Explicati si argumentati cu cifre si exemple de ce politica zaharului este considerata cea mai complexa si mai dificila in cadrul PAC

Explicati si argumentati cu cifre si exemple de ce politica zaharului este considerata cea mai complexa si mai dificila in cadrul PAC

Politica zaharului in UE este una dintre cele mai complexe politici comunitare. Preturile zaharului din UE sunt mentinute la un nivel care este de aproape trei ori nivelul pretului mondial, dar nu pentru intreaga productie, in conditiile pretului ridicat, multi fermieri din UE ar fi considerat profitabil sa se orienteze spre cultivarea de sfecla-de-zahar. Liderii UE au recunoscut aceasta amenintare a "problemei ofertei', deci cantitatea de zahar pentru care fermierii primesc preturi ridicate este limitata. Deoarece produce, la pret ridicat, mai mult zahar decat consuma, UE trebuie sa subventioneze exportul excedentelor, dar, din nou, nu pentru intreaga productie. UE a stabilit un contingent pentru cantitatea maxima a exporturilor care va fi subventionata; orice cantitate peste acest contingent trebuie vanduta la preturile mondiale, inca un lucru ciudat privind politica zaharului din UE consta in faptul ca, in prezent, ea ii impoziteaza pe fermierii UE pentru a strange banii pentru subventionarea exporturilor. Taxele ridicate ale UE au indepartat aproape toate importurile, dar din nou cu o exceptie. UE permite intrarea unor cantitati de zahar din fostele sale colonii, asa-numitele tari ACP (Asia, Caraibe,Pacific), dar trebuie sa reexporte aceste cantitati, cu subventii, deoarece produce deja mai mult zahar decat consuma. De notat ca mai mult de jumatate din zaharul UE este produs in Germania si Franta.

Toate aceste miscari au facut din UE cel mai mare exportator de zahar alb (detinand aproape doua cincimi din exporturile mondiale de zahar alb). Subventiile UE duc la scaderea pretului mondial, iar taxele sale anuleaza posibilitatea altor tari de a vinde pe piata UE. Luand impreuna toate acestea, politica comunitara a zaharului are un impact puternic negativ in tarile sarace, in special asupra tarilor cu cei mai saraci fermieri - un grup care tinde sa se constituie in cei mai saraci oameni din tarile sarace. Raportul organizatiei neguvernamentala Oxfarm arata ca venitul pe locuitor in Mozambic este sub 250 de euro pe an, iar doua treimi din populatie traieste sub limita saraciei. 80 % din populatia care traieste in zonele rurale se bazeaza in principal pe agricultura pentru a trai, productia de zahar fiind cea mai importanta sursa de locuri de munca din aceasta tara. Oxfarm estimeaza ca Mozambicul este una dintre tarile care produc zahar la cel mai mic cost, cu un cost de productie sub 300 de euro pe tona. Eliminarea taxelor UE ar ajuta direct Mozambicul, dar chiar si o incetare a subventionarii exporturilor ar fi bine-venita. De exemplu, UE exporta circa un milion de tone de zahar in Algeria si Nigeria, tari care ar putea altfel sa fie piete de desfacere

pentru zaharul din Mozambic. Exporturile de zahar ale UE au fost desemnate in mod special ca daunatoare.

Zaharul produs din trestie-de-zahar este unul dintre putinele produse pentru care tarile tropicale sarace au realmente un avantaj comparativ, si, in mod clar, zaharul nu este unul dintre avantajele comparative ale UE.Dat fiind faptul ca, in cele mai multe dintre tarile UE, nu poate creste trestie-de-zahar, zaharul din Europa este produs din sfecla de zahar - o specie care poate creste in nordul Europei. Desi PAC limiteaza productia de sfecla-de-zahar prin contingentarea productiei, preturile ridicate ale zaharului ii determina pe fermierii UE sa produca mult mai mult zahar decat ar produce in conditiile pietei libere. Aceasta productie artificiala, care este protejata de

taxele inalte si subventiile la export ale UE, duce la cresterea ofertei mondiale si ii afecteaza astfel pe producatorii de zahar din cele mai sarace tari ale lumii.