Abuzul sexual
A. Abuzul sexual in copilarie si adulescenta
In S.U.A, aproximativ una din patru tinere fete sufera un abuz sexual, fiind victima unei molestari, unui viol sau incest. Mai putin de jumatate dintre aceste cazuri sunt raportate medicului sau altor organe competitive. Toate victimele sufera o trauma semnificativa, care poate fi vindecata doar prin tratament medical adecvat si prin interventia autoritatilor legale. Deseori, dezgustul fata de cel care a comis abuzul se insoteste de un sentiment de frica intensa. In rezolvarea acestor cazuri, cu o mare incarcatura emotionala, medicii, avocatii si serviciile de asistenta sociala trebuie sa conlucreze pentru colectarea datelor si pentru rezolvarea cazurilor. Scopul este de a asigura revenirea victimei la o stare de normalitate, dar, in acelasi timp, de a identifica si a pedepsi pe cel care a comis abuzul, protejand astfel victima si intreaga comunitate.
Victimele unui viol se prezinta, de obicei, imediat dupa incident, in timp ce acelea care au fost molestate sau supuse unui incest sunt identificate uneori dupa luni sau chiar ani de la comiterea abuzului, din cauza lipsei unor traume fizice, care sa poata fi rapid diagnosticate.
Violul presupune ca violatorul sa foloseasca forta, iar victima sa se opuna activ pana in ultimul moment.
De fapt, inca mai este foarte raspandita convingerea ca daca o femeie nu se opune activ, ea nu a fost violata.
Violul se defineste ca fiind o "cunoastere carnala" a femeii intr-o masura mai mica sau mai mare, fara acordul acesteia, prin impunerea fortei, prin frauda sau provocand teama femeii.
Intelegerea definitiei legale a termenului de viol este neaparat necesara. Cunoasterea carnala poate insemna un act sexual complet cu ejaculare seminala sau orice penetratie cat de usoara a organului genital feminin de catre organul genital masculin chiar fara emisiunea de lichid seminal.
Pentru a putea vorbi despre viol, trebuie ca una dintre parti sa se opuna actului sexual sau ca cel agresat sa fie minor. Vorbim despre viol si atunci cand persoana supusa acestui ace sexual a fost in prealabil drogata, adormita sau este incompetenta mintal.
Orice forma sau grad de intimidare arata ca violatorul nu a obtinut asentimentul victimei.
Incestul este un delict sexual, care apare atunci cand agresorul si victima sunt inruditi si nu ar putea sa se casatoreasca legal. Din cauza naturii sale, incestul deseori nu este raportat si este dificil de dovedit. Din pacate, incestul si moletarea intrafamiliala sunt probabil, cele mai frecvente forme de abuz sexual asupra copilului.
Incidenta reala a actelor sexuale in care victimele sunt copii este dificil de evaluat din cauza lipsei unei statistici la nivel national. Majoritatea cazurilor de incest au loc intre tatal vitreg si fiica vitrega.
Pedofilia implica adeseori un contact sexual neviolent cu un copil, realizat de catre adult si consta in manipularea organelor sexuale, admirarea si stimularea lor orala si genitala.
Violatorul si cel care comite acte de molestare este deseori descris psihologic ca o persoana cu tulburari sexuale, mentale sau ca o persoana periculoasa din punct de vedere sexual. Acesti termeni sunt medicali, cat si juridici. Comportamentul violatorilor este caracterizat ca fiind cauzat de o tulburare de personalitate, care devine inadecvata, antisociala si exploziva.
Cand atacul sexual este urmarea unui impuls sexual primar, agresorul manifesta o personalitate inadecvata cu un slab control al impulsului combinat cu dorinte sexuale sau inclinatii homosexuale. El este deseori exhibitionist, fetisit, obsesiv-compulsiv, prezinta lipsa de incredere in sine si este umil social. Colegii il descriu deseori ca fiind linistit, timid, un lucrator de incredere. Din punct de vedere intelectual este normal, dar are o accentuata lipsa de incredere in sine.
Atacatorii agresivi si brutali au un comportament antisocial si expoloziv, ei avand adeseori un lung istoric de comportament antisocial nonsexual. Frecvent, ei manifesta depresie, halucinatii sau simptome paranoide. De asemenea, s-a observat ca agresorii au fost in copilaria lor martorii unor violente extreme, indreptate, in special impotriva mamelor lor.
