R balzacian este in esenta un roman doric care releva un anume tip de valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau balzacianism realist cunoscut si sub numele de realism critic are 2 valente estetice: romantica si dorica, fapt ce a dat nastere unui fenomen literar complex care a avut drept model romanul lui Honore de Balzac. Cu alte cuvinte balzacianismul = epoca in care individul burghez, rapace si insetat de avere vrea sa parvina cu o exuberanta explozie de energie, violenta si individualism. Apar in imaginarul romanesc intrigi tenebroase, conflicte violente, pasiuni atroce dezlantuite in jurul zeului epocii - banul.
Intr-o epoca in care in literatura romana se remarca romanul ionic de analiza psihologica, subiectiv, feminin. G Calinescu pare a opta pt formula balzaciana. Astfel Constantinescu remarca ca romancierul apeleaza la formula balzaciana a faptelor comune, fixand niste cadre sociale bine precizate, o fresca din viata burgheziei bucurestene; Crohmalniceanu aseaza romanul "Enigma Otiliei" sub semnul reconstituirii balzaciene si clasificarii caracterologice.
Aceste note definitirii sunt evidente si in r EO care este un roman doric, realist balzacian, obiectiv.
- semnificatia titlului
- geneza romanului
- structura operei si compozitia. Perspectiva narativa :
Evenimentele sunt relatate din perspectiva unui narator omni s
p, heterodiegetic, perspectiva din afara, focalizare neutra, viziune auctoriala. Perspectiva naratorului este completata de cea a personajului martor - Felix - prin intermediul caruia sunt introduse in scena celelalte personaje.
1) Tema romanului - nomenclatorul tematic este reprezentativ pt r balzacian.
2) Alt element specific este incipitul data - fixarea atenta a conotopului si a personajului; incipitul este simetric cu desinitul
epilogul r pt ca opera debuteaza si se incheie prin tehnica circularitatii epice cu imaginea lui Felix Sima care dupa intalnirea cu Pascalopol si dupa contemplarea fotografiei Otiliei revine pe str Antim rememorand cuvintele lui mos Costache "aici nu sta nimeni". In plus desinitul nu coincide cu deznodamantul, pt ca dez = moartea lui mos Costache, determinand plecarea Otiliei si despartirea celor 2 tineri.
3) Un alt element specific balzacian este conflictul - istoria mostenirii lui mos Costache si generat de acumularea de tensiuni intre familiile Tulea si Giurgiuveanu, pe fondul agravarii bolii lui mos Costache.
4) Intentia de reconstituire a unei epoci si a unui mediu social : inceputul sec20, mediul citadin bucurestean.
5) Punerea in comun a caracterelor cu mediul social in care traiesc.
6) Folosirea spatiului ca mijloc de caracterizare a personajelor (!descrierea unei case!)
7) Formule narative de aspect balzacian: expozitiunea cu fixarea exacta a cronotopului(data) si personajul martor Felix care rezolva de la inceput problema instalarii cititorului intr-un mediu fictiv strain.
8) Tehnica circularitatii epice
9) Incercarea de a descoperii scheme tipologice universale - tipologia personajelor (!exemplu Giurgiveanu!).
Este insa evident faptul ca desi pare a fi scris in registrul canonic balzacian, la o lectura eficienta, EO este o scriere polemica la adresa balzacianismului. Aceasta idee este sustinuta de critica literara prin opiniile lui N.Manolescu "Arca lui Noe", Nicolae Balota "De la Ion la Ioanide" si Ion Negoitescu "In istoria literaturii romane moderne". Ei dezbat elemente polemice ale romanului, dupa cum urmeaza.
Subscriem evident opiniile lui N.Manolescu potrivit careia la G.Cal "este un balzacianism fara Balzac". Romanul descopera polemic o formula ce nu mai saisface orizontul de aseptare al cititorului. Argumentele ar putea fi ca "Balzac are vocatia de a creea viata in timp. G.Cal oare pe aceea de a o comenta".
Manolescu si Negoitescu identifica in EO un r comic. O jucarie perfecta de un epic "prea pur, prea tehnic si fara alta motivatie decat gravitatea si estetica prea evidenta.
Personajele nu sunt doar tipuri realist balzaciene, ci,ca intr-o comedie a automatismelor, par a fi lipsite de moralitate, schematice, vidate de continut sufletesc asemeni eroilor lui Caragiale care traiesc doar prin cuvant. Ca in comediile caragialiene nici un personaj nu evolueaza, iar evolutia se resimte numai la nivel actorial, caci daca personajul nu se schimba dau impresia unor "papusi mecanice al caror arc a fost intors pana la capat".
Astfel spus unitatea in r EO permite raportarea la "commedia dell arte".
Nicolae Balota considera ca personajul r reprezinta o fauna romanesca "o multime caricaturala inconjoara o fiinta sau un cuplu de nevinovati, caci Satyriconul are nevoie de un ochi al nevinovatiei".
(roman latin scris de Petronius, nobil roman contemporan cu Nero).
Efectul acestei perspective e dualitatea planurilor narative pe care sunt situate personajele: pe un plan apar ca pe o scena "santimbanci" - "La ora12ziua" : Costache, Titi, Aurica, Aglae, Stanica; pe de alta parte remarcam inocentii (homonovus): Felix, Otilia, care urmaresc spectacolul.
