In ciuda progresului sau intelectual, omul nu a invatat prea multe in ceea ce priveste convietuirea in armonie cu natura ori cu semenii. El inca nu stie cum sa inlature confuziile din jurul sau, produse de propria sa vanitate si in general cele ce apasa intreaga omenire.
Oamenii ca dovada a evolutiei lor, ar trebui sa devina mai atenti si mai plini de intelegere fata de cei din jur si implicit ar trebui sa-si gaseasca timpul necesar unei autoanalize. Astfel oamenii devin niste automate in lupta pentru existenta, fapt cu puternice implicatii psihologice in viata sociala si indeosebi in viata de cuplu, in familie.
Dupa cum bine stim, familia reprezinta primul mediu organizat in care este angajat individul si, ea are cea mai indelungata influenta asupra devenirii omului. Aceasta institutie se bazeaza pe alegerea reciproca a partenerilor de viata. Are originea in casatorie si constituie unul din cele mai complexe micro-sisteme sociale.
Casatoria este o problema personala si individuala a fiecaruia si care poate fi corect rezolvata numai de cei care sunt personal implicati. Trebuie sa remarc faptul ca, un sfatuitor din afara asupra acestor probleme nu este indicat si arareori util.
Necunoscandu-se pe sine, nu este de mirare ca, atatea vieti nu reusesc ori sunt intristate de necazuri ale spiritului si ale corpului sau torturate de descurajare, indoiala, disperare.
Nu este de mirare ca omul in dorinta lui oarba si pasionata de libertate si satisfactii rebele si violente, sa se revolte deseori cu violenta si sa incerce adesea a-si calma chinul launtric aruncandu-se cu capul aplecat intr-o viata de activitati febrile, de agitatie constanta, de emotii violente si inutile si de aventuri indraznete.
O institutie (casatoria, familia) ce se vrea constructiva are astfel, de suferit caci fiece individ ce adera la aceasta forma de comunicare - familie, aduce cu sine un bogat bagaj de obiceiuri, ritualuri, cutume, transferandu-le partenerului, marcand relatia intre cei doi.
Daca la inceput fiecare tinde sa arate ce are mai bun, apoi din cauza oboselii, a rutinei (pe care nu o folosesc constructiv) incep a-si elibera vechi conflicte intrapsihice, declansand adevarate razboaie psihologice, distrugand acea legatura afectiva, acel cordon de argint - afectivitatea cu aspectul ei, dragostea. Astfel starea de normalitate a disparut lasand loc cetei dense, intunericului.
Uneori, dupa o scurta perioada de convietuire, casatoria isi pierde farmecul si se dovedeste arareori a fi o reusita. Amandoua partile trebuie sa caute ca prin efortul propriu sa daca din ea o reusita si nu trebuie precupetit nimic pentru a realiza un camin fericit. Cred ca sunteti in masura sa apreciati ca pacea si fericirea adevarate se realizeaza numai atunci cand ne indreptam gandul si iubirea catre Dumnezeu. Aceasta ne obisnuieste sa gandim limpede. In acest fel vom fi in stare sa nu tinem seama de greselile si abaterile partenerului de viata si vom putea trai laolalta intr-un mod multumitor. Ciocnirile familiale se produc atunci cand unul din parteneri se asteapta ca celalalt sa detina calitatile unui inger, ori atunci cand unul aspira la dominarea totala a celuilalt. Astfel, v-as sfatui sa faceti ca viata dumneavoastra de familie sa fie fericita si sa castigati inima partenerului dumneavoastra prin iubire (daca nu cumva este prea tarziu).
Armonia familiei nu se cuvine sa fie distrusa din cauza unor diferente de opinie. Sotul si sotia sunt ambii obligati sa faca din casatorie o reusita si o pot face cu putin tact, cooperare si afectiune. Ori de cate ori apar diferente este mai bine sa va asezati impreuna la o masa si sa se discute lucrurile calm si sincer, intr-un moment potrivit si sa se ajunga la o intelegere, la o solutie satisfacatoare. In general greseala este de ambele parti. Nu se poate bate dintr-o singura palma.
Legaturile de familie nu trebuie considerate atat de lipsite de importanta incat pentru lucruri marunte sotii sa simta unul fata de celalalt aversiune. Nu exista doi oameni care sa gandeasca la fel, dar aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa-si uneasca fortele in viata.
Casatoria este o relatie importanta. In sine, casatoria nu este niciodata un succes, dar trebuie transformata in succes de partile implicate.
Sanatatea cuplului lasa de dorit si de fapt nimic nu se leaga mai ultimativ si mai unic de existenta decat sanatatea psihica.
