Problema cailor si a mijloacelor de modelare a omului in vederea optimizarii potentialului sau creator tinde sa ocupe astazi un loc prioritar in ansamblul preocuparilor stiintei si practicii sociale.
Copilul si tanarul de astazi cheltuiesc o mare parte din durata vietii lor ca subiecti supusi actului instructiv - educativ. Educatia, instructia, invatarea trebuie sa fie utile, rodnice pentru personalitatea celui care invata, iar utilitatea si rodnicia nu pot fi masurate in acest caz decit dupa eficienta lor psihologica,dupa noile procedee, structuri si organizari castigate, adica dupa totalitatea progreselor dezvoltarii realizate prin educatie si invatare. Problemele invatarii sunt in stansa legatura si unitate cu problemele dezvoltarii.
Activismul personal, invatarea ca activitate proprie a copilului este cadrul concret in care se realizeaza dezvoltarea, formarea proceselor si a capacitatilor psihice.
Invatarea scolara se realizeaza prin interrelatia functiilor si proceselor psihice cu accent predominant pe procesele psihice cognitive. Va trebui sa se tina seama de caracteristicile intrisece ale materialului uman asupra caruia se actioneaza, dar trebuie avut in vedere faptul ca educatul este un sistem pe care il cream noi insine, in mare masura, prin educatie. Dezvoltarea intelectuala, ca latura a dezvoltarii psihice generale, este ea insasi conditionata de un felul cum decurge si cum a decurs - activitatea de insusire a anumitor cunostinte si priceperi. Forta motrice a dezvoltarii psihice intrinseca, ea nefiind data de la inceput, in chip nativ, ci dobandita, invatata, prin mecanisme speciale de interiorizare a modelului extern al contradictiei si cauzalitatii obiective.
Limbajul, structurarea acestuia si relatiile componente - invatare, componentele mnezice, sunt factiri esentiali in achizitile realizate in scoala.
Ca functie psihica atentia, cu toate ca nu are continut informational propriu, faciliteaza performantele celorlalte procese psihice. Ea reprezinta in fapt orientarea activitatii intelectuale in raport cu scopurile implicite sau explicite ale invataturii.
Baza de cunostinte are un rol esential, atat in procesarea secundara a informatiei senzoriale, cat si in toate prelucrarile ce au loc la nivelul memoriei de lucru sau atentiei. Modul de organizare a cunostintelor in memorie faciliteaza reactualizarea lor. Comportamentul este ghidat de cunostintele si scopurile din campul atentiei sau de cunostintele si structura de scopuri active in memoria de luicru.
Arhitectura cognitiva a psihicului uman (totalitatea mecanismelor cognitiv impenetrabile, necesare si suficiente pentru realizarea unui comportament inteligent) permite sistemului cognitiv uman sa invete din mediul sau din propria experienta.
Invatarea depinde de modul de organizare a bazei de cunostinte prealabile.
Cunoasterea performantelor scolare si optimizarea acestora necesita stapanirea de instrumente specifice destinate cunoasterii psihologice a elevilor. Pentru o actiune eficienta se impune directionarea actului didactic in functie de cunoasterea psihologica a capacitatilor, intereselor, aptitudinilor elevilor. Actiunea educativa devine eficienta in conditiile in care procesul de formare se efectueaza urmarind caracteristicile generale de personalitate.
Potentialul fiecarui elev trebuie pus in valoare prin oferirea unor metode si tehnici care sa-i ofere posibilitatea de exprimare cu valoare individuala si sociala.
CAPITOLUL I
ARHITECTONICA COGNITIVA A S.P.U.
1.1. Argumentari teoretice
Sistemul bio-pshihic uman este un sistem deschis, realizand cu mediul sau nu numai un schimb substantial si energetic ci si unul informational.
Sistemul bio-pshihic uman este un sistem de procesare a informatiei → psihologia cognitiva este stiinta care studiaza mecanismele acestor prelucrari, modul in care un anumit input induce un oulput specific.
Un sistem cognitiv este un sistem fizic care poseda doua proprietati: de reprezentare si de calcul. Nu caracteristicile fizice sunt determinate pentru un sistem cognitiv ci capacitatea sa de reprezentare a mediului si de a efectua calcule cu aceste reprezentari. Reprezentarea si calculul sunt trasaturile necesare si suficiente pentru ca un sistem fizic sa posede inteligenta.
Orice sistem cognitiv, deci implicit cel uman poate fi analizat la cel putin 4 niveluri:
1. nivelul cunostintelor
2. nivelul computational
3. nivelul reprezentational-algoritmic
4. nivelul implementational
1.Pentru a intelege comportamentul unui sistem cognitiv trebuie investigata baza de cunostinte pe care o poseda si scopul sau intentiile de care este animat. Cea mai mare partea comportamentului nostru cotidian poarta amprenta conjunctiei dintre scopuri si cunostintele de care dispunem.
