Teoria neutralizarii

Teoria neutralizarii

Aceasta teorie cu privire la devianta a fost elaborata de catre Gresham Sykes si David Matza fiind inspirata de evaluarea critica realizata de cei doi autori, asupra teoriei asocierilor diferentiale a lui E. Sutherland. Studiile ulterioare efectuate de acestia asupra delincventei juvenile, i-au condus la elaborarea unei teorii asupra deviantei care a fost prezentata in lucrarea Delinquency and Drift (Delincventa si deriva) publicata in 1964. Teoria neutralizarii se inscrie in cadrul modelului teoretic al invatarii sociale care considera comportamentele deviante ca si alte comportamente sociale, ca fiind rezultatul unui proces de invatare ce are loc in contextul interactiunilor sociale.

Una din ideile centrale ale acestei teorii, este aceea ca, invatarea comportamentelor delincvente implica:

a) invatarea tehnicilor de comitere a infractiunilor;

b) invatarea motivelor, rationalizarilor, si a atitudinilor necesare comiterii infractiunilor.

David Matza a constatat ca daca procesul invatarii este destul de bine cunoscut, continuturile invatarii sunt mult mai putin cunoscute. Singura orientare teoretica care a adus o contributie importanta in aceasta directie este cea a subculturilor delincvente. Caracteristica de baza a subculturilor delincvente este aceea ca, reprezinta un sistem de valori opuse celor ale culturii dominante in cadrul societatii. Din aceasta perspectiva sistemul cultural alternativ apare ca fiind sistemul cultural dominant inversat si care, genereaza o forta ce se opune ordinii sociale. Modelul subculturilor delincvente prezinta si el o serie de aspecte explicative vulnerabile care au fost constant criticate.

Sykes si Matza au facut o serie de observatii pe baza carora si-au construi propria teorie. Aceste observatii, pot fi sintetizate astfel:

Delincventii traiesc sentimente de rusine si vinovatie cu privire la actele delincvente comise.

Delincventii respecta si admira adesea, persoanele oneste si cinstite (a se vedea relatarile delincventilor cu privire la preotul devotat si cinstit, la mama iubitoare , etc.).

Tinerii delincventi traseaza o linie de demarcatie intre persoanele care pot fi victimele infractiunilor, si cele care nu pot fi victimizate,astfel victimizarea devine o functie a distantei sociale dintre delincvent si ceilalti.

Delincventii nu sunt totalmente imuni la cerintele de conformitate venite dinspre societatea conventionala; exista chiar o mare probabilitate ca familiile delincventilor sa condamne actele delincvente asa cum este si orientarea societatii conventionale si acest lucru se intampla si in cazul familiilor implicate in diferite tipuri de activitati ilegale.

Pornind de la aceste constatari, cei doi autori si-au propus sa explice de ce delincventa juvenila se produce in conditiile in care tinerii ca si majoritatea membrilor societatii, sunt mai mult sau mai putin atasati de valorile si sistemul normativ dominant din societate.

Un prim indiciu in acest sens, este faptul ca valorile si normele sociale care deriva din acestea, nu iau decat rareori forma unor imperative absolute. In plus, valorile si normele care ghideaza comportamentele indivizilor, sunt limitate in ceea ce priveste conformarea la prescriptiile lor de catre elemente ca: timpul, locul, persoana si circumstantele sociale. . Sistemul normativ al unei societati este marcat de flexibilitate; ceea ce inseamna ca nu este un corp de reguli ce trebuie respectate foarte strict in orice circumstante. Astfel, imaturitatea, necesitatea/starea de razboi, autoapararea, boala mintala, starea de intoxicare cu alcool, sau alte droguri, sau compulsiunea sunt frecvent utilizate in instanta ca argumente pentru anularea responsabilitatii pentru actele infractionale comise.

Potrivit lui David Matza, "O mare parte din actele delincvente se bazeaza pe ceea ce este o extensie esentiala si nerecunoscuta de aparare impotriva infractiunii comise, care ia forma unei justificari a actului deviant care este valida din punctul de vedere al delincventului, dar care, in acelasi timp, este respinsa de catre sistemul legal sau, de societate in intregul ei" (Matza, D., 1961).

Aceste justificari, sunt in fapt niste rationalizari. Ele apar in urma comiterii unor acte delincvente si au rolul de a proteja faptuitorul impotriva autoinvinovatirii si impotriva blamului altor persoane. Potrivit celor doi autori (Sykes, Matza) aceste rationalizari preced comiterea unor acte delincvente si le fac in acelasi timp posibile.( Aceasta posibilitate este mentionata de catre Sutherland, dar nu este dezvoltata in teoria sa).

Atitudinea de dezaprobare a conduitelor delincvente ce rezulta din internalizarea normelor sociale si atitudinea conformista a celorlalti, este neutralizata si anihilata de catre aceste mecanisme de rationalizare.

Asadar, delincventul nu este in opozitie totala cu societatea conventionala, iar pentru a se angaja in activitati infractionale trebuie sa detina tehnici de rationalizare a actelor delincvente. David Matza a numit aceste mecanisme de justificare a comportamentelor infractionale "tehnici de neutralizare" si a apreciat ca reprezinta o componenta esentiala a ceea ce Sutherland a numit "definitii favorabile incalcarii legii". Potrivit aceluiasi autor aceste tehnici de neutralizare, joaca un rol mai important in geneza comportamentelor delincvente decat invatarea imperativelor morale, valorilor sau atitudinilor favorabile incalcarii legii.

