Studiu de autor - charles wright mills

Studiu de autor - CHARLES WRIGHT MILLS

Introducere

C.Wright Mills s-a nascut pe 23 august 1916, in Waco, Texas. El provenea dintr-o familie obisnuita apartinand clasei de mijloc "traditionale" a societatii americane: tatal sau era agent de bursa iar mama sa era casnica. In 1939 a obtinut diploma de licentiat si de specialist in sociologie la Universitatea din Texas. Nu se poate spune despre el ca a fost un student obisnuit, caci in timpul studiilor a publicat cu regularitate articole in doua mari reviste de sociologie din America. Mills a lucrat, si si-a luat doctoratul la Universitatea din Winsconsin. Prima slujba a avut-o la Universitatea din Maryland, iar din 1954 la Universitatea din Columbia.

Unul dintre cele mai sigure lucruri care se pot spune despre el ca om este faptul ca era mereu in alerta, ca si cum ar fi fost intr-un permanent razboi. De altfel, a avut o viata personala tumultoasa, caracterizata de o multime de afaceri, trei casatorii, cate un copil din fiecare casatorie, pe langa cele patru atacuri de cord (ultimul punand capat scurtei sale vieti). In viata profesionala Mills nu era altfel :parea ca se afla intr-o permanenta lupta cu toti si toate. aI-a criticat virulent superiorii de la Universitate si chiar pe propiul sau editor. Ca profesor la Universitatea din Columbia, a fost izolat de catre colegii sai. Desigur Mills nu a fost "bland" cu oamenii; de altfel el nu a fost bland nici cu societatea americana, atacand-o pe multiple fronturi.

Locul lui Mills in evolutia ideilor sociologice este greu de stabillit. Poate doar influentele care i-au marcat conceptia sociologica ar putea sa-i releve locul, dar operele sale nu pot fi explicate complet de aceste inflente. Incepand cu Thorsten Veblen autorul "Teoriei clasei de ragaz", care critica elita americana a acelei epoci, continuand cu influenta functionalismului lui Malinowski si a scolii intemeiate de acesta, si cu influentele teoriei marxiste (dupa al doilea razboi mondial) cu teoria si metoda tipului ideal a lui Weber (fapt evident in "Gulerele Albe") si in sfarsit cu influentele de factura empirista din "Imaginatia Sociologica".

Mills a publicat cel putin doua carti care reflecta politica sa radicala mult mai bine decat apropierea de teoria marxista: in 1951 "Gurele albe" ("Whrite Collar") si in 1956 "Elita puterii" ("The Power Elite") . Intre acestea doua, a scris cea mai teoretica si mai sofisticata lucrare a lui "Caracter si Structura sociala" in 1953 ("Character and Social Structure ") in colaborare cu Hans Gerth. In mod paradoxal, desi rolul sau major a fost in sustinerea teoriei sociologice fundamentate pe doctrina marxista, cele mai "puternice" carti ale lui au fost din perspectiva teoriei lui Weber (1951) si a lui Freud (1953).

Dupa mijlocul deceniului al cincilea (1955) interesul lui Mills s-a mutat in directia marxismului si a problemelor lumii a III-a. Rezultatele intereselor sale s-au concretizat in "Asculta yankeule:Revolutia din Cuba" (1960) (Listen,yanku:Revolution in Cuba)-o analiza a revolutiei comuniste din Cuba si in "Marxistii" (1962) ("The Marxists"). Radicalismul pe care l-a afirmat permanent l-a pozitionat pe Mills in "periferia" sociologiei americane, deoarece a fost obiectul multor critici , ca raspuns la criticismul lui , uneori vehement. Atitudinea critica a lui Mills a culminat in "Imaginatia Sociologica" (1959) ("The Sociological Imagination"). O nota particulara a criticismului sever al lui Mills este critica lui Talcott Parsons si a practicarii "marii" sale teorii. De fapt, multi sociologi americani sunt mai familiarizati cu critica lui Mills decat cu detaliile sistemului lui Parsons .(cf. Ritzer)

In "Elita puterii" Mills demonstreaza cum un grup restrans de mari proprietari, lideri politici si militari , detin si "administreaza" puterea pentru realizarea propriilor interese. "Aparitia elitei puterii este intr-o anumita masura o parte a transformarii publicurilor americane intr-o societate de masa".

