folosite in test sunt bilute, patratele etc.). Asemanator este testul de manipulare Minnesota (The Minnesota Rate of Manipulation Test). Tot pe principii de manuire si asamblare a fost construit The Purdue Pegboard sau Pennsvlvania Bi-Manual Work sample.

Exista teste ce au in atentie coordonarea miscarilor. Astfel este The Two Hands Coordination Test. Pentru coordonarea ochi-mana se utilizeaza testul de dexteritate Crawford, sau testul Bennet testul Roger sau testul de dexteritate digitala a lui O'Connor etc.

Pentru siguranta miscarilor mainii, se utilizeaza tremometrele care sunt aparate ce permit urmarirea unor trasee pe o placa metalica cu un creion metalic. Atingerea marginilor traseelor se inregistreaza ca erori, fie automat, fie prin aprinderea unui bec colorat, fie printr-un sunet etc. Se inregistreaza viteza executiei, amplitudinea miscarilor, discontinuitatea, calitatea lor, morfologia traseelor. Se pot pune in evidenta caracteristici ale afectivitatii ce intervine in cadrul miscarilor prin darea de stimuli perturbatori, dupa ce s-a dobandit o oarecare dexteritate in parcurgerea traseului.

Urmarirea (reproducerea) in oglinda a unor trasee are functii asemanatoare, solicitand in plus o restructurare a campului perceptiv in functie de caracteristicile realizarii punct cu punct a miscarilor. Acest tip de proba are o larga utilizare in determinarea preciziei miscarilor la copii si tineri.

Am mai enumera, in cadrul determinarii dexteritatii, testele de insiruire de margele, probe, de asemenea, foarte complexe de miscari si dexteritate.

Editura E. D. P., dar si editurile universitatilor, au publicat numeroase teste de inteligenta concreta, multe din ele readaptate si apoi implicate in baterii, care au inceput sa devina tot mai numeroase in a doua jumatate a secolului XX. Dintre aceste tipuri de teste, tot mai legate de latente solicitari sociale ale lumii industriale, economice si chiar politice, au creat o cerere tot mai mare de sondaje, programe de investigatii legate, pe de o parte de invatamant, si pe de alta parte, de cerintele universului profesiunilor, in acest context, s-au dezvoltat, pe de o parte testele legate de varstele de dezvoltare si de maturizare, domeniul psihologiei a intrat intr-o corelatie mai stransa cu cel al pedagogiei. Pe de alta parte, s-au dezvoltat testele de aptitudini legate de profesii si testele de specialitate, care au apropiat tot mai mult domeniul sociologiei de cel al psihologiei.

Au aparut, insa, si numeroase probleme in discutie, fapt ce a creat problemelor de psihodiagnoza o importanta functie constructiva, legata de apropierea tot mai mare de omul concret si viata concreta, in acest context, au reintrat in discutie numeroase probleme si au devenit de prim plan, de asemenea, tot mai numeroase proiecte de studiu.

Mai acute au devenit disputele privind diferentele dintre inteligenta si aptitudini, dintre inteligenta si creativitate, dintre aptitudini si creativitate. Dezvoltarea testelor a pus in evidenta faptul conturat mai evident de Guilford - ca exista numeroase forme de inteligenta. Pentru profesii a interesat mai ales inteligenta concreta, un timp. in ultimele decenii, exista o intelectualizare intuitiva a profesiilor - asa ca intereseaza tot mai mult inteligenta abstracta - mai ales ca pentru tineret si scoala procesul abstractizarii a ramas de mare importanta. Si computerele au creat o solicitare mai mare prin necesitatea de efectuarea de programe.

Ramanand la implicatiile inteligentei concrete in domeniul bateriei profesionale, semnalam cateva teste mai importante de inteligenta RC.

Testul de inteligenta concreta Bonnardel (B 101) pentru adolescenti si adulti. Testul are in atentie masurarea experientei analitice si sintetice a gandirii conceptuale. Bonnardel a preluat oarecum metodologia testului cuburilor Kohs. Testul lui Bonnardel a fost aplicat pentru validare pe 60 000 de persoane. Etalonarea s-a facut pe 17 000 de cazuri, privind urmatoarele criterii: 1. etalonarea miscarilor tipice; 2. evolutia pe varste a rezultatelor; 3. compararea rezultatelor la persoane de diferite profesii; 4. compararea rezultatelor obtinute la acest test cu rezultatele obtinute la un test de discuri, elaborat tot de Bonnardel.

