Calitati terapeutice esentiale

Aceste "calitati terapeutice esentiale" reprezinta legaturi importante intre arta si stiinta medicinii, imbunatatesc abilitatea intervievatorului de a obtine date referitoare la antecedentele medicale si istoricul pacientei, precum si exactitatea datelor obtinute, conduc la obtinerea unor mai bune relatii terapeutice in practica obisnuita.

CARL ROGERS

Psiholog american fondatorul abordarii non-directive,

in psihoterapie. A dezvoltat o serie de concepte terapeutice si

a insistat asupra interventiei terapeutice centrata pe evenimentele si dificultatile actuale ale subiectului care sa ii redea deplina functionalitate.

Respectul

Cateva reguli prin care se poate exprima respectul fata de pacient:

Sa te prezinti clar si sa specifici motivul pentru care te afli acolo.

Sa te interesezi cum resimte pacientul situatia in care se afla (internat, aflat in cabinetul de consultatii etc.).

Sa discuti stand la nivelul pacientului, intr-un loc in care poti fi usor urmarit, vazut si auzit.

Sa previi pacientul inainte de a face manevre medicale dureroase, in timpul examinarii fizice si atunci cand in cadrul anamnezei va veti referi la lucruri care ar putea provoca suferinta morala.

Sa reactionezi astfel incat pacientul sa fie constient ca ai auzit ce spune.

Autenticitatea

Autenticitatea inseamna a nu pretinde ca esti altcineva.

Prima situatie in care te poti confrunta cu problema autenticitatii este atunci cand esti student, psiholog sau medic stagiar. Cum te prezinti? Ar trebui sa te prezinti ca student in practica, psiholog sau ca medic? Accepti ca un pacient sa ti se adreseze cu "domnule doctor"? Cum reactionezi atunci cand pacientii iti pun intrebari care depasesc aria cunostintelor tale sau care vor sa transfere altora temerile lor privind prognosticul bolii si responsabilitatea ingrijirilor? Stagiarii, rezidentii, psihologii si practicienii se confrunta cu situatii in care pacientii le cer pareri sau cer efectuarea unor proceduri care depasesc nivelul de cunostinte acumulat. Poti fi pus in situatia de a cere sfatul unui coleg sau de a trimite pacienta la un specialist. A fi autentic implica a recunoaste in fata pacientei ce stii si ce nu stii sa faci sau poti sau nu sa faci, si a negocia un plan pentru viitor care sa fie bazat pe priceperea ta. Acest aspect al autenticitatii este o componenta a increderii pacientei fata de medic

adaugand detalii personale se poate induce o stare de disconfort in relatia doctor-pacient. Cand pacientul spune lucruri triste sau comice, este bine sa reactionezi ca om si nu doar ca o masina perfectionata de diagnostic si tratament.

Demonstrarea interesului fata de pacient ca persoana este o alta modalitate de a fi autentic.

Empatia

Empatia inseamna sa intelegi exact ceea ce spune pacientul si sa ii faci cunoscut faptul ca ai inteles.

Empatia este un fel de intelegere. Nu este o stare emotionala de simpatie sau parere de rau pentru cineva. Nu este nici asemanatoare cu compasiunea, deoarece desi compasiunea poate fi cea care va conduce la empatie fata de pacienta dumneavoastra, empatia nu inseamna compasiune.

Arta empatiei consta in a invata sa discuti cu pacientii astfel incat sa obtii maxim de informatii si cat mai exacte despre propriile lor ganduri si sentimente. Exista mai multe moduri in a reactiona intr-o discutie pentru a face cunoscut pacientilor faptul ca ii intelegeti.

Un comportament empatic poate, de asemenea, sa ajute pacientii in clarificarea sentimentelor. Uneori, pacientul nu este constient de propriile sale sentimente.

Empatia poate fi privita ca un proces de feed-back. Medicul incepe prin a asculta cu atentie ce are pacientul de spus atat din punct de vedere stiintific cat si afectiv. Daca medicul crede ca a inteles, reactia lui trebuie sa fie aceea de a-i spune pacientului ce a inteles. Daca specialistul si pacientul se afla pe aceeasi lungime de unda, pacientul se va simti inteles si incurajat sa dezvaluie cat mai multe din parerile si sentimentele sale. Chiar daca medicul nu a inteles corect, dar isi arata interesul verificand informatiile cumulate cu pacientul, acesta se va simti incurajat in a-si corecta doctorul, oferindu-i astfel posibilitatea de a reevalua si a raspunde corect.

