Aparitia
si evolutia ideii de unitate europeana: Proiecte de unitate europeana
pana in secolul XI
Cele cinci
veacuri cuprinse intre disparitia Imperiului Roman de Apus (476) si
anul 1.000, marcate de vaste migrari de populatie, sunt caracterizate
prin incercarile de reface a unui imperiu mediteranean sau occidental.
Centrul civilizatiei europene se deplaseaza spre Orient, unde in anul
330 imparatul Constantin cel Mare a intemeiat, la
Constantinopol, "a doua Roma". Mostenirea imperiala este inca prezenta, de vreme ce regele ostrogot
Theodoric cel Mare (493-526) a urmarit permanent sa intemeieze un
stat ostrogot cu structura romana. Restaurarea unitatii
politice si religioase a crestinatatii a fost urmarita
si de catre imparatul bizantin Iustinian (527-565).El se
considera continuator de drept al Romei si a avut
dorinta de a reface ansamblul politico-teritorial al acestuia. In urma
unor campanii ce au golit visteria, Iustinian a recucerit nordul Africii, sudul
Peninsulei Iberice, centrul Italiei, astfel incat Mediterana a redevenit o mare
sub controlul imperiului.Ideea de unitate europeana a fost prezenta
la inceputul Evului Mediu in Europa Occidentala in incercarea de refacere
a Imperiului Roman. Astfel, regele franc Carol cel Mare
(768-814), prin cuceririle sale, a reunit sub o singura autoritate unele
foste teritorii romane. In anul 800 el a fost incoronat de catre
papa cu titlul de imparat si a ajuns sa
fie denumit "pater Europae".Europa datoreaza incercarii lui Carol
aparitia unui ideal: cel al unui imperiu care sa duca spre
emancipare crestinatatea latina.Ramasa in umbra o
vreme, ideea unui imperiu crestin a fost reluata de imparatul
Germaniei Otto (936-973). Dupa stavilirea incursiunilor maghiare,
ocupa Lorena si apoi devine suzeran al Burgundiei.Chemat la Roma de
papa in anul 962, el este incoronat cu titlul August si pune bazele
Sfantului Imperiu Roman de natiune germana (Imperiul romano-german).
Unitatea imperiului avea sa dainuiasca
pana in 1806 cand a fost desfiintat de catre Napoleon Bonaparte.
Ideea de imperiu unic si roman a constituit un
ecou tarziu al romanitatii, dar si un proces de emancipare a
lumii latine de sub autoritatea Bizantului. Pe de alta parte, trebuie
precizat faptul ca papalitatea a urmarit si ea refacerea ideii
de imperiu unic crestin.Papa Grigore al VII-lea (1073-1085) a urmarit
sa redea bisericii libertatea completa fata de orice
amenintare a puterii laice.Conflictul intre puterea laica si cea
spirituala s-a desfasurat in Europa occidentala, numindu-se
lupta pentru investitura. Aceasta a cunoscut un episod in Germania, unde
imparatul Henric IV (1056-1106) a fost excomunicat de catre papa
Grigore al VII-lea, fiind nevoit sa ceara iertare acestuia la Canossa
in anul 1077.Crestinismul a ocupat un loc central in cadrul
societatii medievale europene. Contractiile dintre Biserica
Apuseana si cea Rasariteana, conflictul dintre
Papa si Imparat i-au subminat autoritatea, insa biserica a ramas principala institutie medievala.
Pentru omul obisnuit, ea a fost un sprijin moral
intr-o perioada in care dependenta de natura a omului era
accentuata.