Testul se aplica cu timp limitat (10-15 minute). R. Bonnardel si colaboratorii sai au mai efectuat cateva variante ale acestui test (variantele B. 20, B 22), care au si o saturatie in reprezentari spatiale. Contine o plansa cu 10 figuri care trebuie reconstituite din fragmente (bucati de lemn plate taiate diferit, dar astfel incat sa permita reconstituirea modelelor ce se solicita). Testul, este de asemenea, cu timp dat (10-15 minute). Fiecare secventa a bateriei poate fi folosita doar o singura data. Si aceasta baterie are trei variante (B 31, B 32 si B 33).

Un alt test de inteligenta concreta, elaborat de prof. R. Bonnardel, este testul de discuri. Contine placi mai lungi care au diferite grupaje de betisoare, cu ajutorul carora se pot aplica pe placi discuri (acele care se potrivesc). Prin gaurile pe care le au pe placile de lemn ale discurilor, testul de discuri are in total 100 de discuri care trebuie infipte sub incidenta cerintei de cat mai repede in locurile presupuse, de catre subiect, ca se potrivesc prin numarul de betisoare de pe placa pe care se lucreaza.

Si P. Goguelin a efectuat un test de incastrare pentru toate nivelurile de varste (P.G.) prin cuburi. Tot cu timp limitat de lucru (9-20 minute, cifra mai mica e pentru adulti si cea mai mare pentru adolescenti).

Testul bloc Wigglv de O'Connor (W.N.) este un test, de asemenea, cunoscut si folosit in diferite baterii. E format din blocuri de lemn cu structuri ondulate (cioplite tot in bucati de lemn). Blocurile au cate 3 ondulari relativ discret diferite. Se solicita incastrarea unuia din blocuri in altele, dupa modele date. Examinatorul solicita o cat mai rapida aranjare a blocurilor. Erorile in timpul de lucru pun in evidenta doua aspecte: o participare intelectuala independenta si un material bogat privind comportamentul subiectului - metoda de a se descurca, modul de organizare a blocurilor, spiritul de ordine si dorinta de perfectionare, angajarea prin rapiditate in timpul dat.

Si acest test a fost restructurat in timp. I s-au micsorat blocurile, ondulate mai ales. Testul e foarte sensibil la angajarea inteligentei practice. O varianta a acestui test se datoreaza modificarii numarului de piese. S-a ajuns la 9 piese (P.L. 4). O alta varianta a avut in vedere organizarea curburilor.

Mai exista, tot pentru inteligenta practica, o serie de teste ce sunt, de asemenea, mult implicate in baterii profesionale, cum ar fi testul rondelelor, al lui Pierkovski (R.P.), testul de incastrare al lui Derborn (D.B.) sau testul Form Board (KIM), care are ca material 16 figuri gravate pe o placa. Subiectul va trebui sa priveasca placa un minut. Aceasta are 16 patrate (ca impartire), in acestea se vor pune 16 placute cu figuri (ce se ofera subiectului). Dupa ce a trecut minutul de observatie, placutele trebuie puse pe o alta plansa, ce are tot 16 patrate, dar goale, nu ca plansa ce a fost observata. Timpul ce se acorda pentru sarcina aranjarii placutelor este de 3 minute. Prin acest test, se pun in evidenta o serie de caracteristici psihice, precum: supletea si siguranta mainii, maniera de a pune placutele, memorarea incadrarii placutelor, ordinea acestora si momentele de ezitare, rapiditatea si finetea in orientare, viteza activitatii, cerinta de ordine si de incredere in sine a subiectului, eventual tremurul mainii, nesiguranta, gesturile lente si bruste etc. (indica emotivitate si impulsivitate).

in fine, felul in care arata ca a terminat pune in evidenta politetea, prezenta sau absenta ei si gandul ce il caracterizeaza. Se da l punct pentru placutele corect puse la pozitie pe placa si o jumatate de punct pentru placutele puse in casutele corespunzatoare, dar prost orientate.

Bateria Ozeretki contine o abordare a motricitatii. Se aplica de la 4 la 16 ani. Autorul a considerat important sa efectueze complementar un test de inteligenta la fiecare aplicare. Testul lui Ozeretki a fost tradus in mai multe limbi, inclusiv in limba rusa. Aplicarea lui mai intensa a inceput la Paris, la clinica de neuropsihiatrie infantila. Are ca obiectiv nivelul motric de dezvoltare. Se au in vedere componentele acestuia prin inregistrarea de: coordonare statica, coordonare dinamica a mainilor, coordonare dinamica generala, rapiditatea miscarilor, miscarile simultane, prezenta sau absenta sincineziilor.