In acceptiunea lui Mills , continutul propriu-zis al politicului consta in putere. Puterea determina prestigiul si ierarhizarea sociala a oamenilor si a grupurilor sociale. Pe langa putere , Mills introduce al doilea concept central al teoriei sale politice, conceptul de elita, iar prin asocierea acestuia cu puterea, analiza pe care o face se structureaza pe ceea ce el numeste "Elita puterii". Introducerea conceptului de elita a puterii in demersul logico-conceptual intreprins de Mills, s-a dorit a fi o inlocuire a celui de "clasa dominanta" sau "clasa guvernata", dar in continuare avem de-a face cu un demers istorico-explicativ, comparativ si empiric.

Elita puterii nu este un fenomen caracteristic doar societatii americane din vremea lui Mills. Doar ca in ultima perioada (cotemporana) se caracterizeaza printr-o schimbare structurala majora, datorita patrunderii clicii militare in centrul acestei structuri si coalizarii stratului politic al elitei cu cel militar si economic-corporatist. Acest tip de elita a puterii se bazeaza pe unitatea intereselor politice , militare si economice spre deosebire de elitele care au functionat anterior , predominant politice sau predominant economice.

Elita puterii este un rezultat al orientarii politice a societatii americane mai mult spre conflicte si probleme internationale decat spre cele interne. In acelasi timp, elita puterii este un "organism social" relativ autonom , cu mecanisme proprii de functionare si autoreproducere . Membrii acestei elite au o origine sociala comuna : ei provin din randurile clasei bogate, iar educatia, instructia si credintele lor religioase sunt surprinzator de asemanatoare. Ei nu sunt simpli functionari carora altii le stabilesc modul de lucru si sistemul de valori. Dimpotriva , ei sunt cei care elaboreaza valorile , normele si strategiile de actiune, si care urmaresc apoi ca acestea sa fie respectate de catre toti ceilalti.

Mecanismele sociale care stau la baza actiunilor elitei duc la o indepartare definitiva a acesteia de mase si la transformarea intregii societatii intr-un sistem prin care propriile interese de clasa-economice, politice si militare-sunt legitimate ca interese sociale generale. Schema de functionare a elitei se bazeaza pe racolarea clientelara si are ca valoare morala suprema banii.

"O societate in care este larg raspandita , atat la nivelul elitei , cat si al masei , ideea ca ea reprezinta o retea de grupuri care se inseala unele pe celelalte, este o societate care nu poate produce oameni cu simt moral interior; o societate a descurcaretilor nu produce oameni cu constiinta morala; o societate care asocieaza succesul cu a avea cat mai multi bani si condamna esecul ca cel mai mare viciu , ridicand banii la rangul de valoare absoluta, va produce un agent ingust , dar precis si un mod suspect si necinstit de a fi. "

"Gulerele albe " sau "Noua clasa de mijloc"

Odata cu publicarea lucrarii sale "White Collar" in 1951, Mills paraseste definitiv perspectiva teoretico-metodologica a sociologiei structural-functionaliste si neopozitiviste. In aceasta lucrare Mills arata ca in societatea americana contemporana lui, mai mult de jumatate din proprietatea privata este detinuta de doar 2-3% din cetateni, restul populatiei constituind o "noua clasa de mijloc" , oamenii "gulerelor albe" care se supun direct proprietatilor si care considera America ca fiind o societate de functionari. Pentru "gulerele albe" rangul social este independent de proprietate si este dependent doar de castigurile obtinute prin munca.

Noua clasa de mijloc a aparut in conditiile in care majoritatea micilor proprietari au devenit non-proprietari, producandu-se astfel un nou criteriu de stratificare sociala:ocupatia. Daca vechea clasa de mijloc era alcatuita din fermieri , oameni de afaceri si profesionisti independenti (ingineri, medici, juristi, profesori), noua clasa de mijloc este alcatuita din functionari si vanatori, manageri si specialisti cu studii superioare , experti care practica profesiuni birocratizate. Acestia au fost plasati pe treapta de mijloc a piramidei societatii americane de schimbarile socioprofesionale (prin tehnicizarea industriei) de expansiunea birocratiei si a coordonarii (atat a lucrurilor si obiectelor cat si a simbolurilor si oamenilor).

