Dosoftei 1624-1693

Dosoftei

Pe numele sau de mirean, Dimitrie Barila, Dosoftei a fost ucenicul mitropolitului Varlaam, efectuandu-si studiile la Lwow, Polonia. El era renumit pentru cunoasterea limbilor sacre (greaca, latina si slavona) si al celor balcanice (polona, ucraineana, rusa). A urcat toate treptele ierarhiei monahale, fiind mai intai calugar la manastirea Probota, mai apoi episcop de Husi, devenind in 1671 mitropolit al Moldovei. Intre anii 1673-1675 s-a exilat in Polonia, de unde a revenit la condu­cerea Bisericii Moldovei, in anii 1678-1683, cand a fost obligat sa insoteasca armata lui Jan Sobieski si sa se stabileasca in Polonia.

El Eeste autorul unei opere bogate si diversificate, alcatuita atat din lucrari traduse si prelucrate, precum Psaltirea, Liturghierul si Viata si petrecerea sfintilor, cat si din scrieri originale: molitve, stihuri ocazionale, prelucrari psaltice, istorii rimate etc. In aceasta misiune creatoare, el a fost calauzit de indemnul Sfantului Pavel: "Ce in biserica mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea sa graiesc ca si pre altii sa invat, decat zece mii de cuvinte intr-alta limba". Cea mai importanta initiativa poetica a lui Dosoftei a constituit-o versificarea Psalmilor lui David.

Poate cea mai cunoscuta dintre cartile Vechiului Testament, Psaltirea a cunoscut inca din secolul al XV-lea numeroase versiuni romanesti[2]. La inceputurile crestinatatii, psalmii au ocupat un loc central, psalmistul unind dogmele cu placerea cantatului astfel incat o data cu dulceata melodiei primim pe nesimtite folosul cuvintelor de invatatura Psaltirea este o poema alcatuita din 151 de cantece, compuse sub forma unor rugaciuni si cantece liturgice, majoritatea apartinand regelui David. Sapte psalmi, cunoscuti sub genericul De profundis, sunt rugaciuni de pedeapsa, remuscare, durere nascuta din nerespectarea indemnurilor dumnezeiesti. Investiti in momentul elaborarii lor cu un continut initiatic, psalmii au fost insotiti de o muzica specifica, care le confera o sonoritate armonioasa. La jumatatea mileniului II d. H, secularizarea s-a manifestat si la nivelul textului biblic, supralicitandu-i rolul estetic, de delectare. Psalmii au fost acum receptati ca poezie a trairilor contradictorii, de bucurie si tristete, nascute din raporturile de armonie sau de adversitate ale oamenilor cu lumea inconjuratoare. Versificarea psalmilor in anul 1541, de catre francezul Cl ment Marot, a pus in lumina valoarea lor artistica. De acum, psalmii au fost considerati o lirica a interogatiilor nelinistite despre rosturile omului in lume si despre raporturile lui cu Dumnezeu. Cum lumea isi pierduse increderea in eternitate si in substantialitate, versificarea lor in limbile nationale a usurat acceptarea existentei temporale, iluzorii a omului si a lumii sale.

Psaltirea a parcurs pana la aspectul ei romanesc, un drum cunoscut in istoria noastra literara. Mai intai ea a circulat in latina (Niceta de Remesiana, Laurentiu de Novae, Ioan Cassianul in secolele IV-VI, ori Gerard de Cenad, un venetian stabilit la Timisoara, mort in anul 1046), apoi in slavona. Trecerea la varianta romaneasca cunoaste cateva momente importante Mai intai se cunosc extele rotacizante din secolul al XIV-lea adunate de Hurmuzachi, ori descoperite la Voronet si Scheii Brasovului. Psaltirile lui Coresi in slavona si romana devin incepand cu secolul al XVII-lea carti de invatatura.

In secolele XVII-XVIII psaltirea cunoaste mai multe versiuni romanesti atorate lui Dosoftei (1673), Stefan Fogarasi si Ioan Visachi (1697), Teodor Corbea (1720), Nicolae Milescu. Dupa tiparirea Bibliei de la Bucuresti in anul 1688, Samuil Micu ofera o versiune, in anul 1795, la Blaj, urmat de Ioan Pralea, 1827 si Andrei Saguna, 1860. In afara lui Dosoftei, au incercat sa ofere versiuni in versuri ale Psaltirii: Vasile Militaru si Ioan Ghitescu

Dosoftei a elaborat mai intai o versiune canonica a Psaltirii ce a fost inclusa de Radu Greceanu in Biblia de la Bucuresti din anul 1688. Mitropolitul moldovean a cunoscut varianta in versuri a Psaltirii realizata de poetul polonez Kochanovski.