Pedofilul sau cel care molesteaza copii este un individ cu tulburari mentale si fara maturarea psihosexuala. 80% dintre acestia au sub 35 de ani si doar 1-2 % peste 50. Cei care apartin grupei de varsta de 30-35 de ani tind sa-si satisfaca fanteziile din adolescenta si au ca motiv al actiunii lor insatisfactiile din cadrul casatoriei. Cei care molesteaza copii pot proveni din randul delincventilor dar pot fi si membrii marcanti ai comunitatii. In majoritatea cazurilor, copilul cunoaste agresorul, il vede deseori, il admira si are incredere in el.
Pedofilii sunt un grup special de agresori sexuali cu un istoric lung de relatii nesatisfacute cu femeile. Multi nu au avut o relatie heterosexuala adulta normala. Agresorii cronici sunt mai impulsivi, neconventionali, bizari, confuzi, alienati, prezentand si acuze psihosomatice. Pedofilii au o personalitate pasiv-agresiva cu sentimente de inferioritate si o puternica dependenta. In peste 50% dintre cazuri, abuzul sexual nu este izolat, ci persista pe o perioada lunga de timp, de la saptamani pana la ani.
Multi dintre pedofili si violatori au severe disfunctii psihosexuale, care se manifesta in cursul agresiunii. Atacatorul poate prezenta o erectie inadecvata, ejaculare precoce sau tardiva, impotenta.
Agresorii sexuali sunt caracterizati deseori ca pacienti sau prizonieri "model" in cursul spitalizarii sau incarcerarii lor. Ei sunt ascultatori si se comporta bine in afara activitatilor lor sexuale. Societatea este insa din nou expusa riscului cand acesti agresori sunt pusi in libertate si ajung intr-un mediu in care personalitatea lor inadecvata, lipsa respectului de sine si relatiile sexuale nesatisfacute le provoaca disfunctie psihosexuala. Agresorii sexuali se vindeca rar.
Desi copiii reprezinta 60% dintre victimele agresiunii sexuale, multe cazuri raman necunoscute, deoarece agresiunile se produc in mediul familial si se asociaza cu molestarea nonviolenta si incest, nefiind raportate. Doar agresiunile din afara caminului, mai brutale si care constituie acte de viol, sunt cunoscute.
Varsta medie a victimelor supuse molestarii este de 11 ani. Majoritatea sunt fetite premenarhale si 85% dintre ele isi cunosc agresorul. De fapt, varsta cea mai frecventa la care sunt molestate victimele este cuprinsa intre 4-8 ani, iar incestul apare cel mai frecvent intre 10-14 ani; 80% dintre molestari sunt neviolente, restul de 20% fiind insotite de viol, brutalizari, mutilari si chiar crime; 30-50% dintre agresori sunt vecini, prieteni sau rude. Doar 15% dintre pedofili sunt complet necunoscuti victimelor. Cand pedofilul isi cunoaste victima, agresiunea este in general, neviolenta, repetata si nefiind descoperita de catre autoritati. Modificarile psihologice ale victimei sunt mult mai adanci si necesita tratament psihologic pe termen lung.
Relatiile incestuoase incep, de obicei, cu primul nascut de sex feminin, cand acesta atinge varsta de 8-10 ani si cel mai frecvent se termina la varsta instalarii menarhai. Daca exista o a doua fiica, comportamentul incestuos se va indrepta catre aceasta. Ocazional, incestul se confirma si in timpul adolescentei. Victimele incestului pot prezenta isterie, fobii, tentative de suicid, comportament psihotic. Aceste fete, ajunse la varsta maturitatii, sunt depresive si anxioase.
In timp ce violul si molestarea reprezinta disfunctii ale comunitatii, incestul este o problema care apare din cauza disfunctiilor intrafamiliale. Victimele incestului trebuie tratate cu mare atentie si cu implicarea intregii familii in terapie, altfel disfunctiile de mentin, poate reaparea incestul sau alta disfunctie intrafamiliala.
Violul este insotit de violenta, 10-46% dintre victime prezentand leziuni minore nongenitale, iar 4-15% raniri grave. Trauma fizica apare la cap, fata, gat, torace, extremitati, cand victima este lovita, legata in cursul luptei sale cu agresorul. Leziunile cuprind echimoze, laceratii, contuzii minore. Echimozele sunt urmarea apararii victimei care a incercat sa-si protejeze fata si toracele de lovituri. Astfel de rani trebuie fotografiate si descrise cu exactitate de catre medicul care face constatarea.
Leziunile fizice majore, cuprinzand fracturi, hematoame subdurale, contuzii cerebrale, fracturi craniene necesita spitalizarea victimei. Faptul ca traumele fizice sunt frecvente si pot duce chiar la deces confirma ca violul este, in primul rand, un act de violenta in care sexul este utilizat ca arma.