In discutiile medicale avute cu pacientii trebuie invatat un anume stil de a reactiona, diferit de cel folosit intr-o discutie sociala. In situatiile sociale, deseori medicul minimalizeaza sau ignora sentimentele. Spre exemplu, cand oamenii intreaba: "Ce mai faci?" sau "Cum te simti astazi?", nu se asteapta la un raspuns negativ, la o confesiune a cat de proasta este de fapt starea interlocutorilor. Intr-o consultatie insa, pe medic trebuie sa-l intereseze intr-adevar sa stie toate starile proaste prin care trece pacientul. Dintre modalitatile de a reactiona empatic vom trece cateva in revista pentru o mai completa edificare:

Ignorarea. Fie medicul nu aude ceea ce spune pacientul, fie se comporta ca si cum nu a auzit. El nu reactioneaza nici referitor la continutul simptomelor, nici la sentimentele pacientului.

Minimalizarea. Doctorul reactioneaza la sentimentele si simptomele pacientului cu o intensitate mai mica decat cea la care acesta vi le-a relatat.

Reciprocitatea. Medicul recunoaste sentimentele si simptomele exprimate de pacient si le analizeaza cu atentie si isi spune parerea intr-o maniera de intensitate egala cu cea folosita de pacient in relatare. Raspunsul reciproc poate fi foarte folositor in aflarea antecedentelor medicale. Este de fapt o reformulare cu propriile cuvinte ale medicului a ceea ce a spus pacientul pentru a-i demonstra acestuia ca a fost inteles.

Cum poate fi obtinut un raspuns reciproc? Doua moduri simple sunt prin oglinda si parafrazare. Oglinda (sau "reflectia") inseamna pur si simplu a spune pacientului exact ce a spus chiar el:

Pacient:   Ma simt ingrozitor.

Dr.:  Va simtiti ingrozitor?

Completarea. Intr-un raspuns prin completare, doctorul intelege nu numai ceea ce pacientul spune, dar si ceea ce nu poate sa spuna. Unul din motivele pentru care doctorii apeleaza in activitatea lor la raspunsul prin completare, este acela de linistire a pacientului. Asta inseamna ca medicul trebuie sa faca o presupunere pertinenta privind motivele de ingrijorare care ar putea preocupa pacientul si sa se axeze pe acelea care ar conduce la clarificarea lor. Capacitatea de a da un raspuns prin completare vine din experienta de a asculta cu mare atentie relatarile pacientilor si invatand de-a lungul timpului sa gaseasca puncte comune. Unul din avantajele acestui raspuns prin completare este posibilitatea de corectare si deci, cresterea exactitatii informatiilor obtinute.

In cazul unei paciente cu anexita, un raspuns prin completare poate fi:

Pacienta: In marea majoritate a zilelor anexita ma chinuie atat de tare incat senzatia de tensiune si durerea devin insuportabile.

Dr.:  Pare ca durerea este atat de puternica incat nu mai credeti ca lucrurile se vor imbunatati.

Daca medicul nu a inteles exact sensul afirmatiei, pacienta poate raspunde:

Pacienta: Ma simt destul de rau, dar inca sper ca lucrurile se vor imbunatati.

Cuvintele care identifica simptome si sentimente

Arta de a da raspunsuri prin completare trebuie imbogatita prin acordarea unei atentii sporite atat cuvintelor medicului cat si cuvintelor pacientului. Invatamantul pre-medical si scoala medicala pot "steriliza" vocabularul.

Folosirea excesiva a limbajului de specialitate, desi acesta este foarte precis in descrierea anumitor caracteristici, lasa foarte putin spatiu sentimentelor sau emotiilor.

Este un limbaj in care adjectivele si adverbele sunt putin prezente, si sunteti in general tentati sa nu le folositi in conversatie.

Empatia implica si o intelegere corecta si comunicarea acestei intelegeri pacientei. Arta aceasta cere sa identificam nu doar simptome, ci si sentimente, nu doar cantitate ci si calitate. Astfel, trebuie invatata folosirea unui vocabular mai bogat de cuvinte care pot descrie sentimente. Tabelul de mai jos cuprinde cuvinte care descriu sentimente diferite si intensitatea lor.

CUVINTE CARE ILUSTREAZA NIVELE DE EXPRESIE ALE UNUI SENTIMENT

Pentru a da un raspuns bazat pe reciprocitate, trebuie gasita nu numai sentimentul exact ci si intensitatea corecta. Pacientul care spune "Durerea este devastatoare" nu va crede ca l-ati ascultat, daca raspunsul dumneavoastra este "Deci durerea va supara putin?". Pe de alta parte, daca pacienta spune "Ma simt cam terminata astazi", doctorul nu va obtine efectul dorit daca spune "Se pare deci ca simtiti ca nu mai aveti nici o speranta".