Evident, cunostintele si scopurile nu epuizeaza toata complexitatea comportamentului uman, dar constituie un factor esential in expoatarea acestuia. Indeosebi deciziile pe care le ia subiectul sunt dependente de intentionalitatea si cunostintele sale. Cunostintele subiectului survin din mai multe surse: enuntul problemei, experienta imediata sau de lunga durata cu acest tip de sarcina, deprinderile dobandite, socializarea.
▪ Comportamentele sau mecanismele psihice care se modifica in functie de cunostintele pe care le are subiectul se numesc cognitiv-penetrabile. De exemplu recunoasterea unei litere se realizeaza mai rapid daca ea este prezenta intr-un cuvant cu sens decat intr-o combinatie lingvistica fara sens; in general orice obiect sau figura este recunoscuta mai rapid intr-un context corespunzator decat intr-unul neuzual pentru obiectul sau figura respectiva.
▪ Comportamentele sau procesarile cognitive care nu sunt influentate de cunostintele de care dispune subiectul sau de intentiile sale se numesc cognitiv-impenetrabile. De exemplu extragerea contururilor unui obiect pe baza variatiei intensitatii luminii nu depinde de cunostintele pe care le are subiectul.
Prelucrarea stimulilor de catre sistemul cognitiv uman se realizeaza pornind de la caracteristicile sale fizice sau de la suprafata spre caracteristicile sale semantice sau functionale.
Sunt doua tipuri de procesari:
- Vectoriale de jos in sus - de la palierele periferice ale sistemului cognitiv spre cele centrale - analiza ascendenta a stimulului; ea este impregnata de caracteristicile fizice ale sistemului precum si de proprietatiile modulelor cognitive periferice.
- Vectoriale invers - de la baza de cunostinte a subiectului spre datele fizice ale stimulului - analiza descendenta; analiza descendenta este generata de baza de cunostinte a subiectului.
De exemplu in recunoasterea unui cuvant, concura analiza ascendenta - prelucrarea contururilor literelor, a marimii si a formei lor, a gruparii lor intr-un gestalt unic pe baza proximitatii spatiale, dar si analiza descendenta - interferentele generate de cunostintele de limba romana.
Analiza descendenta ne explica de ce recunoasterea cuvantului respectiv se face mai usor daca el este plasat intr-o propozitie cu sens, decat intr-una lipsita de semnificatie sau de ce caracteristicile fetei umane sunt recunoscute mai rapid daca sunt plasate in contextul figurii umane, decat daca sunt reprezentate independent.
2.Nivelul computational
una dintre modalitatile de analiza ale sistemelor cognitive porneste de la analiza sarcinii pe care acestea o au de executat. Analiza sarcinii vizeaza descompunerea ei in componente simple si stabilirea relatiei dintre datele de intrare si datele de iesire. Stabilirea exhuativa a procesarilor la care sunt supuse datele problemei pentru a obtine solutia - este principala finalitate a abordarii sistemului cognitiv la nivel computational. Analiza computationala cauta sa identifice care anume sunt prelucrarile care permit transformarea imput-ului in output. Aceste prelucrari sunt constranse de mediul fizic in care opereaza sistemul cognitiv. Sistemul cognitiv uman nu este un calculator universal care proceseaza informatia insensibil la mediul in care se afla,. Prelucrarile pe care el le realizeaza sunt constranse de caracteristicile naturale ale universului nostru fizic.
Analiza computationala a sistemului cognitiv pune in evidenta existenta a doua tipuri de prelucrari:
1- modulare - procesarile nu pot fi influentate de cunostintele de care dispune subiectul (sunt cognitiv impenetrabile); se realizeaza automat.
2- procesarile non-modulare - sunt acele tratamente la care e supusa informatia care pot fi influentate de baza de cunostinte a subiectului.
3. Nivelul algoritmic-reprezentational
Analiza reprezentational-algoritmica isi pune problema algoritmului care realizeaza functia input-output si a modalitatilor de reprezentare a imput-ului, respectiv output-ului. Un algoritm este o secventa de calcule pe baza careia, printr-un numar finit de pasi din datele de intrare se obtin datele de iesire (solutia problemei).
Reprezentarile se refera la modul de codare a input-ului, cum este el reprezentat in sistemul cognitiv: semantic, imaginistic, serial, etc. reprezentarile si algoritmii isi impun reciproc constrangeri. De exemplu suma a doua numere 428+500 un subiect poate sa-si reprezinte numerele respective prin cifre arabe sau prin cifre romane, in baza zece sau doi. Chiar daca subiectii recurg la aceiasi reprezentare algoritmii pot fi diferiti. Un subiect realizeaza adunarea inchipuindu-si cele doua numere asezate unul langa altul iar apoi procedeaza la adunarea unitatilor, a zecilor si a sutelor. Functia este aceeasi dar algoritmul este diferit.