Pentru i fiecare nivel de varsta studiat, testul cuprinde 6 teste ce corespund formelor de motricitate citate mai sus. Timpul de lucru este variabil. Un test de lateralitate a efectuat si Roger. Are mare uzanta si testul mozaic de inteligenta practica, efectuat de J. Morin (G 52). Este un test ce se poate folosi si de persoane analfabete. Testul a fost ajustat si remaniat in timp, si a devenit foarte util. Prima parte a testului a fost folosita foarte mult in Africa. A doua parte are ca material o plansa mare si palete colorate in galben si albastru patrate cu figuri, prezentate si pe plansa mare. Trebuie reconstituite paletele cu figuri prezentate pe plansa mare. Trebuie sa aiba aceeasi marime reconstituite cu cele de pe plansa mare; sunt 10 figuri de organizat si reconstituit. In Africa nu sunt luate in considerare amanuntele pozitionale ale reconstituirii, in tarile europene si in S.U.A. exista cotatii si pentru acestea. Testul mozaic a fost inspirat dupa testul cuburilor Kohs. Pune.in evidenta coordonarea miscarilor mainilor in alegerea materialului, reprezentarile spatiale corecte. Testul este legat de miscarile selectate in maniera individuala, fapt ce s-a evidentiat in implicarile pe populatia africana, in genere, testul solicita reconstituirea din materialul disponibil a modelului de pe paleta mare.

Si testele de reprezentari spatiale implica si inteligenta.

Testul de deviere a miscarilor (D.M.). Este un test important ce a fost efectuat printre adolescenti si adulti. Se foloseste impreuna cu un aparat prin care se solicita si masoara diferite activitati. Aparatul dispune de un volan, a carui manevrare da comenzi de deplasare longitudinala si laterale. Aparatul este similar cu cele de la posturile de semnalizare din marile intreprinderi securizate. Proba este cronometrata, in genere, testeaza durata reactiilor, numarul erorilor, emotiile celui testat. E un test de rapiditate variata programata prin aparat.

Complementar acestor tipuri de teste, la care s-a inregistrat viteza, exista un test interesant, efectuat de A. Rey - de frenaj al vointei. Consta din 10-12 si chiar 14 figuri geometrice (cercuri, triunghiuri, patrate si o linie curba - in varianta folosita la Universitatea din Bucuresti). Sarcina ce se da subiectilor este de a trasa pe langa cercuri, patrate, triunghiuri si linia curba, o linie apropiata, paralela, cat mai corect posibil¹ si cat mai incet. Este un test creion-hartie. A fost exersat pe peste 200 de subiecti, in lucrari practice in deceniul 7. Rey 1-a denumit 'test frenaj vointa'.

Vointa se exprima mai ales prin doua expresii complementare de exprimare. Prima este de exprimare prin rapiditatea de a realiza orice activitate cat mai repede posibil. A doua este de frenaj (de cele mai multe ori de conduita) pentru situatii in care discernamantul impune aceasta reactie. Frenajul solicita vointa de stapanire a impulsurilor, fapt mai dificil pentru persoanele cu tipologii colerice si sanguine, si cu discernamant mai putin folosit, in fiecare figura se trece, dupa realizarea ei, timpul de lucru pentru finalizarea sarcinii, in final, intereseaza realizarea medie pe tipul de figura (cerc, dreptunghi si romb) si per total, dar si oscilatiile acestui timp. Intereseaza caracteristicile liniilor trase (sunt regulate - neregulate, tremurate sau clare, oscilante ca distanta de linia model etc.). Oscilatiile si lipirile de linia model pun in evidenta nervozitatea sau nedezvoltarea dexteritatilor legate de frenaj, ceea ce arata nivelul de dezvoltare al blocajului vointei, dar si trairea intensa a increderii sau neincrederii in sine. Testul este interesant si foarte valid.

in categoria testelor de acest gen se afla si Stromberg Dexterity Test, care are ca material decupari ce trebuie incorporate in plansa testului. Sarcina solicitata subiectului este de a face o alta organizare a decupajelor in forme, fapt ce solicita si elemente de creativitate.

In fine, testul Minnesota de manipulare manuala este asemanator.

