SJA - Administratie publica

Fascismul in Germania. Hitler si nazismul - teorie si practica

Bazele stiintei politice

Adolf Hitler

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - d. 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului Muncitoresc German National-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut ("Führer") al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere in 1933, liderul miscarii naziste Hitler a dus o politica de pregatire si de declansare a celui de Al Doilea Razboi Mondial, precum si de punere in aplicare a unui plan nationalist si rasist de exterminare in masa a evreilor si altor 'indezirabili', precum si de lichidare a adversarilor politici.

Tineretea

Micul Adolf Hitler

Adolf Hitler s-a nascut la 20 aprilie 1889 in Braunau am Inn, in partea de vest a Austriei. Tatal sau, Alois Schicklgruber, era vames si lucra la frontiera dintre Germania si Austria, aproape de Braunau. Potrivit unui zvon, Alois ar fi fost fiul natural al negustorului instarit Frankenberger (din Graz), in slujba caruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Insa zvonul nu a fost confirmat. Nu au fost gasite documente care sa ateste existenta respectivului comerciant, nici ca mama lui Hitler ar fi lucrat in Graz in perioada relevanta^[1]. Dupa toate probabilitatile, zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei [Hans Frank ^2]. Alois si-a schimbat numele in Hitler, dupa numele de fata al bunicii, Hüttler, cat si dupa numele tatalui sau vitreg, Johann-Georg Hiedler - toate trei fiind variante ale aceluiasi nume de familie, oscilatiile ortografice fiind puse pe seama notarilor. Schimbarea numelui de familie a fost intarita de imprejurarea ca la un moment dat, Johann-Nepomuk Hiedler fratele mai tanar al tatalui vitreg, a recunoscut testamentar ca el era de fapt tatal lui Alois Schicklgruber. A treia sotie a lui Alois a fost Klara Pölzl, inrudita cu Alois. Din aceasta casatorie au rezultat sase copii, dintre care au murit patru si au supravietuit numai Adolf si Paula (n. in 1893).

In scoala primara, Adolf Hitler a fost un elev bun. Insa la gimnaziu, in Linz, nu s-a remarcat. Potrivit dascalilor lui, a fost "un elev inteligent, dar fara nicio dorinta de munca". Nu ii placeau stiintele naturale si matematica, era inclinat mai mult catre arta. In 1907, la 18 ani, Adolf avea ambitii sa devina un pictor, ca marii lui idoli. Dupa moartea parintilor, s-a mutat in 1907 la Viena, unde a incercat sa se inscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reusit sa treaca examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. Dupa cum afirma el insusi, "Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost in stare sa o iubesc". Dovada poate fi un poem scris in memoria mamei sale. Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura sursa de venit fiindu-i ilustratele cu diferite cladiri din Viena, pe care le picta si vindea in cafenele.

La Viena a intalnit conceptiile pe care avea sa le puna in aplicare dupa ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii si discursuri sovine, antisemite, rasiste care l-au influentat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist si escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul "Miscarii Pangermane" (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politica nationalist-sovina, si primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid crestin de orientare virulent antisemita.

Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a fi vazut in Viena o "babilonie de rase", a emigrat in mai 1914 in Germania, stabilindu-se la München, pe care il considera oras "cu adevarat german".

In primul razboi mondial

Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, s-a inrolat voluntar in armata germana (in Austria fusese considerat drept inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizica).

Hitler a fost combatant pe frontul de vest, in Franta si Belgia, in regimentul bavarez Reserve, in calitate de furier al regimentului. Afost prezent la un numar de batalii majore, intre care prima batalie de la Ypres, Batalia de pe Somme, batalia de la Arras si Batalia de la Passchendaele. Hitler a fost de doua ori decorat pentru vitejie. A primit Crucea de Fier clasa a doua in 1914 si Crucea de Fier clasa intai in 1918 - onoare iesita din comun pentru un militar cu gradul de caporal. Intrucat comandantii regimentului au considerat ca nu avea abilitati de conducere, Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier (in traducere verbatim "subofiter"). Potrivit lui Weber, prima cruce de fier i-a fost conferita lui Hitler de Hugo Gutmann, ceea ce unii au pus pe seama imprejurarii ca Hitler ar fi avut contacte stranse cu mai unii ofiteri.

Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au permis ragazuri pentru desen si pictura. A avut contributii grafice, de ilustrator, pentru o gazeta militara. In 1916, Hitler a fost ranit in zona inghinala sau in coapsa stanga, in timpul bataliei de pe Somme, dar s-a intors pe front in martie 1917. A primit Insigna plagilor mai tarziu in acelasi an. Istoricul scriitor german Sebastian Haffner, referindu-se la experienta lui Hitler in linia intai, sugereaza ca viitorul dictator a avut cel putin cunostinte militare rudimentare.

La 15 octombrie 1918, Hitler a fost internat intr-un spital de campanie, temporar orbit de un atac cu iperita (gaz mustar). Psihologul englez David Lewis si Bernhard Horstmann sugereaza ca orbirea ar fi putut fi fost rezultatul unei tulburari de conversie. Hitler a afirmat ca in acea perioada a devenit convins ca scopul vietii sale era salvarea Germaniei. Unii cercetatori, indeosebi Lucy Dawidowicz, sustin ca intentia de a extermina evreii din Europa a fost pe deplin formata in mintea lui Hitler in acele momente, desi probabil inca nu ar fi avut un plan privind modalitatea implementarii unei atari idei. Potrivit majoritatii comunitatii stiintifice, decizia privind aplicarea solutiei finale a fost luata in 1941, iar unii experti presupun ca a survenit in 1942.

Dupa primul razboi mondial

Dupa razboi, Hitler si-a schitat in minte ceea ce urma sa devina national-socialismul. O gandire bazata pe un antisemitism virulent si o conceptie rasista despre societate si valorilor ei (Volksgemeinschaft, "comunitatea etnica"). In 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din insarcinarea caruia a intrat in contact cu o formatiune politica radicala, obscura, numita Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, in ciuda numelui, de extrema dreapta, ultranationalist, antisemit si anticapitalist. Hitler s-a inregimentat politic, devenind dupa cateva zile membru al comitetului executiv. Energia si talentul oratoric l-au impus, incat Hitler, alaturi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic in februarie 1922. A fost decisa totodata adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German National-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP). Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.

Hitler a admirase mult timp Germania si, in timpul primei conflagratii mondiale, a devenit un nationalist german. Cetatenia germana a obtinut-o insa abia in 1932. A fost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul sau. Capitularea Germaniei in noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler, ca si pentru cercuri largi de orientare conservatoare si ultraconservatoare, un soc. Aidoma multor nationalisti, Hitler a crezut ferm in "legenda injunghierii pe la spate" (Dolchstoßlegende), care, in esenta, acredita ideea ca acea capitulare ar fi fost opera fortelor politice de stanga, de orientare marxista. In jargonul extremistilor de dreapta, precum si al lui Hitler si al national-socialistilor (nazistilor), oamenii politici raspunzatori pentru capitulare si pentru abolirea monarhiei in Germania, indeosebi social-democratii, au fost porecliti "criminalii din Noiembrie" (Novemberverbrecher).

Ideologia national-socialismului

Ideologia nazismului s-a bazat initial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasisti care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, lansasera conceptele rasa ariana, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcatuita in baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viata reprezenta numai "supravietuirea adaptabililor". Poporul german era considerat superior, parte din "rasa ariana" si ii revenea sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subordona rasele inferioare: evreii, tiganii, slavii si rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiasca drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins ca "alterarea sangelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi. Niciodata razboiul nu a ruinat natiunile. In aceasta lume, cine nu este de origine sanatoasa poate fi considerat pleava".

Slabita de efectele Primului Razboi Mondial, cat si de conditiile foarte grele de despagubiri de razboi impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat intr-o criza economica grava. Firava democratie (Republica de la Weimar) nu ii putea face fata, populatia devenind din ce in ce mai pauperizata si nemultumita. Dupa o scurta redresare, situatia s-a agravat din nou prin declansarea in 1929 a crizei economice mondiale. Numarul somerilor a ajuns la circa sase milioane. Din pacate pentru evolutia ulterioara, puterile invingatoare in Primul Razboi Mondial nu au fost capabile sa inteleaga ca o tara umilita nu putea fi pol de stabilitate. Conditiile impuse Germaniei, ca reparatii de razboi, nu aveau cum sa fie acceptate de o populatie flamanda, satula de razboi, dar foarte mandra. Efectele s-au dovedit fatale. Din aceasta situatie, miscarea nazista, condusa de Hitler, a reusit sa obtina un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate, pana in 1932.

