Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie |
Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica |
Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza |
Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana |
Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing |
Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie |
Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism |
Conceptele de sanatate si sanatate mintala
Dupa Boehm W, normalitatea (sanatatea mintala) este conditia de functionalitate sociala, impusa si acceptata de societate in scopul realizarii personale.
De aceea normalitatea ne pare mai bine definita in dinamica, in sensul adaptarii armonice in fiecare moment al existentei, in functie de mediul sau si istoria sa si a colectivitatii sale ca o rezultanta a calitatii raportului personalitate/mediu si nu ca o absenta a bolii sau a posibilitatii de "plutire" intr-un camp de forte contradictorii.
Putem deci considera normalitatea drept posibilitatea unei istorii echilibrate a subiectului, iar dimensiunile ei, drept totalitatea proceselor de adaptare la mediu conform modelului general al speciei (posibilitatilor de raspuns al marii majoritati a colectivitatii).
Normalitatea trebuie sa ne apara ca o suma de ritmuri: biochimice, fiziologice afective, relationale, motivationale, adaptate armonic solicitarilor din mediu si concordante cu raspunsurile majoritatii membrilor comunitatii (conform modelului speciei).
Pentru a simplifica demersul spre conceptul de normalitate si pentru a evita construirii unui model imperfect al acestuia, ni se pare operant a postula existenta lui ca un dat al realitatii umane sau, mai corect spus, ca o dominanta a acesteia.
Sanatatea umana poate fi considerata o stare inscrisa in perimetrul care defineste normalitatea existentei individului semnificand mentinerea echilibrului structural al persoanei (in plan corporal-biologic si psihic constient) atat in perspectiva interna (a raportului reciproc al subsistemelor in conformitate cu sinteza ansamblului, a conformitatii starilor sistemului in raport cu normele generale ale speciei, ale varstei, ale sexului), cat si in perspectiva externa, a echilibrului adaptativ dintre individ si mediul sau ambiant concret.
Cornutiu G (1998) afirma ca un om sanatos psihic este acela care traieste si afirma o stare de confort psihic intr-o coerenta si globalitate care nu este sesizata nici un moment in mod fragmentar si intr-o continuitate care presupune o dominanta a sentimentelor pozitive constructive si optimiste fata de cele negative. Omul sanatos psihic este activ si are placerea acestei activitati, o cauta, este voluntar, vrea sa se afirme, sa se implineasca. El are un set de valori ierarhizate si voluntare pe care le promoveaza.
Dupa Lazarescu M (1995) sanatatea presupune o perspectiva dinamica prin care se precizeaza modalitatile normal-sanatoase de structurare si functionare a individului la diverse varste, capacitatea sa de dezvoltare, maturare, independentizare, complexificare, precum si capacitatea de a depasi sintetic diversele situatii reactive si stresante. Fromm E leaga conceptul realizarii individului in concordanta cu restul indivizilor din comunitatea respectiva, care este in continua schimbare, in permanent progres, intr-o permanenta cautare. Credem ca putem adauga ca problema normalitatii trebuie corelata cu insasi dezvoltarea comunitatii respective tinand seama de particularitatile fiecarei etape pe care o parcurge.
O alta corelatie trebuie facuta cu etapele de varsta ale subiectului: copilarie, adolescenta, adult, varstnic, deoarece in fiecare etapa a dezvoltarii sale, subiectul poate avea o pozitie diferita fata de unul si acelasi eveniment.
Krafft considera ca un individ reactioneaza in mod normal, daca in cursul dezvoltarii sale se arata a fi capabil de o adaptare flexibila fata de situatiile conflictuale, cand este capabil sa suporte frustrarile si anxietatea care rezulta din ele.
Pamfil E vede normalitatea ca un echilibru intre organism si factorii de mediu.
Klinederg o admite ca pe o stare care permite dezvoltarea optima fizica, intelectuala si emotionala a individului care sa-l faca asemanator cu ceilalti indivizi.
Dar, asa cum arata Prelipceanu D (2000) norma suporta o certa conditionare istorica, reprezentarile si conventiile oamenilor despre ei insisi si despre viata in colectivitatea sociala modificandu-se (lent, dar sigur) in urma evolutiilor in utilizarea uneltelor si in arsenalul instrumentelor de expresie culturala. Normele semnifica ritmurile si gradele de evolutie a societatii umane, indicand, pentru a forta o metafora si daca se poate spune asa, ,,starea de sanatate" a societatii.
Dificultatile cele mai importante in raport cu dezideratul detectarii unei norme a sanatatii mintale sunt urmatoarele:
tripla ipostaziere si dimensionarea contradictorie fiintei umane in corporalitate, psihic si socialitate,
terapia disfunctiilor de expresie corporala sa fie guvernata de legile naturii si prin procedee subsumate acestora, in timp ce disfunctiile vietii psihice si, mai ales cele ale relationarii sociale, sa fie depasite prin raportarea la normativitate si prin recuperarea indivizilor in suferinta in interiorul normei,
istoricitatea normelor.
In ultima perioada, accentul se pune pe adaptarea social-comunitara, specificitatea normalului capatand nuante diferite in functie de nivelul economico-social si cultural al unei comunitati. Mead, Linton si Hallowell au aratat dependenta conceptului de caracteristicile transculturale.