Pentru coordonarea mana-ochi se utilizeaza testul de dexteritate Crawford ori testul Bennet, testul Roger. testele de depistare a dominantei uneia sau alteia din maini sau de lateralitate si a gradului de dominatie a lateralitatii.

Aceste depistari au mare importanta pentru orientarea scolara si profesionala, dar si pentru proiecte educative speciale pentru copii cu lateralitate ce poate fi relativ temperata. Aceasta cu atat mai mult cu cat se stie ca, in genere, toate aparaturile se construiesc pentru dreptaci, acestia avand o dominanta evidenta in populatia totala.

O alta mare categorie de teste folosite in diagnosticarea aptitudinilor este a testelor de capacitati senzoriale, in aceasta categorie de teste se analizeaza acuitatea senzoriala si influenta diferitilor factori asupra acesteia. Examenul etiologic al disgrafiilor si dislexiilor pune in evidenta deficiente senzoriale. Inadaptarea scolara sau dezordinile verbale se datoreaza uneori structurilor senzoriale deteriorate sau in defect.

Examinarea vizuala se face cu ajutorul aptitudinilor in care are loc masurarea acuitatii vizuale, mai ales la distanta de 5 metri de un panou cu litere, cifre si chiar cuvinte si propozitii care servesc la diferite masurari. Subiectul priveste pe rand literele si identifica ceea ce este pe panou. Se masoara limita de marime pana la care perceptia este facila si identificarea literelor este corecta.

. Exista si aparate pentru vederea cromatica de aproape si de departe. Aparatul C.V.E. poseda 12 teste comandabile pe un singur buton si testeaza hipermetropia, astigmatismul, prezbitia, daltonismul, strabismul si vederea in relief. Exista si aparate pentru vederea tridimensionala solicitata in conducerea auto. Exista si aparate pentru analiza vederii culorilor si identificarea acestora.

Testul de cecitate a culorilor a lui Farnsworth dispune de o cutie de clasare a 15 pastile de material plastic colorat, incepand cu o culoare de referinta, albastrul. Subiectului i se solicita sa claseze in ordine pastilele. Un test mai complicat pentru studiul culorilor este testul Ishihara. Este compus din 38 de planse cu cifre ce sunt implicate in mod discret in coloratia planselor. Acest fapt permite decelarea discromatopiei la rosu (deuteronopsie, protonormalie) si la verde (deuteronopsie, deuteronormalie). Se aplica inaintea testelor cu imagini colorate si a testului Rorschach pentru a nu aparea interpretari in raspunsuri la aceste teste care pun accente pe culori.

Acuitatea vizuala este implicata in camp vizual care are profunzime
si lateralitate. Luminozitatea optima este de asemenea o problema
importanta. Colaborarea cu medicii oculisti este, in astfel de cazuri, o
problema de mare importanta, cu atat mai mult cu cat un medic oculist este
specialist in problemele vizualitatii si ale protezarii acestora. Medicina a
ajuns la protezari in probleme foarte numeroase si psihologi, mai ales cei
din S.U.A. si din Anglia, au pe prim plan de interes problema protezarii
inteligentei, mai ales la varstele adulte si de regresie. Activitatile artistice
sunt potential de mare incarcatura senzoriala.

Testul Grace-Arthur de desen (Stencil design test) face parte din testele de desen care pot pune in evidenta talente pe acest plan.

. Testul cuprinde 20 de desene de cota 7,5 x 7,5 centimetri in culori. Subiectul trebuie sa gaseasca culorile necesare prin intermediul unor contururi monocrome (18), 6 careuri plastic colorate si 12 careuri decupabile. Se aplica la surdo-muti. Acest test are functii similare cu cele ale cuburilor Kohs, testeaza si desenul din domeniul individual si aptitudini mecanice.

Testul de vizualitate ABC al lui V. W. Miller este nu numai de vizualitate, dar si de depistare a unor tulburari de limbaj. Prin acest test se antreneaza si vederea inconstienta.

Pentru testarea tulburarilor capacitatilor de observare se dau imagini asemanatoare la care trebuie depistate diferente mai putin vizibile la prima vedere (vezi cele doua imagini cu labirinturi expuse in continuare).

Si testele labirint sunt intr-un fel teste de atentie, de observatie si de inteligenta, in testele ce urmeaza se incepe testarea de la numarul l si se continua apoi. Pentru a nu cadea in capcana este necesara multa atentie (atentie concentrata) aflata in potentiale normale de greseala la intalniri cu alte linii si trasee privind alte numere.

