Trasaturile poeticii simboliste

Trasaturile poeticii simboliste

Pentru a configura estetica simbolismului, trebuie sa fim constienti ca avem de luat in calcul doua situatii care ingreuneaza "avantul" nostru de sistematizare : mai intai, caracterul etrogen al doctrinei (practic, doctrinelor), in al doilea rand, defasajul existent intre simbolismul european si cel autohton, fapt ce determina aparitia unor permanente contaminari si rezistente in peisajul romanesc. Sa ne amintim ca mai toate curentele literare manifestate in culturia romaneasca au avut caracter de amalgam, ca romantismul, bunaoara, a cuprins si reminiscente ale clasicismului, si insertii dinspre realism si contaminari dinspre simbolism ori parnasianism.

Revenind la primul amendament adus in discutie, cel al etrogenitatii, trebuie mentionat ca nu avem de-a face cu o doctrina poetica coerenta si unitara, ci cu poetici nascute in "aerul timpului" si purtand destul de distinct amprenta personalitatii celui care le-a exprimat. Avem, asadar, doctrine simboliste "dupa chipul si asemanarea" poetilor care le-au imaginat (Rimbaud, Baudelaire, Verlaine, Mallarmé etc.). Pentru ca am mentionat aceste cateva nume de poeti francezi, s-ar impune o noua mentiune : viziunea lor este de gasit in poeziile pe care le-au scris, este, prin urmare, o poetica implicita. Poetici doctrinare/explicite sunt de gasit in scrierile teoretice ale altor autori precum Jean Moréas ori René Ghil.

Si in cultura romaneasca, facem distinctia dintre textele programatice semnate de Al. Macedonski, Stefan Petica si Ovid Densusianu si deductiile lectorului/criticului literar, bazate pe poeziile acestora si pe ale altor poeti simbolisti. O alta precizare necesara se refera la faptul ca fenomenele literare pe care le asezam in mod obisnuit sub eticheta de simbolism romanesc corespund la ceea ce Marcel Raymond, teoretician francez, a desemnat in poezia franceza prin "neo-simbolism".

In ciuda eterogenitatii pe care mai toti cercetatorii au atribuit-o "scolilor" poetice revendicate ca simboliste, putem incerca o sistematizare a notelor dominante prin care sa definim simbolismul.  In cartea ei din 1966, prima monografie cuprinzatoare a simbolismului aparuta in Romania, Lidia Bote stabilette urmatoarele coordonate (dezvoltate in capitole) :

1.Premise; 2.Traditie si inovatie; 3.Eliberare si integrare; 4.Teoria simbolului; 5.Corespondentele; 6.Obsuritate si claritate; 7.Sugestia; 8.Muzicalitatea; 9.Versul liber; 10.Forma si formalism.

Privit de la distanta celor mai bine de patru decenii trecute de atunci, modelul Lidiei Bote poate dezamagi prin diferenta dintre asteptarile  cititorului contemporan si tratarea voit exhaustiva, pe alocuri sociologizanta, cu stridentele care decurg de aici.

Mult mai concis si beneficiind de o viziune moderna, modelul propus de Mircea Scarlat in Istoria poeziei romanesti are, totusi, fata de cel discutat anterior dezavantajul de a se organiza intr-o maniera eseistica (lucru care face mai greu recognoscibil modelul) si de a ignora trasaturile tematice. Incerc sa prezint in cele ce urmeaza principalele trasaturi ale poeticii simboliste.

Corespondentele

Primordialitatea idealului muzical

Imprecizia voita

Sugestia (care ia locul descrierii)

Antiretorismul si apelul la o noua strategie retorica

Selectarea unui nou vocabular considerat poetic

Stabilirea unui raport inedit intre semnificantul si semnificatul poeziei

Schimbarea raportului cititorului cu textul

Le vom discuta in cele ce urmeaza.

1. Termenul provine din poezia cu acelati titlu scrisa de Charles Baudelaire.