Efectele
traumelor familiale
Asa
cum spuneam mai devreme, nu doar individul poate suferi o trauma, ci
si familia ca sistem poate fi ranita din punct de vedre
psihologic. Iata care ar fi reactiile cele mai des intalnite ale unei
familii traumatizate:
- Alterarea
relatiilor dintre membrii familiei. Acest lucru presupune modificarea
semnificativa a calitatii relatiilor dintre membrii.
De exemplu, se poate trece de la relatii de ajutor si
intelegere la respingere, conflicte, izolare.
- Alterarea
ierarhiilor sistemului familial. De exemplu, in urma decesului unui membru care ocupa o pozitie
ierarhica superioara, un alt membru sa fie nevoit sa
ii ia locul, desi nu are (inca) abilitatile necesare.
Acest lucru se intalneste frecvent in cazul deceselor tatilor
din familiile traditionale, cand mama este cea care ramane
singurul parinte si devine capul familiei. In alte
situatii, fiul, de regula cel mare, este cel care preia
conducerea familiei. Aceasta pozitie este insa
necunoscuta acestui membru al familiei si de aceea
agraveaza modificarile relatiilor intrafamiliale.
- Patologizarea
granitelor familiale. In urma evenimentelor stresante sau traumatizante, granitele
familiale pot deveni fie prea rigide (subsisteme sau membrii
separati, nu isi mai vorbesc, nu se mai intalnesc), fie prea difuze
(subsisteme sau membrii suprapusi, fuzionali, de exemplu toti
sufera de depresie sau toti membrii sunt neputinciosi in
fata unei mame dominatoare si agresive), ceea ce perturba
transmisia adaptativa de informatii intre subsisteme si
membrii familiei.
- Patologizarea
aliantelor dintre membrii familiei. Se refera la relatiile
intrafamiliale care pot sa nu aiba un interes comun. Exista
doua tipuri de patologie a aliantelor: deturnarea conflictului,
sau "gasirea tapului ispasitor" (de exemplu, atunci
cand familia reduce tensiunea prin acuzarea unui singur membru al
familiei, cum este cazul tatalui alcoolic), si coalitiile
cros-generationale neadaptative. De exemplu, mama se asociaza cu
mama ei, bunica, impotriva tatalui agresiv.
- Blocarea
procesului evolutiv al familiei. Acest lucru se poate observa foarte des in cazul in care un membru
al familiei decedeaza; unele familii raman blocate in faza de
evolutie in care se afla, desi ar fi existat posibilitatea de a
merge mai departe in acest proces; de exemplu, copilul nu se mai
casatoreste pentru a nu isi parasi
parintele vaduv. Situatii similare se pot intalni si
in cazul divorturilor si al bolilor grave ale
parintilor.
- Dezmembrarea
sistemului familial. Uneori impactul evenimentului traumatizant poate fi atat de puternic
incat determina pe unul sau mai multi membrii ai familiei
sa se desprinda din sistemul familial si sa se izoleze
sau sa creeze un alt sistem familial sau de substitut. Asa apar
cazurile persoanelor fara adapost, a copiilor care
pleaca de acasa si se casatoresc doar pentru a
scapa de suferinta provocata de familial de origine, a
celor care se adapostesc pe langa biserici si
manastiri pentru a-si gasi un sens etc.
- Perturbarea
relatiilor familiei cu mediul exterior. In cele mai multe cazuri, evenimentele
stresante si traumatizante prin care trece familia provoaca
inchiderea sau izolarea sistemului familial de celelalte sisteme familiale
(rude, prieteni sau vecini), ceea ce le opreste accesul la posibile
resurse de vindecare sau sustinere. Asa se intampla in
cazul violentei domestice cand, de jena sau teama ca se va
afla, membrii familiei nu vorbesc mai cu nimeni, mint sau chiar intrerup
relatiile cu cei din jur.
Toate aceste reactii traumatice familiale
functioneaza atat in calitate de efecte cat si de cauza,
mentinand si agravand cercul vicios al suferintei si
patologizarii membrilor ei si al sistemului ca ansamblu.
Cred ca merita
mentionat ca nu toate persoanele sau familiile care trec prin astfel
de situatii traumatizante, fie ele grave sau multiple, raman blocate
in patologia psihica. Dimpotriva, majoritatea isi revin la o
functionare normala, iar o mica parte chiar beneficiaza in
urma traumelor suferite. Este vorba despre persoanele sau familiile reziliente,
care mobilizeaza in mod eficient resursele personale si sociale ca
raspuns la risc sau amenintare, mobilizare ce duce la rezultate
mentale sau fizice pozitive, si/sau rezultate sociale pozitive. Studiul
unor astfel de familii sau persoane merita aprofundat si dezvoltat
pentru a afla care sunt motivele pentru care ele pot sa gestioneze un
astfel de proces de mobilizare a resurselor, in vreme ce altele se pierd
si se destructureaza.
