Despre cultura si civilizatie - fundamentari ideologice  

Ca si ideologia traditionalist-samanatorista, cu care se pretinde o legatura de descendenta si continuitate, ideologia gandirist-ortodoxista se bazeaza pe antinomia cultura-civilizatie. Ortodoxistii gandiristi in frunte cu Nichifor Crainic considera ca aderarea la civilizatie inseamna sacrificarea culturii, a intregii spiritualitati romanesti fecundate de duhul religios rasaritean. Civilizatia moderna occidental-europeana, de tip industrial, distruge geniul autohton, suprima cultura. (N.Crainic, Parsifal). Iar    remediul este renuntarea la deschiderile spre structurile de civilizatie europeana si reintoarcerea la ruralitatea patriarhala care poarta duhul national (ortodoxist), valorile autentice autohtone.

O pozitie mai moderata vine din partea unor gandiristi ortodoxisti ca D. Staniloae (Ortodoxia, modul spiritualitatii romanesti s.a.) care considera ca religiozitatea si modernitatea, progresul pot convietui, respectand insa primatul religiozitatii ca factor reglator al tuturor activitatilor umane.

Replica polemica nu intarzie sa apara si vine tot din partea lui L.Blaga, ca filozof al culturii, care nu numai ca nu neaga progresul tehnic (industrial) ca factor de evolutie al civilizatiei societatii, ci dimpotriva elogiaza modernitatea. Condamna pozitia gandirist-ortodoxista extremista, consemnand ca "ceea ce e mai vital in Europa protesteaza impotriva acestei sinucideri culturale. O capitulare a tehnicii ne-ar arunca in stari asiatice. Europa trebuie sa ramana credincioasa misiunii sale si sa nu-si tagaduiasca fiinta" (in Frumnusetea tehnica, 1922). L.Blaga argumenteaza necesitatea intrarii in "istorie", a integrarii depline in Europa, deci a acceptarii societatii industriale(in Trilogia culturii si in Trilogia valorilor, ca si in unele eseuri din Saeculum).

In conceptia blagiana cele doua notiuni, civilizatia si cultura ca doua moduri ontologice diferite. Civilizatia "raspunde existentei intru autoconservare si securitate"( Trilogia culturii, p. 419), deci reprezinta ansamblul de bunuri materiale, si este subordonata culturii, care constituie ansamblul bunurilor spirituale, "raspunde existentei umane intru mister si revelare". Ca ganditor spiritualist, Blaga afirma primatul spiritualitatii (al culturalului) la nivelul existentei. In viziunea blagiana, nu tehnicizarea, nu progresul, nu civilizatia moderna sunt condamnate, ci tendinta de diminuare a nivelului spiritual al existentei. De aceea, Lucian Blaga pledeaza pentru subordonarea civilizatiei, culturii, pentru ca pastrand aceasta ierarhie, cultura sa nu cunoasca efectul de degradare, de despiritualizare, sa nu se piarda valorile spirituale.

Intr-o atitudine polemica fata de directia gandirist-ortodoxista, cu privire la structurile de cultura si civilizatie, se afla si un alt colaborator al Gandirii, critic literar si filozof al culturii, Tudor Vianu. Replica cea mai ferma la aceasta viziune traditionalist- ortodoxista o da T.Vianu, in articolul Statul ca indreptar (in Gandirea, III, nr.11, 1924), combatand ideea izolarii de civilizatia occidentala, ca si ideea raportarii culturii la societati "restranse"(rurale), la un nivel patriarhal de dezvoltare. Referitor la societatea si cultura romaneasca, T.Vianu apreciaza ca "ne gasim in momentul aproximativ al istoriei cand o societate patriarhala trece in faza de Stat", un "Stat modern" la noi, adica in faza in care popoarele sunt "organizate in vederea conlucrarii internationale".   

In aceasta confruntare ideologica, interventia lui Vianu primeste contrareplica celor combatuti, in principal prin interventiile unui sustinator fidel al gandirismului ortodoxist, Pamfil Seicaru (articolul "Neobonjurism si autohtonism" s.a.); acesta combate universalismul teoretizat de T.Vianu

Intervine in polemica interna de la Gandirea si Stelian Mateescu (cu Directia valorilor maxime,1924), situandu-se intr-o pozitie mediana. Combate ambele puncte de vedere, atat teza exagerata a gandiristilor ortodoxisti, lansata spre "a ademeni cultura noastra pe caile colbuite, batatorite, ale bunicii", cat si cea opusa, a lui Vianu care o "indreapta pe drumul asfaltat al universalismului etatist", spre "birocratizarea vietii".

Nemultumit, Tudor Vianu raspunde ca n-a pledat pentru "birocratizarea culturii".

Aceasta secventa polemica se incheie, dar disputa publicistica asupra orientarii culturii continua si Cezar Petrescu intervine cu o opinie concilianta, apreciind ca disputa traditionalistilor cu "europenistii" era doar "o harta pe cuvinte, mult alaturi de realitate". Desi intentioneaza sa fie obiectiv luand o pozitie de mijloc, Cezar Petrescu inclina - in mod subiectiv - spre traditionalism.