Ascensiunea la putere

Inca de la inceputul carierei sale politice Hitler a fost constient de capacitatea de influenta a propagandei. In aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca sef al aparatului de propaganda pe tot teritoriul Germaniei. Nazistii au folosit cu succes noile tehnici moderne de indoctrinare si propaganda, afisele electorale si radioul, in toata perioada dintre puciul lui Hitler esuat in München (1923) si acapararea puterii de stat in 1933. Au fost inchiriate avioane si automobile de lux pentru deplasarea mai rapida a lui Hitler in cat mai multe locuri, in cadrul campaniilor electorale. In cele din urma nazistii au obtinut rezultatele scontate in alegerile din 1930 si din iulie 1932 (dar procentajul obtinut in alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat). Reprezentarea mare in parlamente a partidului nazist, mai ales dupa 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economica grava cauzata de marea criza economica (cu peste sase milioane de someri), precum si politica deflationara cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reactionat la criza economica, amplificand-o. Succesul obtinut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, dupa care nazistii au format cel mai mare grup parlamentar in reichstag dupa grupul social-democrat, l-a incurajat pe Hitler sa nu accepte alta functie decat cea de cancelar. Negocierile dintre Hitler si presedintele Hindenburg vizand formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat. Au urmat cateva luni de instabilitate politica pana la 30 ianuarie 1933, cand Hitler a fost numit in functia de cancelar. Din noul guvern facea parte si Franz von Papen, cancelar intre 1 iunie si 17 noiembrie 1932, care participase impreuna cu generalul Kurt von Schleicher, cancelar intre 4 decembrie 1932 si 28 ianuarie 1933, la aranjamentul din culise, acceptat de presedintele Hindenburg, pentru insarcinarea lui Hitler cu formarea guvernului.

In scurt timp nazistii au preluat toate functiile de conducere, atat in parlamentul central (reichstag) si cele regionale, cat si in economie. In martie 1933 Hitler s-a hotarat sa propuna noului parlament Legea de imputernicire (Ermächtigungsgesetz), care prevedea inlaturarea procedurilor si legislatiei parlamentare si transferul puterii depline cancelarului si guvernului sau, prin asumarea de prerogative dictatoriale. Cu ajutorul multimii adunate in strada si a terorii instaurate de "Batalioanele de Asalt" sau SA (Sturmabteilung) si a celeilalte organizatii paramilitare, SS (Schutzstaffel, "Esalonul de protectie"), legea a fost adoptata cu 444 de voturi favorabile si 94 contra. S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitara.

Antisemitismul

Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasiala ariana si antisemitismul. Ura profunda fata de evrei a fost tema dominanta a carierei politice a lui Hitler. S-a speculat foarte mult pe seama motivelor, dar nimeni nu a putut gasi un raspuns satisfacator. Cea mai plauzibila explicatie o ofera Geoff Layton in lucrarea "Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945":

"Hitler a fost produsul, si nu creatorul unei societati deja infestate. In orice caz, ar fi eronat sa-l consideram un antisemit oarecare. Ura fata de evrei era obsesiva si vindicativa si i-a influentat intreaga filosofie politica. Ca el a fost in stare sa o puna in practica, nu poate fi explicat decat prin circumstantele specifce ale Germaniei postbelice: umilinta suferita la Versailles si problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 si 1929-1933. Intr-o asemenea situatie, Hitler a fost in masura sa exploateze existenta unei ostilitati latente impotriva evreilor si sa o transforme intr-o politica radicala a urii."

Oricate explicatii s-ar incerca, faptele si cifrele sunt covarsitoare: numarul oamenilor ce au cazut victime politicii hitleriste este ingrozitor. Sase milioane de evrei au fost exterminati in lagarele mortii de la Auschwitz, Chełmno, Majdanek, Treblinka si in ghetoul din Varsovia. Pretinsa superioritate rasiala ariana a fost introdusa de Hitler in mod treptat, tocmai pentru a amagi opinia publica internationala. La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale, cunoscute ca Legile de la Nürnberg. Aceste legi prevedeau ca cetatenia germana putea fi detinuta numai de persoanele de origine germana; de asemeni, au fost interzise casatoriile mixte dintre evrei si etnicii germani precum si relatiile extraconjugale mixte. La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate masuri antisemite fizice prin programul generalizat in toata Germania. In "noaptea pogromului" (Kristallnacht) au fost distruse case, magazine evreiesti si sinagogi; peste o suta de evrei au fost omorati si circa 20.000 trimisi in lagare de concentrare.

Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferinta de la Wannsee, in cadrul careia inalti functionari de stat din partidul nazist si guvern au decis 'Solutia finala in chestiunea evreiasca', la cererea expresa a lui Hitler.

Prabusirea celui de-al Treilea Reich

Impingerea Germaniei in razboi a fost, de fapt, primul semn al inceputului sfarsitului Hitler. Cu toate victoriile de inceput dintre anii 1939-1941, Hitler si conducerea militara a Germaniei au facut marea greseala de a-si subestima inamicii, Marea Britanie si Uniunea Sovietica, precum si greseala de a incepe un razboi pe doua fronturi, cu aceste doua puteri. Orbit de succesele inregistrate de "razboiul fulger" (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operatiunii Barbarossa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapida, inainte de venirea iernii. Invazia a inceput la 22 iunie 1941. Hitler primeste o noua lovitura in luna decembrie a aceluiasi an prin intrarea in razboi a Statelor Unite ale Americii. Inversunarea sovieticilor, noroiul, apoi nametii si frigul iernii au oprit inaintarea Germaniei. Hitler a ramas convins ca victoria finala era posibila, ceea ce dovedeste ca-si pierduse clarviziunea militara ce il caracterizase la inceputul razboiului. In 1943, armata germana se afla in defensiva, pierzand initiativa si, treptat, toate visurile lui Hitler s-au sfarsit, lasand in urma o Europa distrusa si saizeci de milioane de victime.

Moartea lui Hitler - varianta general acceptata

La 30 aprilie 1945, in toiul ultimelor lupte grele in Berlin, cand trupele sovietice se aflau la mica distanta de cancelaria Reich-ului, Hitler s-a sinucis, muscand o capsula de cianura si impuscandu-se. Trupul lui si cel al Evei Braun (cu care se cununase in ziua precedenta öi care s-a sinucis simultan) au fost depuse in craterul unei bombe, stropite cu benzina de catre Otto Günsche si alte ajutoare din Führerbunker si li s-a dat foc cand Armata Rosie se apropia si continuau bombardamentele. Inainte de a se sinucide, Hitler isi otravise cainele pentru a testa otrava.

La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat si a predat Berlinul fara conditii sovieticilor. Cand au ajuns la cancelarie, fortele sovietice au gasit trupul lui Hitler si au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare. Ramasitele lui Hitler si ale Evei Braun au fost ingropate secret de SMERS (organizatia rusa "Smert Spionam") la sediul acesteia din Magdeburg. Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate, un fragment de craniu uman pastrat in arhivele sale si expus intr-o expozitie din anul 2000 provine din ramasitele pamantesti ale lui Hitler. Totusi, autenticitatea craniului este pusa sub semnul intrebarii de mai multi istorici si cercetatori.

In mai 1945 Germania era complet ruinata, si nicidecum o "Germanie mare" in stare sa distruga Rusia bolsevica sau sa creeze o noua ordine mondiala bazata pe suprematia asa-zisei rase "ariene".

Bolile lui Hitler si ce a dus la sinucidere

In baza unor cercetari intense a peste 300 de ore de film, specialistii au ajuns la concluzia ca Hitler suferea cel tarziu din 1943 de boala Parkinson. Pana in acel moment dictatorul isi folosea ambele maini pentru a gesticula si a-si sustine discursurile, insa din acel an Hitler era mai rezervat in gesticulatia cu mana stanga. Unele secvente de pelicula, scapate cenzurii, il infatiseaza pe Hitler cu mana stanga tremurand ca la bolnavii de maladia Parkinson. Desi au fost facute cercetari minutioase, nu s-au descoperit nici in scrierile apropiatilor, insa nici in scrierile sale atestarea imbolnavirii de aceasta maladie. Recent s-a aflat ca unul dintre medicii acelei perioade ii administra o substanta misterioasa^{[necesita citare]} care, potrivit valetului sau, ii dadea subit o vigoare neobisnuita inca inainte de a-i fi fost scos acul seringii din vena. Cercetarile au dovedit ca lui Hitler ii erau administrate amfetamine, incat in scurt timp a devenit dependent ^{necesita citare]} Boala Parkinson nu afecteaza functiile cognitive sau gandirea (a nu se confunda cu boala Alzheimer). Amfetaminele se inrudesc functional cu levo-dopa, utilizata in tratarea bolii Parkinson. Cand fortele aliate au inceput ofensiva impotriva Berlinului, Hitler s-a adapostit intr-unul dintre buncarele speciale impreuna cu un grup demnitari si alti oameni de incredere. Unii cercetatori presupun ca Hitler ar fi suferit si un atac cerebral ^{[necesita citare]}.

