Efectele
traumelor familiale
  
 Asa
cum spuneam mai devreme, nu doar individul poate suferi o trauma, ci
si familia ca sistem poate fi ranita din punct de vedre
psihologic. Iata care ar fi reactiile cele mai des intalnite ale unei
familii traumatizate:
 - Alterarea
     relatiilor dintre membrii familiei. Acest lucru presupune modificarea
     semnificativa a calitatii relatiilor dintre membrii.
     De exemplu, se poate trece de la relatii de ajutor si
     intelegere la respingere, conflicte, izolare.
 
 - Alterarea
     ierarhiilor sistemului familial. De exemplu, in urma decesului unui membru care ocupa o pozitie
     ierarhica superioara, un alt membru sa fie nevoit sa
     ii ia locul, desi nu are (inca) abilitatile necesare.
     Acest lucru se intalneste frecvent in cazul deceselor tatilor
     din familiile traditionale, cand mama este cea care ramane
     singurul parinte si devine capul familiei. In alte
     situatii, fiul, de regula cel mare, este cel care preia
     conducerea familiei. Aceasta pozitie este insa
     necunoscuta acestui membru al familiei si de aceea
     agraveaza modificarile relatiilor intrafamiliale.
 
 - Patologizarea
     granitelor familiale. In urma evenimentelor stresante sau traumatizante, granitele
     familiale pot deveni fie prea rigide (subsisteme sau membrii
     separati, nu isi mai vorbesc, nu se mai intalnesc), fie prea difuze
     (subsisteme sau membrii suprapusi, fuzionali, de exemplu toti
     sufera de depresie sau toti membrii sunt neputinciosi in
     fata unei mame dominatoare si agresive), ceea ce perturba
     transmisia adaptativa de informatii intre subsisteme si
     membrii familiei.
 
 - Patologizarea
     aliantelor dintre membrii familiei. Se refera la relatiile
     intrafamiliale care pot sa nu aiba un interes comun. Exista
     doua tipuri de patologie a aliantelor: deturnarea conflictului,
     sau "gasirea tapului ispasitor" (de exemplu, atunci
     cand familia reduce tensiunea prin acuzarea unui singur membru al
     familiei, cum este cazul tatalui alcoolic), si coalitiile
     cros-generationale neadaptative. De exemplu, mama se asociaza cu
     mama ei, bunica, impotriva tatalui agresiv.
 
 - Blocarea
     procesului evolutiv al familiei. Acest lucru se poate observa foarte des in cazul in care un membru
     al familiei decedeaza; unele familii raman blocate in faza de
     evolutie in care se afla, desi ar fi existat posibilitatea de a
     merge mai departe in acest proces; de exemplu, copilul nu se mai
     casatoreste pentru a nu isi parasi
     parintele vaduv. Situatii similare se pot intalni si
     in cazul divorturilor si al bolilor grave ale
     parintilor.
 
 - Dezmembrarea
     sistemului familial. Uneori impactul evenimentului traumatizant poate fi atat de puternic
     incat determina pe unul sau mai multi membrii ai familiei
     sa se desprinda din sistemul familial si sa se izoleze
     sau sa creeze un alt sistem familial sau de substitut. Asa apar
     cazurile persoanelor fara adapost, a copiilor care
     pleaca de acasa si se casatoresc doar pentru a
     scapa de suferinta provocata de familial de origine, a
     celor care se adapostesc pe langa biserici si
     manastiri pentru a-si gasi un sens etc.
 
 - Perturbarea
     relatiilor familiei cu mediul exterior. In cele mai multe cazuri, evenimentele
     stresante si traumatizante prin care trece familia provoaca
     inchiderea sau izolarea sistemului familial de celelalte sisteme familiale
     (rude, prieteni sau vecini), ceea ce le opreste accesul la posibile
     resurse de vindecare sau sustinere. Asa se intampla in
     cazul violentei domestice cand, de jena sau teama ca se va
     afla, membrii familiei nu vorbesc mai cu nimeni, mint sau chiar intrerup
     relatiile cu cei din jur. 
 
   
Toate aceste reactii traumatice familiale
functioneaza atat in calitate de efecte cat si de cauza,
mentinand si agravand cercul vicios al suferintei si
patologizarii membrilor ei si al sistemului ca ansamblu.
Cred ca merita
mentionat ca nu toate persoanele sau familiile care trec prin astfel
de situatii traumatizante, fie ele grave sau multiple, raman blocate
in patologia psihica. Dimpotriva, majoritatea isi revin la o
functionare normala, iar o mica parte chiar beneficiaza in
urma traumelor suferite. Este vorba despre persoanele sau familiile reziliente,
care mobilizeaza in mod eficient resursele personale si sociale ca
raspuns la risc sau amenintare, mobilizare ce duce la rezultate
mentale sau fizice pozitive, si/sau rezultate sociale pozitive. Studiul
unor astfel de familii sau persoane merita aprofundat si dezvoltat
pentru a afla care sunt motivele pentru care ele pot sa gestioneze un
astfel de proces de mobilizare a resurselor, in vreme ce altele se pierd
si se destructureaza.