Gulerele albe exercita ocupatii care pe de o parte implica o ierarhizare a celorlalti oameni , a valorilor si simbolurilor corespunzatoare lor, iar pe de alta parte propria lor ierarhizare sociala, prin ocuparea unor status-uri sociale aflate intr-o dezvoltare expansiva. Caracteristica principala a noii clase de mijloc este indiferenta politica. Acest lucru generaza o detasare de simbolurile politice dominante, dar nu are rezultat fiind o atasare la un sistem de contrasimboluri prin care sa preseze politicul. Mills considera ca pana la urma , intr-un viitor nedeterminat , noua clasa de mijloc se va atasa la blocul politic care va castiga definitiv puterea politica.

[}"ea nu va alege decat atunci cand partidul alegerii ei va fi castigat. Gulerele albe formeaza ariergarda. In viitorul imediat (alegerii) ele se vor supune cursei pentru prestigiu, in viitorul mai indepartat vor urma caile puterii , caci, in final puterea este cea care determina prestigiul. Asteptand pe piata politica americana, noile clase de mijloc sunt de vanzare; cine va avea un aer suficient de respectabil, de puternic, va putea , probabil , sa le cumpere. Dar pana in prezent nimeni nu a facut o oferta serioasa."

Aparitia si indiferenta politica a gulerelor albe este un rezultat al de-cristalizarii si al scaderii puterii de atractie a simbolurilor politice, printr-o birocratizare excesiva, si prin controlarea , de catre elite, a mijloacelor mass-media. Trasaturile dominante ale noii clase de mijloc (din punct de vedere psihosocial) sunt machiavelismul, panica de status si rutinizarea comportamentului.

Machiavelismul se manifesta prin faptul ca gulerele albe sunt interesate sa gaseasca cele mai adecvate mijloace pentru atingerea unui scop pe care nu ei si le-au ales si stabilit , ci societatea , prin clasorul gigant al pozitiilor in ierarhia sociala. Panica de status este generata de teama permanenta ca pozitia sociala ocupata nu este indeajuns de onorabila, sau ca poate fi prea usor pierduta. Rutinizarea comportamentelor este caracteristica prototipului de om nou-robotul jovial, care stie ca in "clasorul gigant" nu conteaza "ce esti" ci doar "cine esti" , iar pentru aceasta trebuie sa arati mereu ca stapanesti precis (robotul) mijloacele ascensiunii sociale si ca accepti bucuros (jovial) prescriptiile pozitiei sociale ocupate.

Pentru a-si justifica afirmatiile Mills apeleaza la o bogata gama de date, culese prin cercetari de factura empirica, practica.

Astfel, Mills ajunge sa descrie biroul contemporan (pentru a sublinia efectele birocratizarii muncii la nivelul personalizarii individului).

Biroul modern, arata Mills, cu suprafata sa de mai multi metri patrati, si cu un flux de munca asemanator celui din fabrica, nu este un loc favorabil nici inchegarii prietenilor, dar nici desfasurarii conflictelor. Ritmul muncii, sistemul unificat al productiei, raspunderea pentru timpul consacrat fiecarui lucru impiedica astfel de lucruri.(Mills, incearca sa sublinieze preponderenta caracterului formal al muncii organizate. Dar in munca dintr-un birou, individul ajunge sa se depersonalizeze, datorita hiperformalizarii raporturilor sociale.

Astazi, directorul , pentru a trimite o scrisoare, telefoneaza unui serviciu central , specializat, de secretare , dotat cu dactilofoane, secretare pe care nu le-a vazut niciodata, si care nu cunosc din el decat vocea. Pana de curand dictarea unei scrisori era (echivala cu) o intalnire particulara intre director si secretara. Astfel , categorii mai vechi de muncitori au devenit intr-un fel sau altul , operatori , si tot mai multi functionari doresc sa devina operatori. (apare astfel ideea omagenizarii relative a noii clase de mijloc).