Testele de vizualizare spatiala prezinta deseori doua perechi foarte asemanatoare la prima vedere, dar cu mici schimbari, lipsuri, sau adaosuri la a doua varianta. Depistarea si desenarea acestora se marcheaza cu un punct.

La fel TR (timpul de reactie), in astfel de cazuri, perceptia vizuala devine observatie activa si comparativa.

Observatia este foarte importanta in toate felurile de activitate incepand cu aceea de detectiv si continuand cu profesiile de proiectare de locuinte, intreprinderi., dar si in activitatile de desenare, in cele legate de folosirea de aparatura mecanica, de computere etc.

Capacitatile senzoriale auditive (tot de senzatii de distanta ca si cele vizuale) se testeaza mai ales cu audiometrele. Acestea permit explorarea automata a celor doua urechi, a vibratiilor intre 250-800 Hz/sec. Unele audiometre au fost adaptate la tonuri pure, pentru a fi utilizate in grupuri de subiecti. Audiometrul de Minnesota permite examinarea concomitenta a 40 de copii. Audiometrele verbale au importanta in diagnosticarea logopatiilor. "Ascultarea' se considera a fi expresia sonalizarii auzului si este implicata in numeroase activitati. Aceasta latura a auzului a fost diagnosticata prin testele de aptitudini muzicale.

Atentia corelata cu observatia este testabila prin testul Sigma, folosit, de asemenea, mult in diferite baterii.

Testele de aptitudini artistice

Testul de talent muzical C.E. Seashore. Prima versiune a acestui test a aparut in 1919, iar versiunea cea mai semnificativa a fost elaborata in 1939. Testul are 6 sectiuni prin care se surprind 6 dimensiuni ale talentului muzical. Acestea sunt:

simtul inaltimii tonale; r    simtul fortei sonore; simtul timbrului; memoria tonala; simtul ritmului; simtul melodiei.

Seashore a considerat aceste caracteristici drept exponente ale talentului muzical. Testul a fost totusi criticat de Lunden R.W., in 1968.

Testul standardizat de inteligenta muzicala al lui Wing se refera la 7 aspecte ale perceptiei muzicale:

gradul in care subiectul elaboreaza analiza acordului muzical;

schimbarea inaltimii;

memoria auditiva;
- udecarea auzului;

armonia;

intensitatea;

expresia;

simtul melodiei.

Testele de aptitudini artistice plastice au, in genere, o validitate productiva relativ buna.

The Horn Art Aptitude Inventory este un test care cuprinde trei parti, in prima parte se solicita subiectului sa schiteze 20 de desene de obiecte obisnuite de marimi reduse in timp limitat. A doua parte este de solicitare de la subiect de a desena subiecte abstracte simple - iar a treia etapa se centreaza pe necesitatea ca subiectul sa efectueze desene pe 12 cartonase dreptunghiulare, ce au imprimate cateva linii care sunt considerate puncte de plecare pentru desenele ce i se solicita (se ofera 2-6 secunde de desen).

Alt test folosit mai frecvent este testul de judecata a desenelor de Graves (1948). I se ofera subiectului o serie de desene abstracte, prin care se solicita sa se masoare gradul in care subiectul poate decodifica, expune si recunoaste principii de ordin estetic.

Tot un test de apreciere estetica este testul lui Maier. Are la baza urmatoarea strategie. Se dau subiectului 100 de perechi de desene sau obiecte de arta. Acesta trebuie sa aleaga corect opera de arta (originala ei si o copie prin care se remarca distanta dintre dotatia artistica si a copiatorilor), in bateriile de teste de aptitudini se afla, adeseori, teste de reprezentari spatiale, impreuna cu teste verbale si saturate in diferiti factori, inclusiv numerici. Testele de reprezentari spatiale au implicate sarcini de reprezentari constructive geometrice (numarare de cuburi suprapuse, de cutii, reconstituirea de figuri geometrice din cateva linii - testul Moede) etc.

Testele de aptitudini tehnice speciale constituie o alta categorie de teste de aptitudini (tehnice).

Din aceasta categorie fac parte bateriile DAT (The Differential Aptitude Test), bateria FACT (Flannagan Aptitude Classification Test), bateria GABT (General Aptitude Tests Battery). Acestea sunt si teste de prognoza.

