Genul dramatic : caracterizarea personajului principal zaharia trahanache din comedia o scrisoare pierduta de i.l. caragiale

GENUL DRAMATIC : CARACTERIZAREA PERSONAJULUI PRINCIPAL ZAHARIA TRAHANACHE din comedia O SCRISOARE PIERDUTA de I.L. CARAGIALE

Zaharia Trahanache face parte dintre personajele comediei O scrisoare pierduta de I:L:Caragial, fiind portretizat cu ajutorul mijloacelor de caracterizare proprii personajului dramatic si prin mijloacele variate ale comicului onomastic, de limbaj, de situatie, de moravuri, de caracter si de intentie. Perceput in mod contradictoriu, fie ca tipul barbatului batran si ridicol, inselat de sotie, fie ca un individ pervers, care , sub masca naivitatii, accepta relatia adulterina a lui Zoe Trahanache cu prefectul, pentru a beneficia de avantajele politice, acesta este considerat de critica literara un personaj "rotund", dilematic prin misterul pe care-l ascunde. Caracterizarea acestuia se realizeaza in mod direct, de alte personaje sau de catre dramaturg, prin didascalii, si in mod indirect, prin gestica,onomasica, exprimare, atitudine si comunicare cu ceilalti actanti. Zaharia Trahanache este implicat in conflictul dramatic, fiind persoana dezavantajata a triunghiului conjugal. Pe de alta parte, acesta este tipul incornoratului comic, deoarece el respinge , din enteres sau din ipocrizie, autenticitatea scrisorii de amor care face incontestabila relatia imorala a sotiei cu Stefan Tipatescu. Seductia puterii politice il face sa-si etaleze in mod ridicol functiile de prezident al mai multor comitete si comitii si sa se considere un stalp al puterii locale. De un calm imperturbabil, ticait, viclean si disimulat, acesta isi ascunde gandurile prin stereotipii, cum ar fi aceasta: " Aveti putintica rabdare".Cand este santajat, raspunde printr- un contrasantaj, dezvaluind polita falsificata de Nae Catavencu. Desi pretinde ca detesta coruptia, practica frauda, falsificand listele de alegeri: " o sotietate fara moral si fara printip va sa zica ca nu le are" Caracterizarea directa ii apartine lui Branzovenescu, cel care-l apreciaza pentru abilitate: " E taretare de totSolid barbat!", dar si lui Catavencu, adversarul sau, care-l numeste venerabilul. Cu ajutorul autocaracterizarii este subliniata demagogia si disimularea: " sa-i dau eu machiaverlacuri N-am umblat in viata mea cu diplomatie". Caracterizarea indirecta a personajului dramatic se realizaza in mod deosebit prin replici si prin limbaj, dezvaluind incultura si incoerenta, dar si spiritul pragmatic si acomodant , dispus oricand la orice fel de compromis. Conceptia sa despre viata este sintetizata in urmatoarea afirmatie: " Intr-o sotietate fara moral si fara printip trebuie sa ai putintica diplomatie!" Prin intermediul monologului (aparté), acesta isi exprima admiratia pentru amantul propriei sotii: " E iute!bun baiat, destept, cu carte", iar pe Zoe o considera simtitoare si de aceea spune ca trebuie s-o protejeze. Comicul de situatie are o functie caracterizanta, adancind misterul personajului, atunci cand acesta afirma ca, de opt ani, traiesc toti trei impreuna, ca fratii, sugerand prin aceasta acceptarea tacita a infidelitatii sotiei. Sursa a comicului, caracterizarea indirecta prin nume permite lectorului analogii cu substantivul trahana ( un aluat ), dar si cu adjectivul zaharisit, aluzie la faptul ca se lasa manipulat si dominat de consoarta sa ( in plan familial), sau de catre superiorii de la Centru ( in plan politic). Personajul principal al piesei este antrenat si in comicul de moravuri, prin implicarea in jocurile politice, dar si in cel se situatie, atunci cand reproduce scrisoarea de amor, pe care o considera drept un fals, o plastografie. Sub aparenta bonomiei senile, acesta isi disimuleaza caracterul coruptibil , asa cum rezulta din scena in care falsifica listele electorale sau ameninta printr-un contrasantaj.

In concluzie, acumularea detaliilor privind comicul de caracter si de situatie dezvaluie psihologia si comportamentul unui individ imoral, mediocru, insa abil. Apartinand unei comedii, specie a genului dramatic,cu un final fericit, venerabilul Zaharia provoaca rasul, atragand atentia asupra inferioritatii sale etice.

In opinia mea, personajul comic Zaharia Trahanache reprezinta tipul pseudopoliticianului roman, preocupat de solutionarea propriilor interese, cu pretul oricarui compromis.