Injuriile perineale minore se observa la 80% dintre victimele unei agresiuni sexuale, fiind vorba despre abraziuni perihimenale, contuzii sau lacerari vaginale. Majoritatea leziunilor sunt externe. Deseori, se observa leziuni genitale, chiar in absenta lichidului seminal sau a spermatozoizilor. Aceste leziuni sunt foarte dureroase si insotite de obicei de o sangerare minimala. In timp ce victimele unui viol, ale unei molestari unice se prezinta cu leziuni fizice si genitale, cele care sunt supuse unei molestari cronice, sau unui incest, de obicei, nu prezinta semne acute ale unei leziuni genitale.
Victimele unei molestari pot prezenta un eritem himenal lateral sau circumferential, secundar unei manipulari extensive cu degetul sau cu un alt obiect.
Victimele abuzului sexual sufera multiple conflicte emotionale. Stresul si trauma emotionala abia incep odata cu atacul fizic. La trauma emotionala contribuie si sistemul medico-legal. Burgess si Holstrumm au descris "sindromul traumei prin viol", care cuprinde doua faze:
(1) faza acuta de dezorganizare;
(2) faza lunga de reorganizare
Faza acuta se coreleaza cu reactiile imediate de dupa viol. Victimele tinere, in special fetele postmenarhale, prezinta semne somatice, ca tensiune musculo-scheletala, instabilitate gastrointestinala cu diaree, dismenoree, vaginita, cefalee si anorexie. Din punct de vedere emotional, prezinta o teama intensa, sentiment de umilinta, jena, vina si depresie. Cand exista conditii predispozante, se poate ajunge la isterie si psihoza. In cursul fazei lungi de reorganizare, victimele prezinta o intensa activitate motorie, cosmaruri repetitive si depresie. Este necesara interventia suportiva pentru a minimaliza si escalada aceste probleme. O alta preocupare a victimelor este posibilitatea aparitiei unei sarcini sau contactarii unei boli venerice.
Majoritatea victimelor unei agresiuni sexuale vor suferi de o criza emotionala dupa agresiune. Este necesara o interventie acuta pentru inlaturarea stresului puternic si pentru identificarea victimelor care pot prezenta dificultati emotionale. Victimele trebuie reasigurate ca erau perfect normale inainte de agresiune. Victimele cu varsta de sub 5 ani pot prezenta regresii de dezvoltare, relatii inadecvate cu parintii si cosmaruri repetate. Parintii acestor copii trebuie consiliati si supusi unor terapii suportive. Un mediu familial cald poate readuce copilul la normalitate. Victimele de varsta scolara prezinta modificari fizice si emotionale care sunt consecinta incapacitatii lor de a face fata stresului situational. Pot prezenta scaderi ale performantelor scolare, depresie, insomnie, anxietate, frica si chiar isterie. Unii copii chiar fug de acasa.
Desi tratamentul suferintei fizice si emotionale a victimei agresiunii sexuale prezinta cea mai mare importanta, pentru o evaluare medico-legala trebuie realizat un examen genital de specialitate si o evaluare de laborator. Inaintea examinarii medico-legale, trebuie obtinut acordul victimei pentru colectarea mostrelor, realizarea examinarii si executarea de fotografii. O evaluare medico-legala trebuie sa urmeze urmatoarea secventialitate:
(1) un istoric medico-legal pertinent al incidentului;
(2) un examen fizic general;
(3) un examen ginecologic de specialitate;
(4) o recoltare a probelor de laborator, ca dovada;
(5) tratament medical adecvat si consiliere psihologica.
Tratamentul leziunilor fizice se face cu medicatia adecvata si cu suturi, cand este cazul. Pacientul necesita o evaluare a sanatatii mentale si o terapie suportiva. Consilierea psihologica este necesara, la aceasta trebuind sa participe si familia, atunci cand a fost vorba de un incest. Consilierul trebuie sa exploreze trauma emotionala a victimei si sa o asigure pe aceasta de deplina sa normalitate psihica. Trauma psihosexuala este intotdeauna prezenta, chiar daca victima apare calma si avand un control de sine desavarsit.
Trebuie facuta profilaxia bolilor venerice si trebuie exclusa o posibila sarcina, aparuta ca urmare a agresiunii. Toate examinarile ginecologice trebuie facute cu multa atentie, caci acestea sunt, de obicei, foarte dureroase dupa o agresiune. Fiecare victima a unei agresiuni trebuie supusa unui protocol detaliat de evaluare, tratament si urmarire.
