Drept comunitar

DREPT COMUNITAR

A.    Notiune

Dreptul institutional comunitar reprezinta o parte a dreptului rezultat ca urmare a existentei si functionarii Comunitatilor Europene.

Dreptul comunitar poate fi definit ca ansamblul regulilor juridice continute in tratate sau elaborate de institutii si care au ca obiect Comunitatile si competentele atribuite acestora.

Dreptul comunitar reprezinta un ansamblu foarte vast de reguli juridice, componentele sale avand corespondent in majoritatea normelor materiale ale sistemelor nationale de drept. Putem spune ca majoritatea disciplinelor sunt afectate de reglementarea comunitara, existand astfel un drept comunitar vamal, comercial, bancar, fiscal, social, al concurentei, al agriculturii, al transporturilor, privind brevetele si marcile etc.

Toate aceste discipline nou aparute dupa crearea Comunitatilor Europene intregesc studiul dreptului in tarile membre.

Dupa natura lor, reglementarile comunitare pot fi impartite in doua mari categorii. O prima categorie contine normele de drept substantial, de fond din diferitele domenii (concurenta, comert etc.) si care formeaza dreptul material comunitar ce se prezinta sub forma unui ansamblu de mai multe ramuri de drept, respectiv discipline de studiu (drept vamal comunitar, drept bancar comunitar s.a.).

A doua categorie contine dispozitiile care guverneaza constituirea Comunitatilor, functionarea si controlul lor, sub ultimele doua aspecte referindu-se si la sistemul izvoarelor de drept si jurisdictiile proprii.

Aceste norme formeaza dreptul institutional comunitar sau dreptul comunitar general, disciplina de baza studiata si de noi in prezenta lucrare.

Studiind dreptul institutional comunitar observam ca el cuprinde norme in majoritate de drept public asemanatoare celor de drept constitutional, administrativ, international public, fiscal s.a. din dreptul intern.

Grupand ansamblul normelor relative la constituirea si functionarea Comunitatilor, dreptul institutional comunitar reprezinta un drept comunitar general in raport cu disciplinele de specialitate ce contin normele materiale in diverse domenii si de aceea studiul sau este prealabil.

In cele ce urmeaza vom studiaaa structura institutionala a Uniunii Europene, functionarea si controlul Comunitatilor, respectiv ordinea de drept si jurisdictionala.

B.    Natura juridica

Originalitatea constructiei comunitare face deosebit de dificila definirea naturii juridice a dreptului comunitar.

Desi se prezinta sub forma unei organizatii de drept international public, Uniunea Europeana prezinta o structura institutionala si functionala, precum si un mecanism de aplicare a tratatelor si de realizare a scopului lor, fundamental deosebite de toate organismele internationale.

Normele juridice care reglementeaza constituirea si functionarea Uniunii Europene sunt norme proprii, de drept intern, asemenea normelor din sistemele nationale de drept ale statelor membre, asa incat putem spune ca Uniunea Europeana are propriul sau sistem de drept, un sistem de drept comunitar. Necesitatea viabilitatii constructiei comunitare a impus aceasta solutie originala.

Comunitatile s-au nascut pe baza unor tratate internationale semnate si intrate in vigoare dupa toate regulile dreptului tratatelor.

Regulile dreptului international public prevad ca urmatoare etapa executarea tratatelor, aceasta fiind in exclusivitate de competenta autoritatilor nationale ale statelor semnatare. Atat integrarea regulilor de drept continute in tratate, cat si aplicarea efectiva a acestor dispozitii sunt in exclusivitate de competenta autoritatilor publice nationale. Nu exista nici o putere care sa poata impune aplicarea uniforma a dispozitiilor tratatelor, executarea actelor internationale fiind supusa suveranitatii nationale a statului semnatar.

Din aceasta cauza multe dintre dispozitiile tratatelor internationale nu sunt aplicate de catre statele parti, sau sunt aplicate in mod denaturat. Nimic nu se poate opune si nu poate paraliza suveranitatea de stat. Asa stau lucrurile in dreptul international public.

Pentru a evita aceasta evidenta sursa de esec, Comunitatile Europene au elaborat o ordine de drept proprie.

Institutii proprii dotate cu puteri de decizie si control se comporta ca si organele nationale, elaborand acte obligatorii care se aplica direct subiectelor de drept, aplicand sanctiuni pecuniare etc., toate acestea in temeiul puterii de decizie proprie conferita de statele membre.

Ordinea de drept comunitara este prioritara in raport cu cea nationala a tarilor membre.

In concluzie putem spune ca dreptul comunitar este alcatuit dintr-un ansamblu de norme de drept public (preponderente) si de drept privat, norme de drept institutional si material si are o natura juridica proprie, fiind un drept intern al Comunitatilor Europene.