Crescutul interes pentru adaptare din ultimele doua decade poate fi privit din urmatoarele trei perspective: primul aspect este schimbarea in definirea starii de sanatate. In trecut, starea de sanatate era definita ca absenta a durerii si era secundara interesului medicilor care erau mai mult focalizati pe tulburari.
Organizatia Mondiala a Sanatatii definea starea de sanatate ca fiind: "o stare completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social, si nu neaparat in absenta durerii". Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare-de-bine cu privire la evolutia complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Al doilea aspect este cresterea recunoasterii ca indivizii si nu medicii sunt si trebuie sa fie responsabili de starea lor de sanatate. Printr-o dieta adecvata, exercitii, managementul stresului si evitarea adictiilor, indivizii pot promova activ, propria lor sanatate mai mult decat prin pasiva evitare a bolilor. Locul si responsabilitatea individuala pentru sanatate sunt legate astfel de comportamentul si stilul de viata al fiecaruia. In plus, privit din acest unghi, conceptul de adaptare ofera medicilor si cercetatorilor o sansa de a trece dincolo de psihopatologie.
Adaptarea este strans relationata cu promovarea starii de sanatate si cu prevenirea tulburarilor (bolilor). In acord cu Pearlin si Schooler (1978), adaptarea ne protejeaza prin:
eliminarea sau modificarea conditiilor care creeaza probleme;
perceperea controlului semnificatiei trairilor intr-o maniera prin care sa se neutralizeze caracterul ei problematic;
pastrarea consecintelor emotionale ale problemelor in limite controlabile.
Aceste functii prefigureaza baze comportamentale pentru tratarea si prevenirea tulburarilor si pentru promovarea sanatatii.
Lagache D sintetizand datele expuse de Hartman si Murray, descrie urmatoarele caracteristici principale ale sanatatii mintale: capacitatea de a produce si de a tolera tensiuni suficient de mari, de a le reduce intr-o forma satisfacatoare pentru individ; capacitatea de a organiza un plan de viata care sa permita satisfacerea periodica si armonioasa a majoritatii nevoilor si progresul catre scopurile cele mai indepartate; capacitatea de adaptare a propriilor aspiratii la grup; capacitatea de a-si adapta conduita la diferite moduri de relatii cu ceilalti indivizi; capacitatea de identificare atat cu fortele conservatoare cat si cu cele creatoare ale societatii.
Antonovsky A a argumentat ca nu exista stari de "sanatate" sau "boala" in sens strict ci mai degraba "un continuum usor catre boala" pe care ne miscam inapoi si inainte de-a lungul ciclului de viata. Cand ne simtim bine acest lucru nu implica pur si simplu absenta patologiei; factorul cheie al salutogenezei este ca o stare de buna sanatate poate fi sustinuta direct de factori psihologici pozitivi (sentimentul de stare-de-bine). Antonovski A a definit coerenta ca: "o orientare globala care exprima masura in care individul are un sentiment de incredere sustinut si durabil, dar si dinamic ca:
stimulii care deriva din mediul intern sau extern de-a lungul vietii sunt structurati, predictibili si explicabili,
ca exista resurse disponibile pentru ca el sa poata raspunde la solicitarile determinate de acest stimul si ca
aceste solicitari sunt provocatoare, benefice pentru investitia afectiva si angajare".
Simtul intern al coerentei inseamna capacitatea de a gasi sensuri lucrurilor, capacitatea de a intelege semnificatia solicitarilor la care individul este supus si capacitatea de control si decizie.
Conceptul de simt al coerentei are similitudini cu alte teorii de rezistenta la stres cum ar fi: capacitatea de control, eficienta proprie (de sine), conceptul putere si optimismul dispozitional. Totusi simtul intern al coerentei este un concept mai larg decat fiecare dintre acestea incluzand si dimensiunea sociala a solicitarilor individului facand astfel conceptul aplicabil diferitelor culturi.
Simtul intern al coerentei este o sinteza a conceptiei despre lume a persoanei in timp, intr-o anumita epoca.
Scala SOC a fost dezvoltata de Antonovsky A ca o masuratoare stiintifica legata de conceptul de salutogeneza. Scala SOC este un chestionar de autoevaluare care masoara masura in care un individ e capabil sa interpreteze un stresor ca fiind comprehensibil si benefic ca si capacitate a individului de a aprecia ca el sau ea va face fata acestor stresori.
Rezultatul evaluarii scalei SOC este in mod esential o masura a rezistentei individului in fata stresului. Totusi in timp ce scalele conventionale de adaptare evalueaza preferintele pentru strategii particulare de coping scala SOC masoara capacitatea individului de raspunde la stresori printr-o abordare adecvata a unei varietati de strategii de coping sau altele. Indivizii cu scoruri mari la scala SOC sunt aceia care percep cu cea mai mare probabilitate stresorii ca fiind previzibili si explicabili, au incredere in capacitatea lor de a le face fata si considera ca merita sa raspunda la aceste provocari. Scorul SOC scazut masoara absenta relativa a acestor convingeri.
Acest document nu se poate descarca
E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
ComentariiCaracterizari
|
Cauta document |