Avansarea ca sef de birou implica faptul de a deveni un cadru responsabil, care primeste ordine de la trezorier sau de la vicepresedinte. Cresterea numarului de sefi de birou este un indicator evident al maririi suprafetei birourilor si al transformarii lor intr-un serviciu asemanator unui stat-major, comun intregii intreprinderi. Toate acestea, pot explica de ce biroul s-a transformat in uzina. Specialist fiind in organizarea rationala si eficienta a functiilor administrative, seful de birou poate obtine rezultate mult mai bune decat orice subaltern, care nu se afla in legatura cu autoritatea centrala.

In masura in care biroul se mareste si devine mai costisitor , el devine autonom, seful de birou incepand sa-si "traiasca" functia, percepandu-se ca fiind persoana cea mai importanta. El trebuie sa cunoasca munca si ordinea evolutiei diferitelor departamente. El trebuie sa formeze noi functionari si sa repuna functionarii mai vechi in circuit. El trebuie sa imagineze noi sisteme administrative si sa se adapteze la evolutia intregii intreprinderi. Actiunile ei largesc campul activitatii sale, ajungand sa fie una dintre cele mai importante persoane din intreprindere; marindu-si prestigiul, I se va permite sa discute de la egal la egal cu alti sefi de servicii ("birouri").

Daca in 1928 majoritatea sefilor de birou nu erau specializati dinainte intr-o astfel de munca, ei ocupand in general alte posturi, in 1929 lucrurile se schimba, prin aparitia unui grup diferit de sefi de birou. Astfel jumatate dintre ei isi incepusera cariera intr-un birou al intreprinderii, iar alti 17% muncisera in birouri . Se poate spune deci ca postul beneficia de un prestigiu recunoscut de toata lumea.

Introducerea masinilor de calcul in birouri au generat cresterea numarului de sarcini rutiere, si au desfintat acele posturi care puneau exigente de ordin calitativ muncii birocratilor. In timp, a avut loc o uniformizare a biroului , in sensul ca noii veniti deja nu trebuiau sa-si puna in valoare abilitatile intelectuale ci mai mult pe acelea manuale. ()

Biroul modern genereaza o ierarhie la toate nivelele personalului. De fapt ierahia repune in functionare criteriul puterii cadrelor si nu acela al diferentierii calitative a capacitatilor personale, atunci cand se pune problema urcarii sau avansarii.

Individul ajunge sa fie doar o simpla unitate intr-un sistem ierarhic al autoritatii si disciplinei , si ajunge sa aiba atitudini si comportamente similare cu ale altor indivizi care ocupa aceeasi pozitie casi el. In interiorul sistemului el se claseaza dupa functia pe care o ocupa, si mai mult dupa distinctiile artificiale de prestigiu antrenate de respectivul post. Aceste diferente de prestigiu intre diferitele posturi sunt rezultatul crearii unui domeniu personal (redus) si are ca efect ameliorarea moralului si intarirea solidaritatii.

Aceste mici ierarhi sunt inglobate de "marele clasor" , fiind legate intre ele de raporturi oficiale formalizate. In orice organizatie oficiala (implicit birocratizata) coloana de sustinere a ierarhiei este incadrarea pe un post a indivizilor. Fiecare post are rangul sau de prestigiu, iar acest rang nu corespunde intodeauna cu nivelul capacitatilor sau a remunerarii. De obicei , rangul fiecarui post reprezinta drepturile de a da ordine. Astfel rangul depinde in primul rand de pozitia in sistemul autoritatii, si abia in al II-lea rand de relatiile si raporturile sociale pe care le presupune respectivul post.

Astfel , de exemplu, secretara directorului general , are un post cu un rang mai inalt decat cel detinut de un conducator de departament.

BIBLIOGRAFIE:

1 *** - La Sociologie (Wright Mills pag 627-643

-Les cols blancs-)

2. Ungureanu Ion -"Paradigme ale cunoasterii societatii"

Humanitas Bucuresti 1990

3.C.W.Mills -"The power elite", Oxford 1957

New York University Press