Familia

Paula Hitler, ultimul membru viu al familiei lui Adolf Hitler, a murit in 1960.Cel mai direct descendent al lui Hitler a fost Alois, care a fost nepotul lui Adolf William Patrick Hitler. Cu sotia lui Phyllis, el sa mutat in cele din urma la Long Island, New York, a schimbat numele de familie, si a avut patru fii. De-a lungul anilor, diversi reporteri de investigatie au incercat sa gaseasca alte rude indepartate ale Führer-ului. Multe sunt acum presupuse as trai viata in umbra schimbandu-si numele lor de familie.

Hitler si lucrarea sa 'Mein Kampf'

Nazismul a evidentiat in permanenta primatul actiunii asupra gandirii. In timp ce se afla in inchisoarea Landsberg (in 1924), Hitler si-a dictat prima parte din "Mein Kampf" (Lupta mea), care a devenit "biblia" national-socialismului. Alaturi de programul in 25 de puncte din 1920 lucrarea a reprezentat cadrul de baza al nazismului. Ideile lui Hitler s-au intemeiat pe o conceptie rasista. El considera ca omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor si ca viata nu reprezinta nimic altceva decat supravietuirea celor adaptabili. Credea ca "darwinismul social" are nevoie de lupta intre rase, intocmai cum animalele se lupta pentru hrana si pentru mentinerea puritatii rasei, astfel incat cei puternici de sangele celor slabi. "Poporul de stapani" ("Herrenvolk") era de 'rasa ariana", alcatuit fiind din populatiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler ii plaseaza pe: negri, slavi, tigani si evrei, pentru acestia din urma avand sentimente de ura exacerbata. Hitler socotea pe evrei drept "un cancer ce roade trupul Germaniei", o boala ce trebuie tratata, dupa cum ilustreaza urmatorul citat din "Mein Kampf":

"Alterarea sangelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi; niciodata razboiul nu a ruinat natiunile, ci pierderea puterii lor de rezistenta - caracteristica exclusiva a sangelui raselor pure. In aceasta lume, oricine nu este de origine sanatoasa poate fi considerat pleava".

Dupa parerea lui Hitler, nu exista nici o alternativa realista la guvernarea dictatoriala. Inca din timpul anilor petrecuti la Viena, el considerase democratia parlamentara slaba si ineficienta. Aceasta se opunea traditiilor istorice germane bazate pe militarism si absolutism si, mai mult, incuraja raspandirea unui rau si mai mare: comunismul.

Cel din urma element al ideologiei naziste era nationalismul de tip agresiv, care se raspandise ca urmare a conditiilor specifice din Germania ultimilor ani. Armistitiul din 1918 si Tratatul de la Versailles trebuiau reconsiderate, iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate Germaniei. Dar nationalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decat simpla restabilire a frontierelor din 1914. El dorea crearea unui "Reich" care sa-i cuprinda pe toti acei membrii ai poporului german ce traiau dincolo de frontierele Germaniei: germanii austrieci, germanii sudeti, comunitatile germane ce traiau de-a lungul coastei baltice - toti urmau sa fie cuprinsi in limitele teritoriale ale noii Germanii. Totusi, telurile lui Hitler nu se sfarseau aici. Visa la Germania Mare, o supraputere capabila sa rivalizeze cu Imperiul Britanic si cu Statele Unite. Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decat printr-o extindere teritoriala de mari proportii. Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse "Lebensraum" ("spatiu vital") pentru Germania. Numai prin cucerirea Poloniei, Ucrainei si Rusiei putea obtine Germania sursele de materii prime. Initierea "noii ordini" in Europa de est presupunea in acelasi timp atingerea unui obiectiv important: distrugerea Rusiei, centrul comunismului mondial. El sustinea in "Mein Kampf":