Testul de aptitudini mecanice se regaseste de asemenea, in numeroase baterii de teste mecanice. Printre acestea cateva: The Assembly Test of General Mechanical Abilitv (1932) al lui J.L. Stangurst sau Minnesota Mechanical Assemblv Test. De asemenea, testul mecanic Rennes (MECA) se foloseste in profesiile mecanice de la 13 ani si la varstele adulte. Contine saturatie in factori spatiali, inteligenta practica si caracteristici ale activitatilor mecanice.

Testul de aptitudini mecanice MacQuarrie este un test creion-hartie. Cuprinde 7 teme bazate pe analiza factoriala. Are in vizor aptitudini mecanice, teste taping, localizari, urmariri de trasee mecanice. Se foloseste in OSP.

Exista si perfectionari de testari cu aparate ale inteligentei practice (Dr. Rossolimo, Chessell - 1916, Thompson etc.). Am adauga si testul Bogs (1927), care are in obiectiv ingeniozitatea inventiva si testarea ei.

Testele de selectie profesionala. Acestea constituie o categorie de teste in crestere si de o mai activa transformare. Regula impune, in ultimii 20 de ani, de a avea in baterii cea a 10 teste fapt ce a dus la dezvoltarea acestei categorii de teste. De asemenea, cresterea numerica si importanta profesiilor de functionari, secretari, controlori, magazioneri etc. a dus la cresterea testelor de selectie profesionala. Mai ales testele de colationare se folosesc in acest domeniu. Dintre acestea, mai folosit este testul Svenati, care vizeaza conflictul dintre viteza si exactitatea de executie (viteza, numarul de erori, corectitudinea executiei) a 16 probe, constituie continutul si obligatiile acestui test.

Un alt test este efectuat de Rennes si are ca obiectiv descifrarea de texte scrise de mana. Cuprinde scrieri de dificultate crescuta (manuscrise). Subiectul trebuie sa transcrie textele (timp nelimitat). Este pentru functionari, secretari etc.

Testul de intelegere pentru subiectii cu nivel intelectual mediu este folosit in orientarea profesionala (de la 11 ani in sus). Consta in prezentarea unui text urmat de 4 fraze, din care subiectul trebuie sa aleaga 2, care au sens similar cu al textului.

Testul R.A.P.A. (Resistance a rAutomatisme Psychomotrice Acquis) este un test pentru profesiile ce privesc securitatea publica, in care profesionistul opereaza la un tablou de comanda la care trebuie sa urmeze indici obisnuiti si sa se adapteze rapid la modificarile acestora.

Exista teste pentru depistarea aptitudinilor necesare in aviatie (Testul Placido), in profesia de consultant in medicina etc. (Aptitude Test for Medical Students) ori in legislatie (Law School Admission Test).

Bateria GATB se utilizeaza pentru diferite profesii, contine corelatia a 9 factori, adica a factorilor "G' de inteligenta, "V' de aptitudini verbale, "N' de aptitudini numerice, factorul "F' de percepere a formelor, factorul "O' de percepere a scrierii, factorul "D' de dexteritate manuala, factorul "M' de dexteritate digitala.

Pentru aptitudinile stiintifice si de inginerie exista, de asemenea, tot mai multe teste.

Testele de aptitudini pentru stiinte si inginerie, mai cunoscute, sunt: Stanford Scientific Aptitude Test (1930) sau The Engineering Physical Aptitude Test (de B.W. Moore si colab.) si The Pre-Engineering Analogical Test (testul Boppe).

Bateria Bonnardel evidentiaza 10 factori implicati in selectia profesionala (pentru diferite profesii), sub urmatoarea structurare: pentru potentialul intelectual, 3 teste; tot 3 teste pentru componenta verbala; pentru rapiditate perceptiva si memorie, 5 teste; pentru capacitatea de calcul, 3 teste; pentru ortografie, 2 teste; pentru inteligenta practica necesara in activitatea de munca 5 teste, iar pentru inteligenta necesara in activitati de colaborare, 3 teste; pentru dexteritate, 3 teste; pentru precizie, 3 teste, iar pentru reactie, 5 teste.

Testele de dezvoltare sunt foarte numeroase. Noi ne-am referit mai mult la categoriile acestora. De fapt, orice test ce se poate aplica pe mai multe varste, si chiar pe toate varstele, devine un test de dezvoltare, pentru ca poate pune in evidenta progrese sau regrese ale aspectului reactiei conditiei respective si a valorii ei in adaptare.