Dar ce este sanatatea? Un echilibru intre organism si factorii externi, de mediu. Aceasta tocita definitie se rosteste ca o formula stereotipa si numai cheama in ecou nici o verificare.
Spuneam ca toate atitudinile si influentele familiale ce exprima fiecare in parte neajunsuri educative sau conditii de educatie patogene, conditioneaza atat nedezvoltarea aptitudinilor sociale ale individului, cat si un anumit grad de fragilitate si chiar de imaturitate ca personalitatii tanarului, mai ales in plan afectiv, volitiv si moral.
In viata cotidiana se confunda incercarile disperate pe care le face constiinta noastra (de a ne dovedi ca este reala), cu realitatea insasi ".
Ma pricep la aceasta, deci lumea trebuie sa ma placa. Am aceste sentimente reale si tangibile deci eu trebuie sa fiu capabil sa desfid organizarea sociala. Pot rezolva 50 de probleme deodata, deci sunt cat de cat isteata, deci sunt aproape nemuritoare ", spune in continuare mintea umana. In fiecare moment, mentalul improvizeaza o mie de asemenea rationamente pentru a-si dovedi existenta, liberul arbitru.
Dar toate acestea aduc confuzie in viata cuplului dezvoltand ideea de "a fi " in loc de "a iubi ".
Printr-o actiune necugetata ori o vorba "aruncata la intamplare ", se poate spulbera tot ceea ce s-a construit ani de-a randul.
Atunci cand se aduna o gramada de deseuri si vrei sa o arzi, ai nevoie de un bat de chibrit. Dar stii bine cat de multe pregatiri sunt necesare pentru a face un bat de chibrit, iar atunci cand vrei sa-l folosesti nu iti ia decat o clipa sa-l aprinzi si sa dai foc intregii gramezi.
Ceea ce trebuie subliniat, este faptul ca, printr-un gest, o actiune, putem declansa o criza ce implica: un eveniment stresant ce nu are o solutie imediata, o amenintare majora lam adresa identitatii si a rutinei aducand in actualitate probleme nerezolvate din trecutul apropiat; reactii ce conduc la un model tipic al dezorganizarii.
Daca celalalt partener nu intelege impasul sotiei/sotului, familia ca institutie isi poate pierde notiunea, de aceea ea trebuie sa fie o realitate concreta, dinamica, ce se adapteaza permanent schimbarilor. Totusi, sa nu uitam ca forta principala a omului este iubirea. Nu putem intelege nici omul ca punct de plecare, nici progresul fara aceste doua forte motrice: a crede si a iubi. Dar credinta insasi provine din iubire. A iubi inseamna si a vrea si, esentialul este sa vrei. A iubi, iata desprindem adevaratul suport al fiintelor umane; a iubi, iata singurul fapt ce stapaneste eternitatea iar cunoasterea de sine este elanul iubirii si totodata al mintii devenita prieten, spre un "mister ".
Astfel, cand spunem ca ne iubim sotia/sotul, nu exista loc pentru greseli, pentru escapade in afara cuplului. Ne mintim pe noi insine crezand ca vom putea fi acelasi in fata celorlalti. Ar fi bine sa nu uitam ca pentru un barbat toate femeile se reduc la sotie, iar pentru femeie, toti barbatii se reduc la sot. Este conditia armoniei in cuplu si societate.
Numai astfel vom putea deveni un exemplu de bunatate si altruism pentru partener, pentru copiii nostri.
Sa incercam sa nu ne pierdem firea niciodata sau sa folosim un limbaj agresiv fata de nimeni. Pornirile agresive demonstreaza absenta unei gandiri limpezi si in afara faptului ca ne impiedica progresul spiritual, ne afecteaza in mare masura si sanatatea.
Si sa nu uitam ca o rana facuta trupului cu o arma ascutita se vindeca in decursul timpului dar nu tot asa se intampla cu rana pe care o vorba, o fapta, o produce in inima unui om.
Nu exista limite pentru inaltimile la care poate ajunge o fiinta omeneasca nici pentru adancurile in care se poate cufunda. Dumneavoastra aveti de ales intre culmile bucuriei si fericirii si adancurile chinului si suferintei.
Nu gasesc cuvinte pentru a exprima necesitatea unei vieti morale pure. Caracterul moral superior este esential pentru progresul spiritual. Nu exista nimic ce nu poate fi invins prin iubire, bunatate, tact si intelegere.
Dragostea si pofta nu pot exista laolalta. Acesti termeni sunt perfect antagonici precum lumina si intunericul. Unde este pofta Dragostea nu are loc. Acolo unde vine Dragostea, pofta se risipeste.
"Ma plec in fata celor ce au reusit astfel!
Ii admir si ii respect!