Analizand aceste tehnici, D. Matza a apreciat ca acestea se pot grupa in cinci categorii distincte:

Negarea responsabilitatii. Reprezinta una dintre cele mai importante tehnici de neutralizare a responsabilitatii pentru comiterea unui act delicvent. In masura in care delincventul se poate defini pe sine ca lipsit de responsabilitate pentru actul deviant, dezaprobarea celorlalti, a lui insusi si eficienta controlului social va fi anihilata. Ca si tehnica de neutralizare a vinei negarea responsabilitatii se extinde mult dincolo de pretentia ca actul deviant este un accident sau de negarea responsabilitatii personale pentru acesta. Se considera ca actul deviant este determinat de forte situate deasupra individului si in afara controlului acestuia cum este cazul unui mediu familial disfunctional, a unor parinti neiubitori, prieteni nepotriviti, vecinatate saraca etc.

Negarea prejudiciului. O alta tehnica importanta de neutralizare a se centreaza pe prejudiciul sau vatamarea produsa de un act delincvent. Negarea prejudiciului reprezinta o modalitate de rationalizare si legitimare a conduitei utilizata adesea de catre delincventi pentru a schimba interpretarea propriilor conduite de catre ei insine sau de catre public. Codul penal face o distinctie intre actele care sunt gresite si cele care sunt ilegale dar nu si imorale. Delincventii pot face si ei o asemenea distinctie in evaluarea vinovatiei propriilor comportamente. Autorul furtului unei masini poate interpreta acest act ca un "imprumut", iar o lupta intre bande pe strada poate fi considerata o "neintelegere" intre baietii etc. Aceste exemple arata ca delincventii considera adeseori ca actele lor nu produc cu adevarat un rau chiar daca contravin legii.

Negarea victimei. In cazul in care delincventul accepta responsabilitatea pentru faptele sale contrare legii si admite faptul ca acestea au produs pagube sau vatamari indignarea altora sau propria indignare poate fi neutralizata prin invocarea circumstantelor in care s-a produs incidentul si care absolva de vinovatie faptasul. Delincventul poate pretinde faptul ca vatamarea sau paguba nu pot fi considerate cu adevarat ca prejudicii deoarece sunt in realitate consecinte ale aplicarii unor pedepse binemeritate victimei sau a razbunarii unor fapte reprobabile ale acesteia. In felul acesta printr-o manevra subtila delincventul se plaseaza in pozitia justitiarului care pedepseste un comportament condamnabil. Un alt element ce poate sustine aceasta strategie de negare a victimei este prezenta in cadrul culturii populare a unor tipuri de infractori, personaje populare de genul Robin Hood, haiduci, sau a detectivului particular hotarat sa faca dreptate cu orice pret, inclusiv acela al incalcarii legii.

Condamnarea condamnatorilor. Reprezinta o alta tehnica de neutralizare a vinei utilizata de catre persoanele delincvente care consta in blamarea persoanelor sau instantelor cu rol de control social cum sunt: politia, profesorii, autoritatile etc. Specific acestei tehnici de neutralizare a vinei este mutarea accentului de pe actele reprobabile ale delincventilor pe motivatia si comportamentul celor care dezaproba comportamentele lor deviante. Astfel, acestia sunt acuzati de ipocrizie, de faptul ca sunt ei insisi devianti ascunsi si de faptul ca sunt manati de interese personale. Responsabilitatea actelor deviante este in felul acesta transferata asupra lumii in care traiesc, a societatii corupte si a oficialilor ipocriti care predica moralitatea fara a oferi si exemple personale in acest sens.

Apelul la o loialitate de natura morala, mai inalta. A cincia si cea din urma tehnica de neutralizare a controlului social intern si extern este reprezentata de sacrificarea cerintelor societatii in favoarea celor ale unor grupuri sociale mai mici de care delincventul apartine, cum este familiei, grupului de prieteni sau bandei. Trebuie precizat insa faptul ca aceasta nu inseamna neaparat repudierea imperativelor sistemului normativ dominant ci doar faptul ca individul esueaza in respectarea lor. Delincventul se poate simti prins intr-o dilema care nu poate fi solutionata decat prin incalcarea legii. Incalcarea normelor sociale se produce in acest caz datorita faptului ca normele grupului de apartenenta sau cerintele acestuia sunt mai presante si cer o loialitate mai inalta decat in cazul celor ale sistemului normativ dominant.

Prin urmare, teoria elaborata de catre Sykes si Matza, incearca sa ofere o explicatie pentru comportamentele deviante, respectiv delincvente, intr-o abordare ce combina idei proprii :

- teoriei presiunii sociale (deprivarea socila si esecul educational sunt caracteristici tipice pentru un grup delincvent);

- teoriei controlului (ideea ca delincventa este considerata un comportament pentru care individul opteaza intr-un mod constient, reintroducand astfel in analiza, posibilitatea unei alegeri rationale din partea delincventului; dar si ideea ca pentru a fi "liber pentru devianta", individul trebuie sa neutralizeze legaturile sale cu societatea conventionala);

- teoriei subculturale (in grupul delincvent exista un stil de gandire si de comunicare-ce tine de modul de viata al clasei de jos - care sunt distinctive si diferite, de pilda comparativ cu cele ale scolii; totodata, in contextul unei stari prevalente de plictiseala si de fatalism, distractia si "valorile subterane" ale acesteia, ofera un sentiment/sens al evadarii pe care Matza il numeste "stare/dispozitie de umanism"mood of humanism, in care individul face ca lucrurile sa se intample, in loc sa fie o victima pasiva a evenimentelor; data fiind insa, absenta oportunitatilor pentru exprimarea in mod legitim a valorilor distractiei ce rupe plictiseala, asigurand aventura si gustul pentru risc, actul delincvent poate sa para singura optiune la indemana).

Cel putin din aceste considerente, teoria neutralizarii are o relevanta practica pentru asistenta sociala, ce nu trebuie ignorata.