Publicata la Uniev, in Polonia, Psaltirea pre versuri tocmita a devenit prima dovada a expresivitatii poetice a limbii romane. In seria celor mai cunoscuti psalmi tristi, datorita faptului ca "scazura cei buni si se imputinara, / De nu-i dreptate nice intr-o tara", se afla cei cu numerele 30, 37, 38[3]. Intre psalmii de lauda, cei mai citati sunt 46, 47, 48. Psalmii 102 si 136, cu o prozodie inspirata din folclor, au tonalitatea unor doine de jale romanesti.

Dosoftei a fost preocupat de forma celor peste 8600 de versuri adunate in poema sa, slefuindu-le cu multa truda si vreme indelungata, "cum au putut mai frumos", "ca sa poata trage firea omului catre cetitul ei". El a pastrat modelul biblic organizandu-si Psaltirea in distihuri si catrene, a apelat la rima imperecheata cu accentul paroxiton si la ritmul trohaic. A rimat verbe cu substantive, adverbe cu verbe, substantive cu adjective. Imaginile literare originale, preluate din registrul liricii romanesti populare nu au schimbat sensul mesajelor biblice.

In secolele XIX-XX psalmii ajung sa reprezinte o sursa importanta de inspiratie pentru numerosi poeti, iintre care amintim pe: I. E. Radulescu, Eminescu, Al Macedonski, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Stefan Augustin Doinas, Ioan Alexandru etc.

Versetele Psaltirii si-au gasit reflectare nu numai in muzica, (incepand cu secolul al XI-lea: Gerard de Cenad, secolul al XIV-lea: Pripealele lui Filotei, secolul XVI-lea: Eustatie de la Putna, primul autor roman de notatii muzicale, secolul al XVIII-lea: Filotei sin Aga Jipai, autorul primului manuscris religios cunoscut la noi, debutul secolul al XIX-lea: Anton Pann, intemeitorul scolii psaltice romanesti), ci si in pictura. Psaltirile din secolul al XVI-lea il ilustreaza pe David cu o harfa in fata uneri carti deschise Atanasie Crimca incrusteaza pe paginile Psaltirii din 1616 o serie de vignete. Lor li se alatura imaginile copistului Popa Flor, secolul XVIII si cele ale lui Procopie (Picu) Patrut Saliste (1818-1872), ilustrator al cartii Stihos adeca Viers, 1843

Bibliografie

Texte literare

1. Dosoftei, Psaltirea in versuri, Litra, Chisinau, 1998
2. Varlaam, Opere, volumul I, editie de Manole Neagu, Chisinau, Editura Hyperion, 1991.
3. Ivireanu, Antim, Opere, editie ingrijita si introducere de Gabriel Strempel, Bucuresti, Editura Minerva, 1972. XXX,
4. XXX, Crestomatie de literatura romana veche, vol I, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu Busulenga, coordonatori I. C. Chitimia si Stela Toma, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984, p. 232.

Texte critice

5. Andriescu, Al, Psalmii in literatura romana, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 2004
6. Baconski, Teodor, Rasul Patriarhilor (O antropologie a deriziunii in psaltirea rasariteana), Editura Anastasia, Bucuresti, 1996
7. Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii romane vechi, Bucuresti, Minerva, 1980,  p. 338-418
8. Cartojan, Nicolae, Cartile populare in literatura romaneasca, I-II, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974
9. Mazilu, Dan Horia, Recitind literatura romana veche, II, Editura Universitatii Bucuresti, 1998, p.331-448
10. Scarlat, Mircea,  Istoria poeziei romanesti, Editura Minerva, Bucuresti, 1982.
11. XXX, Dictionarul literaturii romane de la origini pana la 1900, Editura Academiei, Bucuresti, 1979, p. 337-345.
12. XXX, Istoria literaturii romane, volumul I, editia a II-a, revazuta, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1970.