"Poporului german trebuie sa i se asigure teritoriul necesar existentei sale pe pamant Oamenii de acelasi sange trebuie sa apartina unui imperiu (Reich). Poporul german nu are dreptul sa se angajeze intr-o politica coloniala pana in clipa in care nu si-a adunat copiii intre granitele aceluiasi stat. Atunci cand teritoriul Reich-ului va cuprinde pe toti germanii si nu-si va mai putea permite sa ofere acestora conditii decente de trai, numai atunci se va putea vorbi de dreptul moral, rezultat din nevoile poporului, de a dobandi teritorii straine. Plugul se va transforma in sabie si lacrimile razboiului vor deveni painea zilnica a generatiilor urmtaoare

Dreptul la teritoriu devine datorie in cazul in care o mare natiune pare destinata sa decada daca nu-si extinde posesiunile. Iar acest lucru este cu atat mai adevarat atunci cand natiunea in cauza nu este o comunitate mica, negroida, ci insasi Germania-mama a tuturor celor care au conferit lumii actuala sa forma culturala. Germania fie va deveni putere mondiala, fie va disparea. Telul de viitor al politicii noastre externe trebuie sa fie o politica indreptata spre est, care sa prevada teritoriile considerate necesare poporului german."

Nazismul si fascismul

Nazismul este de multe ori confundat cu fascismul. Nazismul chiar preia unele elemente din fascism: dictatura, iredentismul teritorial si bazele teoriei economice. De exemplu, Benito Mussolini, fondatorul fascismului, nu era antisemit pana sa intre in alianta cu Hitler, cel de la care provine rasismul prezent in nazism. Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvantul "fascist" pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului.

Din punct de vedere economic, nazismul si fascismul au multe legaturi. Nazismul poate fi considerat ca fiind o subdiviziune a fascismului (toti nazistii sunt fascisti, dar nu toti fascistii sunt nazisti). Printre aceste idei economice se afla controlul complet al guvernului asupra finantelor, investitiilor (alocarea de credite), industriei si agriculturii. Totusi, in ambele sisteme continuau sa existe atat puterea marilor companii economice, cat si economia de piata in ceea ce priveste preturile.

Nazismul si religia

Relatia dintre nazism si crestinism poate fi descrisa ca fiind complexa si controversata. Hitler folosea simbolistica crestina pentru propriile sale scopuri, dar ramane sub semnul intrebarii masura in care Hitler se considera crestin. Unii scriitori crestini il considerau ateu, ocultist sau chiar satanist.

Nazistii considerau ca religiile care recunosteau "adevarurile" lor erau "religii adevarate", iar cele care predicau iubirea si "toleranta in contradictie cu faptele" erau "religii false".

Multi preoti catolici s-au opus nazismului din cauza incompatibilitatii lui cu morala crestina. La fel ca oponentii politici, multi din acesti preoti au fost trimisi in lagare de concentrare. Dar ierarhia superioara a bisericii inclusiv papa Pius al XII-lea a acceptat cu relativa pasivitate aceasta doctrina, si inca si in ziua de astazi persista controversele privind prezumtiva complicitate a papei Pius al XII-lea.

Alte aspecte

Dupa razboi, multi nazisti de rang inalt au fost judecati, condamnati in Procesul de la Nürnberg, iar unii chiar executati pentru crime de razboi si crime impotriva umanitatii.

Simbolul nazist era svastica in sens dextrogir. Svastica era de milenii simbol al norocului si al prosperitatii. Multe popoare au (sau au avut) svastica drept simbol, intre care indienii, grecii, romanii, celtii, evreii si dacii. Hitler se pare ca l-a preluat pe filiera hindusa.

Spre sfarsitul secolului XX in mai multe tari din lume au aparut miscari neonaziste, ca de exemplu in Statele Unite, Germania si alte tari europene. Aceste tendinte sunt deseori asociate cu tinerii neonazisti. De asemenea, in multe tari din Europa occidentala s-a observat recent o crestere a importantei partidelor nationaliste (Austria, Franta; in Germania unele partide cu tendinte neonaziste chiar au castigat in alegeri citeva locuri in parlamentele unor Land-uri. Partidele clar neonaziste sunt insa interzise prin lege.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Hitler

https://ro.wikipedia.org/wiki/Nazism