Dreptul comunitar derivat

Dreptul comunitar derivat

Dreptul comunitar derivat se numeste astfel pentru ca deriva, isi extrage existenta din dreptul comunitar originar, adica este alcatuit din acte unilaterale ale Institutiilor, acte emise in si pentru aplicarea tratatelor.

In ierarhizarea lor, in functie de caracterul general si obligatoriu, actele ce alcatuiesc dreptul comunitar derivat se impart in:

- Regulamente - care reprezinta acte cu caracter obligatoriu ce includ norme generale si abstracte ce au in vedere o categorie larga de situatii obiectiv determinate si de subiecte determinate generic. Ele se aplica direct statelor membre si resortisantilor si asa cum a precizat Curtea de Justitie, ele reprezinta acte comunitare integrate in ordinea juridica nationala a statelor membre.

Regulamentele intra in vigoare, ca regula, la data prevazuta in insusi actul respectiv, iar in cazul in care o data nu e prevazuta, ele intra in vigoare la implinirea a 20 de zile de la publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Regulamentele se supun principiilor neretroactivitatii in timp si al aplicarii imediate.

- Directivele sunt acte obligatorii - ca si regulamentele -  dar se disting de acestea din urma prin aceea ca ele obliga statele membre doar in privinta rezultatului ce trebuie atins dar lasa la latitudinea autoritatilor competente formele si mijloacele de realizare efectiva a finalitatii. Adresate tuturor statelor membre sau doar unuia singur, directivele se remarca prin urmatoarele caractere ce se desprind din definitie:

1) sunt obligatorii doar in privinta rezultatului ce trebuie atins;

2) trebuie aduse la cunostinta statelor carora se adreseaza, prin notificarea de catre organul care le-a emis;

3) nu au o aplicabilitate directa pentru ca rezultatul prevazut va fi obtinut numai in urma adoptarii de catre statul respectiv a unui act normativ intern care va contine formele si mijloacele de aplicare. Rezulta ca aplicabilitate directa va avea asupra subiectelor de drept doar actul national ce face parte din sistemul de drept intern, act ce va avea toate caracterele juridice prevazute de sistemul de drept intern;

- Deciziile reprezinta acte obligatorii, individuale si cu aplicare directa asupra subiectului - de regula particulari persoane fizice si juridice - avut in vedere. In mod exceptional o decizie se poate adresa unui stat, caz in care - intocmai ca si directiva - isi va gasi aplicare doar dupa ce statul va adopta norma interna de punere in aplicare a deciziei respective. Deciziile sunt supuse notificarii, lipsa acestei formalitati atragand inopozabilitatea actului fata de subiectul avut in vedere.

- Recomandarile si avizele - calificate de Curtea de Justitie drept izvoare indirecte de apropiere a legislatiilor nationale - reprezinta acte cu caracter consultativ avand valoarea unor mijloace de orientare a legislatiilor statelor membre.

- Regulamentele interioare, regulamentele de procedura, rezolutiile, comunicatele, declaratiile comune reprezinta acte nereglementate de tratate si sunt mai mult rezultat al practicii, al nevoii de reglementare interna a activitatii organelor de baza sau de consemnare a unor atitudini comune a statelor membre sau al membrilor institutiilor. Rezolutiile, comunicatele, declaratiile comune, pentru ca sunt mai mult acte cu caracter politic, nu au forta obligatorie.